Cârcotaşa

20/02/2010

Nu ştiu cum se face, dar m-am trezit cu vreo trei carduri pe capul meu.

Ieri, am avut de plătit o rată, aşa că mi-am zis că s-o fac pe cardul de la M. Bank. Surpriză! Nu mi-au ajuns banii, pentru că din suma pe care o ştiam depusă acolo, m-am trezit cu aproape 20 RON lipsă. Da, băieţii îmi percepuseră comision de administrare a contului. Chestie firească, o să spuneţi, doar că mie nu-mi surâde ideea ca cineva să se servească de banii mei, aşa că m-am decis să anulez cardul.

Merg deci la sediul băncii, în centru. Un spaţiu imens, curat, dichisit. „Pe banii mei!” îmi zic cu năduf.

Portarul, un malac între două vârste, zăcea pe un fotoliu, cu mâinile pe burtă. Tot din banii mei plătit şi ăsta! La ghişeu, două fătuci, dintre care una vorbea la telefon. A continuat s-o facă tot timpul cât am stat acolo. Tind să cred că nu a terminat nici acum, că avea de povestit nu glumă! În partea stângă a încăperii, o suită de compartimente pentru relaţiile cu publicul, dintre care doar unul ocupat. Din celelalte, funcţionarii erau ieşiţi, cu treburi foarte importante, ţinând pesemne de confortul clienţilor, că doar Mall-ul e la doi paşi şi e sezon de reduceri; mi-am dat seama de asta când le-am văzut pe două domnişoare întorcându-se încărcate cu pungi şi pachete.

Îi spun funcţionarei care părea cât de cât liberă şi dispusă să mă asculte ce păs am. Completez formularele pe care mi le dă şi merg apoi la bancomat ca să-mi descarc cardul. Evident că din cei 88,5 RON cât mai aveam pe el, maşinăria îmi dă doar 80, că aşa e setată. Întoarsă la ghişeu, domnişoara mă anunţă că merge să-mi distrugă cardul şi dispare într-un oficiu de unde aud un zgomot ca acela făcut de un automat de cafea. Se întoarce şi mă informează că s-a rezolvat, după care îmi trage un zâmbet în stilul: „Gata, am isprăvit, nu mai încurca locul de pomană, că nu mai eşti clientul nostru”.

-Dar cei 8,5 RON? Ce se întâmplă cu ei? nu mă las eu.

-Păi, dacă vreţi, mai depuneţi la bancomat 1,5 RON şi apoi retrageţi 10 RON, mă informează ea lejer indispusă.

-Cu ce, că abia mi-aţi distrus cardul?

Deja zâmbetul ei are nuanţa aia inconfundabilă de „Iote, cârcotaşa naibii!”, dar mă fac că nu observ. Mai mult chiar: îi trag un smile ca la reclamele de la pastele de dinţi.

-Vi-i putem da în numerar, aici la ghişeu, dar vă percepem comision.

-Ok, daţi-mi-i aşa!

Chestie pe care o şi face irosind o grămadă de hârtie, tuş de imprimantă, curent electric, timp şi nervi. De data asta ai ei.

Plec din bancă urmărită de gândurile neîndoios „bune” ale funcţionarei. Colega ei continuă să vorbească imperturbabilă la telefon, portarul să dormiteze şi funcţionarii ceilalţi să-şi arate unul altuia achiziţiile recente de la supermarketul de peste drum. Din partea mea, n-au decât s-o facă, pentru că de acum nu mai simt că e pe banii mei, ci ai altor fraieri ca mine.

Anunțuri
  1. Laura
    20/02/2010 la 13:20

    Io aveam un cont la o banca unde doar ca sa te uiti la cont online (deci sa fie clar: DOAR SA INTRU PE SITE SI SA VAD ce bani am) imi luau 5 centi (Raiffeisenbank) De fiecate data cand imi controlam contul costa. Plus alte taxe de administratie. „carcotasa” cum sunt, am schimbat si eu banca 😀

  2. klausen1976
    20/02/2010 la 15:21

    lumea este condusa de alde Rothschild, asa ca , deocamdata, nu prea ai ce face 🙂
    sau, solutia Laurei ar fi cea mai buna …sunt totusi cam 40 de banci in Romania, asa ca oferta exista …

  3. 20/02/2010 la 17:43

    Ups, mi-ai adus aminte. De cateva saptamani tot zic ca ma duc si eu sa anulez un card din asta…

  4. 20/02/2010 la 18:29

    Uite de asta n-am eu de muncă, v-apucaţi toţi să vă daţi cardurile la râşniţa de cafea, nţ, nţ.

  5. Florian
    20/02/2010 la 22:04

    @Laura
    Mie mi-a dat banca la care am cardul de salarii (BCR) o jucărie micuţă, cu ajutorul căreia îmi pot vedea rulajul contului şi soldul la zi, fără să mi se perceapă comision. Cine nu are jucărie din asta, se duce la bancomat, introduce cardul şi îşi poate vedea soldul la zi, dar i se percepe commision pentru afişarea soldului pe ecranul bancomatului.
    Există şi la noi Reifeissen Bank, dar nu ştiu ce reguli au aici.

  6. 20/02/2010 la 22:48

    Eu am token de Raiffeisen, dar nu-mi ia niciun comision la consultare cont.Şi am şi posibilitatea administrării contului, fără comisioane suplimentare.

  7. Laura
    20/02/2010 la 23:09

    Sebruto Raifa ta cu aia unde am fost eu n-au nici o legatura una cu alta. Cea din Romanica e doar asa de nume, sa impresioneze. Si eu am crezut la inceput ca sunt surori, dar nu sunt 😦

  8. Florian
    20/02/2010 la 23:27

    @Laura
    Eşti sigură că-i aşa cum spui, strigo? Mi se pare ciudat că banca mamă Raiffeisen (parcă austriacă?) accceptă ca o altă bancă din România să îi folosească numele.

  9. Laura
    20/02/2010 la 23:42

    Asa mi-a spus o functionara de aici odata, cand am vrut sa fac un transfer de bani din cont in cont. Credeam ca daca e la aceeai banca-mama, taxele sunt mai mici sau deloc. Bine, asta s-a intamplat mai demult. Acum nu mai stiu, dar banuiesc ca nu s-a schimbat nimic de atunci. Si oricum eu am schimbat banca.

  10. Florian
    20/02/2010 la 23:58

    @Laura
    Mare porcărie ce spui că ţi s-a întâmplat, zău aşa. Adevărul e că băncile astea nu ştiu ce comisoane să mai ia. Are dreptate iguana, au nişte sedii luxoase şi nişte salarii babane, iar toate astea de unde? De la fraieri.

  11. 21/02/2010 la 11:00

    its a very sad, sad story.

  12. Laura
    21/02/2010 la 14:02

    Sefa, o tai. Ai grija de tine si de restul cotcodacilor. Vezi ca doi is cam pe picior de razboi, ai grija la gloante 😀
    Si de maga sa ai grija: sa nu carecumva sa dea peste cine stie ce lighioana si sa ne aduca pe acasa cine stie ce :)) Si de reporteru’ Ardelin, vezi, mai dai cate un paharel de cognac din cand in cand 😉

  13. 21/02/2010 la 15:40

    Cu cât am de a face mai puţin cu băncile , cu atât sânt mai mulţumit.
    De fiecare dată când plătesc cash, mi se umflă inima-n piept de bucurie , că le-am mai tras un minuscul şut în coaie la ăia de la bancă şi nu folosesc plasticul.
    Băncile îţi pot spune pe baza desfăşuratorului tot despre viaţa ta.
    Câte kile ai ( după ce cumperi de la magazin), de câte ori te caci , tragi apa , etc ).
    Îţi mai pun două camere de luat vederi pe lângă casă , una termică , un virusel în calculator şi aflu şi ce gândeşti.
    Adio intimitate , fraţilor , ăsta-i preţul de plătit tehnologiei.

  14. melami
    21/02/2010 la 16:03

    Ok, răspund mai târziu aici, că aud că se încăierară doi pe alt post. 🙂 BRB!

  15. 21/02/2010 la 16:34

    sadico ! ţi-ai umplut buzunarele cu bomboane şi pop corn şi fugi la spectacol.
    nu-i nimic interesant de văzut . Îi aplic măgarului nişte corecţii , că l-a mâncat în kur, şi şi-a dat arama pe faţă

  16. melami
    21/02/2010 la 16:37

    Credeam că e ceva grav, de-aia am fugit cu sufletul la gură să văd ce şi cum!
    Nu-i nimic, nu mă mai bag. Vă las să vă cotonogiţi în voie!
    Bine v-am regăsit! Mi-era dor de ceata mea de zurbagii! 😀

  17. Dan
    21/02/2010 la 22:39

    Dacă aş fi cârcotaş, aş spune că imprimanta nu foloseşte tuş, ci toner, eventual cerneală!
    Dar nu sunt cârcotaş şi nu voi spune asta, ci doar că într-o bancă normală, într-una care îşi respectă clienţii, o astfel de atitudine este de neconceput…

  18. melami
    21/02/2010 la 22:58

    @Sir Dan
    Licenţă poetică, dom profesor! 🙂

  19. Dan
    21/02/2010 la 23:13

    Aici nu te mai contrazic: pentru eufonia frazei e preferabil tuş.

  20. melami
    21/02/2010 la 23:17

    Şi eu. 🙂
    Uite, am învăţat un cuvânt nou şi frumos: eufonie! Şi noi folosim prefixul „eu” în medicină, cu sensul de normal, corect, funcţionând bine. Exemplu: eutiroidie.

  21. Dan
    21/02/2010 la 23:53

    Da,
    tot din medicina am un contraexemplu: eutanasiere… 😛

  22. melami
    22/02/2010 la 09:01

    Exact. Tanatos = moarte neviolenta, eu, ca mai sus. 😀

  1. 21/02/2010 la 16:47
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: