Arhiva

Archive for the ‘Diverse’ Category

Vă invit în casă nouă!

05/03/2010 1 comentariu

Aşa cum am anunţat în urmă cu două zile, m-am mutat!

Chiar mai devreme de cât am sperat!

Mulţumesc „meşterului” M3bis care a cam făcut singur toată treaba ca de obicei! 🙂

Sper să vă placă noua casă! E una de vară, asortată anotimpului din sufletul meu! Am şi flori acolo, şi păsărele (altele decât alea proprii de la mansardă), aşa că e numai pregătită pentru musafiri.

Am mutat şi comentariile acolo; în bloc pentru ultimele trei postări (sper să nu se ia la harţă din cauza înghesuielii 🙂 ), aşa că vă invit de-acum acolo!

Categorii:Diverse

Prima strigare

01/03/2010 22 comentarii

Pentru că unii nu s-au prins la timp că am organizat un concurs, pentru că alţii încă nu ştiu că obişnuiesc chiar să dau premiile promise, nu ca Julius, mă gândesc să îl anunţ acum pe următorul, care va începe pe 8 martie a.c. Tema? Mai ciudată, ca să spunem aşa.

Cu toţii avem obiecte dragi. Sau animale de companie care ne încarcă cu energia lor când sosim istoviţi acasă. Sau un loc unde ne refugiem când vrem să ne încărcăm bateriile. Sau un tablou pe care ne place să ne odihnim ochii. Sau, pur şi simplu, o jucărie, o carte, o plantă, o bijuterie veche, o poezie, un parfum, o undiţă, un vecin… toate cu rolul de a ne ajuta să ne recuplăm la cei care suntem în realitate.

Nu va fi doar un concurs de fotografii, pentru că la asta se cere şi un mic text explicativ. Sau o poezie. Sau un cântec.

Nu e uşor. Dar nici greu. Tocmai de aceea îl anunţ de pe acum, ca să ne putem gândi la el. Premiul va fi legat de conţinutul propunerii voastre. De data aceasta însă, vă voi ruga să mă ajutaţi la jurizare. Adică să propuneţi (sau să vă autopropuneţi) în comisia de „evaluare” prin vot. 2 persoane. Primele două propuneri primite. Concursul acesta va dura mai mult, fiecărui candidat trebuindu-i o zi ca să se poată exprima. Veţi posta la voi pe blog sau îmi veţi trimite „materialul” prin email.

Voi începe eu, deşi nu voi participa la concurs. Doar ca să vă faceţi o idee despre ce vreau să spun. Asta este imaginea pe care o voi comenta mâine, că acum sunt frântă:

Categorii:Diverse

Sfioase ca nişte căprioare

23/02/2010 17 comentarii

Păi, da, că asta şi sunt.

Şi mi-au tăiat drumul pe când mă întorceam de la Păpuşu. Dar nu-s mâţe negre, şi oricum, nu sunt superstiţioasă.

Într-o ţară europeană, cum ne place să ne lăudăm că am fi, chestia asta are dublu înţeles.

Punctul bun e că mai există aşa ceva în libertate.

Cel rău… că libertatea lor n-ar trebui să fie totuşi atât de mare, pentru că dacă aş fi avut viteză, probabil că aş fi luat câteva pe capotă şi cine ştie ce altceva s-ar mai fi întâmplat.

Categorii:Diverse

La multi ani, Tzutzurica!

19/02/2010 28 comentarii

Azi e ziua sorei mele, asa ca profit de ocazie ca sa-i urez multa sanatate, noroc si iubire. Sa-i creasca Ziurelul mare si sa-i aduca multe bucurii! Sa fie la fel de frumoasa si cuminte ca pana acum, dar putin mai indrazneata! Si sa-si aminteasca faptul ca pentru femeile destepte, viata incepe la 30 de ani! 🙂

Categorii:Diverse

To Sir, with Love!

08/02/2010 28 comentarii

Mă duc într-o zi la Sia, mătuşă-mea, să-i cer împrumut nişte nuci; ştiţi voi: genul ăla de troc între rude din care ai mereu senzaţia că dai mai mult decât primeşti… Bat la uşă, politicos, şi intru în casă. Sia tocmai ieşe din camera de zi, cu o tavă goală. Mirosea de-ţi muta nasul a prăjituri de-alea bune, că femeia e neîntrecută în de-astea când îşi pune ambiţia. Dau să zic ceva despre „scopul şi durata vizitei”, dar îmi face semn să tac, arătând, peste umăr, uşa de pe care tocmai ieşise. Din camera cealaltă se auzeau voci vesele de copii, vorbind o limbă care-mi era vag familiară. Ascult un timp, apoi întreb, în şoaptă:

-Indieni sau sud-americani?

-Ei, pe sărăcie, indieni… Îs Sile cu Pişti, răspunde ea sotto voce.

-Da’ de ce vorbesc aşa de ciudat? De-a ce se joacă?

-Nu se joacă. Îi învaţă Luci engleză! zice ea cu mândrie abia reţinută.

Nu ştiu dacă v-am spus până acum, dar Pisu-Pis a fost profesor la viaţa lui. De fizică şi matematică.

-Da’ de ce engleză?! fac eu nedumerită.

-Ei, de ce! Pentru că ştie şi poate, de-aia, spune ea cu început de iritare. Hai, zi de ce ai venit!

Luci, zis şi Pisu-Pis, a fost toată viaţa un autodidact. A învăţat din manuale ceea ce alţii ştiau în mod natural sau au prins doar urmărindu-i pe meşteşugarii cartierului la lucru. De exemplu: luându-se după Cartea automobilului, şi-a curăţat singur motorul Daciei pe care o folosea când mergea la ţară sau în concediu. Bun, că i-a luat aproape o jumătatea de an, asta se explică doar prin faptul că era o persoană teribil de ocupată. Apoi a învăţat să grădinărească. Şi-a luat Manualul Viticultorului şi Gradinăritul, pasiunea mea, şi a purces să-şi amenajeze parcela din spatele casei în modul cel mai ştiinţific cu puţinţă. Văzându-l că se pricepe, l-am rugat şi noi o dată să ne planteze nişte puieţi de pomi fructiferi. S-a informat rapid şi ne-a anunţat că îi putem lăsa liniştiţi aşa, până când sapă el gropile, chestie care i-a luat câteva zile, că a tras nişte cratere de parcă urma să turnăm fundaţia vreunui buncăr acolo. Într-o seară, pe la ora 23, când tocmai ne pregăteam să ne culcăm, cine suna ca nebunul la poartă?! Pisu-Pis, care ajunsese, în sfârşit, la capitolul despre păstrarea puieţilor până când vor fi plantaţi.

-Am greşit ceva, a bâiguit el dându-ne la o parte din calea lui.

Nu s-a oprit decât în pivniţă, de unde s-a întors cu tijele alea desfrunzite, ale căror rădăcini învelite în folii de plastic erau aproape uscate. Le-a băgat în butoiul în care adunăm apa de ploaie şi a plecat fără niciun cuvânt. Ba parcă lejer supărat pe noi. A doua zi, a revenit, le-a inspectat, a dat din cap nemulţumit, apoi le-a plantat în locurile pregătite din timp. Inutil să vă zic că nu s-au prins nici jumătate dintre ei, dar explicaţia aveam s-o aflăm tot de la horticultorul nostru amator:

-Şi-au bătut joc de voi ăia care vi le-au dat. Erau aproape uscaţi. Noroc că am reuşit să îi salvez măcar pe ăştia…

Pe când îmi înghesuia tanti Sia câteva mâini de nuci într-o pungă „de un leu”, îi văd pe copii ieşind din cameră.

Sou long, mistăr profesăr! zice Pişti, obrăznicătura cartierului.

Sou long, childrăn! răspunde „ticiăr” Pisu-Pis, cu ochelarii aburiţi de emoţie.

Gled tu sii iu, adaugă Sile şi se întoarce rapid în „sala de studiu”, din care revine cu două işlere.

-Asta se zice la venire, îi atrage atenţia, plin de bunăvoinţă, profesorul. Dar e bine că ai reţinut…

Ei, asta se petrecea prin vară, în vacanţa şcolară.

Îi întâlnesc, zilele trecute, pe cei doi năzdrăvani. Sunau de zor la porta lui Pisu-Pis.

-Ce faceţi aici, băieţi? îi iau eu la trei păzeşte, ştiindu-le obiceiul de a apăsa pe butonul soneriei şi apoi a o şterge printre blocuri.

-Am venit la ora de engleză.

-Păi, nu faceţi acum la şcoală, cu profesoara voastră?

-Ba da, dar ne continuăm şi orele cu nenea Luci.

-E chiar aşa de bun? îi trag eu deoparte, încercând să-i descos.

-E un dezastru, doamnă, dar să nu ne spuneţi. Ne-o atras şi profa de engleză atenţia. Cică avem o dicţie de-zas-tru-oa-să, hihi!

-Şi de ce continuaţi atunci?…

-Ei, cum de ce?! Face tanti Sia nişte prăjituri de te lingi pe bot!

Ei, da, începeam să înţeleg şi eu câte ceva aşa… 😀

Categorii:Diverse

Luat si dat mai departe!

21/01/2010 27 comentarii

Am fost premiata de „oberfufrerul” Fratele Cristian (ce v-am zis eu ca ma inrudesc in curand cu floarea blogosferei romanesti!)! Drept pentru care ii multumesc si duc tortza mai departe!

Jocul asta are niste reguli clare, pe care le iau cu copy-paste de la el, ca sa nu gresesc:

Iată cele cinci îndatoriri ale premianţilor:

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie sa dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali.

2. Fiecare S.S. trebuie sa isi creeze o legatura pe net la blogul (si autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul.

3. Fiecare S.S. trebuie sa isi prezinte premiul pe blog si sa adauge un link la acest post, care explica ce este cu premiul.

4. Fiecare S.S. care a castigat premiul este rugat sa viziteze acest post si sa isi adauge numele la Mr.Linky List astfel incat sa existe o evidenta a fiecarui ins premiat

5. Fiecare S.S. trebuie sa posteze aceste reguli pe blogul lui.

Buuuunnn… Cui i-o dau eu acum?

Gata, am gasit! Premiez pe: Maical, sebra, ada, Tanti Jeni, care e de fapt un nene :), si Ioana, specialista in PA.

Categorii:Diverse

Flanez, flanelez, croşetez

19/01/2010 12 comentarii

De când mi-a zis pepe că pleacă de sărbători la Paris, nu-mi mai iese din minte cântecul ăsta vechi al lui Yves Montand: J’aime flaner sur les grands boulevards.

Melodia nu-i cine ştie ce; nici vocea lui Yves, dar degajă o plăcere de a vagabonda care mă duce cu gândul la un fluieră-vânt şi un gură-cască la un loc; vorba aia: doi în unul. Aşa-s şi eu, doar că ale mele călătorii sunt mai mult virtuale în ultimul timp. Şi, ca în orice drumeţie, întâlneşti oameni. Cu unii dintre ei te şi împrieteneşti, cu alţii doar te saluţi când vi se încrucişează drumul…

Acum am de gând să vi-i prezint pe unii dintre cei mai noi. Îi găsiţi şi în blogroll-ul meu, dar cum numele lor nu e întotdeauna şi cel de pe blogurile personale, o să inserez câteva link-uri.

Deci: piteştenii Alina, Canguru, Ema şi Geo. Îi ştiţi deja, pentru că i-am prezentat în concurs. Poate că, vizitându-i, veţi descoperi că sunt un pic altfel decât i-am descris eu, dar, ce să-i fac, sunt subiectivă! Oricum, m-am obişnuit să dau câte o tură în fiecare zi prin blogurile lor şi să comentez pe câte o temă. Cu proxima ocazie când o să trec prin Piteşti, o să am cu cine bea o cafea şi schimba nişte gânduri. Cred că am ajuns în grupul ăsta de argeşeni prin intermediul Ioanei, care face parte, alături de ei, din Clubul bloggerilor care citesc, grup care se întruneşte cu oarecare ritmicitate şi voie bună. De bucurestenii Cristian si Iulia m-am lipit tot cu ocazia consursului de critică a blogurilor, şi nu-mi pare rău, pentru că au postări vii şi incitante. Şi, dacă tot trec pe acolo, mai dau câte o geană şi pe la prietenii lor…

Ada e din altă zonă a ţării; pe ea am pescuit-o dintre comentatorii sebrei. Fata asta frumoasă e Vărsător, ca şi mine, deşi nu crede în zodiace, tot ca şi mine, că doar ne adunăm cu cine ne asemănăm. Se defineşte ca „blogger amator”, dar ce suntem noi cu toţii decât tot aşa ceva?! Este un observator amar-acid al uni Românii fără amortizor, în multe dintre părerile ei regăsindu-le pe ale mele, că doar trăim în aceeaşi Românie! Ada mi se pare o femeie inteligentă, complicată şi lucidă. O raritate în ziua de azi.

Ariciul kekee. Ei, el va trebui să mai aştepte o zi până când îi va veni rândul, pentru că, cunoscându-l mai bine decât pe cei de sus, am de gând să-l iau la purecat, nu glumă!

Dar până mâine, uite o melodie franţuzească pe care aş asculta-o întotdeauna cu nostalgică plăcere:

Categorii:Diverse