Prima pagină > Dublu orb > Dublu orb (40)

Dublu orb (40)

18/02/2010

Odel. O cină ca-n filme


Conduce mult mai sigur acum, cu mişcări line, iar pedalele par a fi acţionate de un pianist virtuoz care vrea să stoarcă din instrumentul lui tonuri mângâietoare, profunde, prelungi. Aş putea crede că îi place să dispună cum vrea de puterea „mastodontului”. Cred că-n viaţa de zi cu zi, obişnuieşte să controleze totul. Apreciez felul elegant pe care l-a adoptat. Poate că aşa este şi în realitate: o micuţă doamnă nimerită din întâmplare într-un movie-road. Când intră în cabină, după scurte absenţe, îi simt parfumul. Nu mă pricep la nuanţe olfactive, dar al ei este delicat. Din păcate, după un timp mă obişnuiesc cu el, aşa că nu-l mai sesizez decât la o mişcare mai bruscă a braţelor sau când este emoţionată.

Este în camera cealaltă; se îmbracă. Fredonează ceva vesel, nu ştiu ce; poate Mozart sau Vivaldi, că muzică uşoară nu pare, cel puţin din câte mă pricep. Dacă aş fi avut aplecare spre aşa ceva, mi-aş fi găsit ceva de făcut în bezna mea. Unui muzician îi trebuie doar ureche bună şi dexteritate în mânuirea unui instrument. Nu cred că am nici una din cele două calităţi. Dar, de fapt, în afară de filmat, la ce mă pricep?! Mai la nimic. Bun de nimic, mai bine zis.

-Eşti gata? se aude glasul vesel de dincolo. Ţi-am spus că-ţi vine rândul şi ţie…

-Sunt gata, nu-ţi fie teamă. Un gentleman îşi onorează întotdeauna promisiunile.

Mi-e destul de greu s-o fac pe spiritualul. Nu am exerciţiu pentru aşa ceva, dar pentru ea pare a fi o a doua natură să vorbească cu dublu înţeles, folosind expresii neaşteptate la o persoană cultivată cum pare. Uneori, ia totul în glumă, de parcă ar ţine cu tot dinadinsul să nu se creadă despre ea că ar fi înţepată sau mai ştiu eu cum.

-Atunci, ai grijă ce promiţi, îmi dă replica, râzând.

Mă ridic din pat şi merg în camera ei, ţinându-mă de pereţi, cu bastonul la subraţ.

-Oh, dar eşti de-a dreptul fercheş.

O simt rotindu-se în jurul meu şi încep să mă simt stânjenit. Cu hainele pe care le-am înghesuit în rucsac, nu pot arăta nici măcar acceptabil, darmite prezentabil.

-Stai puţin, spune ea, şi se repede în baie.

Aud curgând apa, apoi îmi netezeşte, cu mâinile umede, spatele cămăşii şi mânecile. Îmi închipui că arăt ca o sperietoare de ciori. Nici ea nu pare de altă părere, pentru că o aud spunând:

-După ce mâncăm, dăm hainele la curăţat şi la călcat. Asta, dacă nu avem cumva de gând să ne rotunjim veniturile cerşind în ele la un colţ de stradă. Din păcate, oamenii încă se mai judecă după aspectul vestimentar. Mototoliţi cum suntem, s-ar putea să nu se găsească loc pentru noi la restaurant. Hai, că trebuie să vina taxiul comandat…

Mă ia de braţ, ca pe o veche cunoştinţă, şi îi simt pielea atingând-o pe a mea. De ce s-or da femeile cu atâtea alifii, când oricum o au fină şi miros bine?! De vină or fi hormonii blânzi ai fertilităţii… Nu mi-ar plăcea să-mi fie gazdă temporară o fiinţă păroasă, cu piele aspră şi voce groasă.

Când să ieşim pe uşă, îmi dau seama că nu mi-am luat puloverul. Simt umezeala răcoroasă între omoplaţi şi mă opresc pe loc.

-Ce este, ai uitat ceva?

-Trebuie să ne îmbrăcăm mai gros. E deja septembrie, şi suntem la munte.

-S-a încălzit foarte tare afară. În plus, suntem într-o depresiune renumită pentru clima ei călduroasă chiar în timpul iernii. Oamenii pe care i-am văzut pe stradă erau îmbrăcaţi foarte subţire. Dacă vrei însă… N-o să ai când să-ţi fie frig.Eu nu-mi iau nimic pe deasupra.

-Bine, merg pe mâna ta, tu ştii mai bine.

Ieşim pe alee şi, la nici trei metri de noi, aud deschizându-se o portieră de maşină. „Frodi” mă împinge uşurel pe bancheta din spate, apoi se aşează de partea cealaltă, închizând uşa cu un uşor oftat.

-La Charlie? aud vocea hodorogită a şoferului.

-Spune „da”, îmi şopteşte femeia, înghiontindu-mă uşor.

-Da, la Charlie, prietene.

Porneşte destul de abrupt, iar din difuzoarele radioului se revarsă o muzică lăutărească plină de „of”-uri, „ah”-uri şi vaiete de jale.

-Sper să nu te superi că te dădăcesc aşa, dar trebuie să creăm o anumită imagine: doi fraţi care ies în oraş. Ca şi la dans, de obicei bărbatul conduce. El discută cu şoferul, barmanul, chelnerul şi recepţionerul, chiar dacă o consultă şi pe ea când face alegerea necesară. El plăteşte notele, atunci când îi sunt prezentate, nelăsând-o pe ea să le vadă. Asta când face el cinste, ca acum. Chiar şi când se plăteşte juma-juma, tot el este cel care citeşte nota de plată şi îi înmânează banii ospătarului sau ospătăriţei. Singurele momente când poate s-o ia înaintea femeii sunt când intră într-un local sau când urcă sau coboară dintr-un autobuz: atunci el trebuie să ia iniţiativa, pentru a-i deschide calea. Poate că ştiai toate acestea, dar, acum, că nu vezi, ţi se pare că s-ar putea schimba rolurile. Nu te lăsa tratat ca un infirm, dacă nu vrei să fii aşa, îmi spune ea cu voce joasă, profitând de vacarmul din maşină.

-’Nţeles, dom căpitan!

– Nu fi obraznic! spune, şi îmi dă un nou ghiont.

S-ar părea că-i face chiar plăcere să mă bumbăcească, în glumă.

-Dacă asta înţelegi tu prin camaraderie de drum, o să ajung la destinaţie plin de vânătăi pe coaste. Încep să mă gândesc serios dacă nu m-am hazardat acceptându-ţi condiţiile.

-Hai, nu plânge! spune ea râzând, şi mă mângâie zeflemitor pe frunte.

După un drum plin de hârtoape, de parcă am traversa o zonă proaspăt bombardată, iată-ne ajunşi la destinaţie. Se aud râsete şi muzică de petrecere, iar în aer pluteşte aroma inconfundabilă de hot-dog şi burger.

-Nu era mai simplu să mergem la un Mc Donald΄s? o întreb după ce achită, cu banii mei, călătoria.

-O să vezi că nu-i chiar aşa de rău. În reclama de la televizor spunea că au „o varietate de preparate pentru toate gusturile”.

-Da, adică hamburger, cheesburger, Big Mac, Fish Mac, Mexican

-Ciocu’ mic, băiete. Mergi pe mâna mea şi dacă nu ţi-o conveni, plătesc eu.

-O.k.! Să nu uiţi asta. Să ştii ca sunt foarte pretenţios la mâncare.

Mă împinge prin uşile batante, dar nu facem decât câţiva paşi, că suntem luaţi în primire de un bărbat cu accent din sud:

– Momentan n-am nicio masă liberă. Puteţi aştepta la bar până se eliberează una. Oricum, cred că aveaţi de gând să luaţi un aperitiv. N-o să apucaţi să-l beţi pe tot, că o să vină cineva să vă ducă la masă. Cam aşa merg lucrurile pe aici. Expeditiv şi organizat.

-Noi nu prea bem, îi retează „Frodi” avântul. O să aşteptăm aici…

-Asta nu se poate, domniţă. Ce părere şi-ar face clienţii dacă v-ar vedea la uşă, în picioare! Trebuie să mergeţi la bar, chiar şi dacă nu aveţi nevoie decât de un pahar de apă. Nu prea cunoaşteţi obiceiurile, n-aţi mai fost pe aici…

-Bine, mergem la bar. Dacă-i musai, cu plăcere, spune femeia, şi mă împinge, uşurel, înainte. Ăştia au un fix cu barul. Ieri, fătuca aia; azi, şmecheraşul acesta… Parc-am fi la Ritz…

Dacă m-ar lăsa să-mi folosesc bastonul, cred că m-aş descurca mai bine. Aşa, ghidat de ea, calc pe câţiva pe bombeuri, stârnindu-le iritarea sau de-a dreptul furia.

-Bă, eşti chior? aud o voce nervoasă, ca de scapet, în dreapta mea. Sau ai doar orbul găinilor. Dacă ţi-ai scoate ochelarii ăia de şmecher, poate ai vedea mai bine. Uită-te la el, fiţos se mai dă!

Mă aşez pe un scaun înalt; lângă mine, ia loc femeia care gâfâie uşor de efort şi de emoţie.

-Lasă-l în pace, fă-te că nu auzi, îmi şopteşte.

-Bine că mi-ai spus. Tocmai mă gândeam să-ncing o bătaie cu el…

-Ha, ha! Eşti pus pe glume.

-Ce comandaţi? latră o voce în faţa mea.

-Tu ce doreşti? o întreb pe „Frodi”, amintindu-mi de instructajul din maşină.

-Un Martini Orange, spune cu voce sigură.

-N-am auzit de aşa ceva. Poate un Campari Orange.

-Da, un Campari Orange. Mereu le încurc.

-Şi eu, o bere fără alcool.

-De care?

-Fără alcool.

-Ce marcă, domnule?

-Oricare. Alege dumneata una pentru mine.

-Nu aleg pentru nimeni. Spune clar de care. Nu vreau să mă trezesc apoi cu reclamaţii…

-Adă-i un Carlsberg, intervine „Frodi”.

-De aia nu avem fără alcool.

-Dar de care aveţi?

Bergenbier.

-Alta?

-Alta n-am.

-Dă-mi un Bergenbier, spun, dorind să închei o dată dialogul ăsta absurd.

Aşteptăm, în linişte, să ne fie adusă comanda. După un timp –oare cât i-o lua barmanului să deschidă o bere şi să amestece într-un pahar suc de portocale cu un strop de Campari?!- încep să disting, în jurul nostru, mai multe glasuri. Două –trei sunt mai iritate, restul pline de voie bună. „Sora mea” pare a fi amuţit.

-Lasă-mă-n pace, ţi-am mai zis. Nu poate omul să bea, în linişte, ceva, fără să se agheţe de el tot felul de derbedei, se aude o voce de fumător înrăit.

-Nu-l băga, bre, în seamă. Nu vezi că-i băut? Parcă nu l-ai şti, spune altul, împăciutor.

-Cine-i băut, băşinoşilor?

Recunosc vocea de castrat care ne-a luat în primire deunăzi. Nu pare nimeni să-l ia în seamă, aşa că îşi îndreaptă atenţia spre „Frodi”, aflată, probabil, destul de aproape de el:

-Şi zi, cu ce treburi prin oraş, duduie?

-Călătoresc, împreună cu fratele meu, răspunde ea politicos.

-Cu fratele, ha, ha, ha! Auzi, nu vrei să te-nfrăţeşti şi cu mine? Măcar pentru o noapte.

Sesizez mişcări precipitate în stânga mea. Cineva pare a-şi fi pierdut echilibrul. Se-mpiedică de ceva şi începe să înjure înăbuşit:

Anunțuri
Categorii:Dublu orb
  1. 18/02/2010 la 18:40

    Niciodată nu am avut ocazia să mi se aplice metoda americană, cu aşteptatul la bar.Poate am avut eu noroc să găsesc întotdeauna masa liberă 🙂

  2. melami
    18/02/2010 la 19:07

    Ei, ai puţintică răbdare, că va deveni obişnuinţă cât de curând în unele locuri cu dever mare! 🙂

  3. kekee
    18/02/2010 la 20:30

    Romanul ăsta devineun ghid al bunelor maniere , pentru generaţiile tinere. Iaste şi Martini Orange, nu numai Campari Orange.
    PS. o să-i recomand lui Mutu romanul, lui să-i spui că era deja scris 😀 .
    Sau îl modifici, după cum comentează ” critica”. 😀

  4. melami
    18/02/2010 la 20:37

    Iote că barmanul ăla nu ştia. (Ca să nu mai vorbim de autoare. 🙂 )
    Nu cred până nu gust, nah!

  5. kekee
    18/02/2010 la 21:00

    păi porneşte tot de la aceleaşi lucruri :
    bitter ( Martini, Campari , Garrone sau orice alt bitter ) + juice de portocale .
    Dozajul depinde de cât de tare vrei să-l faci .
    Unii ca să-l facă mai mare, pun si un firicel de gin şi nişte stropi de vin sec alb.
    E mai „bărbătesc” cu neşte votcă .
    Anyway , repet, baza de pornire e bitterul şi portocalele.
    În rest e chestie de barman şi de ce client are în faţă.
    PS. a nu se exagera !
    pentru că zahărul din bitter va duce la deshidratare a doua zi şi la o durere de cap .

  6. kekee
    18/02/2010 la 21:02

    A , să nu uit !
    Deci , curcan, smântână, cârnaţ, caş, ouă, pălincă, portocale şi Martini.

  7. 18/02/2010 la 21:08

    Ce de peripetii 🙂

  8. melami
    18/02/2010 la 21:10

    @kekee
    1.Mersi de sfaturi. Tot voiam eu să încerc să văd cum e când eşti beată-sfoară, aşa că o să încep de sâmbătă, când ne duce o firmă de medicamente la Ocna Sibiului, pentru un simpozion. Deci, le pot ameteca pe toate, numai Algocalmin să am a doua zi! 😉
    2. Zgârcită mai eşti, nană! Mureai dacă puneai acolo şi ceva cozonaci şi pogăci! Uite de-aia nu se fac unii bine veci!
    @Leidi
    Mai avem, că abia ne pornirăm mai cu elan! 🙂

  9. 18/02/2010 la 21:41

    ha ha :)) cred ca am cam pierdut firul:))….cum nu am mai dat de ceva vreme pe aici pe blog…s-o cam dus firu meu :)) da il citesc de la inceput si fac o carte dupa ce e gata:))

  10. kekee
    18/02/2010 la 21:45

    ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei,ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ghiocei, ….
    PS. Asta numai pentru că ai închis comentariile la ei acasă 😛
    PPS. Las , nu fi năcăjită , noi o să zicem că-s ghiocei .
    Regele e gol ! ups, cre’ că de data asta am sfeclit-o .

  11. melami
    18/02/2010 la 21:52

    @Giusy
    Lasă că şi pe sărite e bine! 🙂 Tu, nicio mişcare pe blog?
    @kekee
    Daaaaaaaaaaaaaaaaaaaa?!
    No bine, ia de aici!
    Morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcivi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi, morcovi etc.
    Ţi-ajunge? 😦

  12. 18/02/2010 la 22:10

    EŞTI DEMENTĂĂĂĂĂĂĂ ! =)) =)) =)) =)) =)) =)) =))
    şi i-ai plantat şi la mine acasă, ca nu cumva , să uit , şi să nu treacă o dimineaţă fără să-i văd.
    =)) =)) =)) =)) =))
    :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-* :-*

  13. melami
    18/02/2010 la 22:17

    😉
    Mai vreeeeeeeeeei? =))

  14. Laura
    18/02/2010 la 22:23

    Şefa, aici dacă te cam compoţi aşa într-un restaurant, adică dacă doar bărbatul face toate rişti să nu mai vrea tipul să te vadă a doua oară. E o dovadă de lipsă de independentă. Aici bărbaţii vor femei care plătesc singure facturile, comandă singure ce vor de băut, de mâncat. Deci dacă ieşiţi cu un neamţ undeva, da-ţi dovadă că ştiţi ce vreţi. No, alte locuri alte obiceiuri. Am auzit că in Itlaia de ex. nu e aşa.

  15. 18/02/2010 la 22:25

    Nu, nu, nu, nu .

    Dacă îi culeg şi mă duc în piaţă cu câţi ai plantat la mine acasă, pot renuţa la servci, câtig mai mult.
    PS. mă macină totuşi un gând.
    Având în vedere antecedentele , sigur sânt morcovi ? =)) =)) =))
    Să nu cumva să fie altceva ….

  16. 18/02/2010 la 22:26

    @ laura
    broscarii , sânt cu vechile obiceiuri.
    Unii chiar exagerează.

  17. melami
    18/02/2010 la 22:37

    @Laura
    Păi, dacă-i aşa, nu-i de mine! 🙂
    Acuma serios vorbind, fiecare naţie, cu obiceiurile ei. Cred că m-aş descurca şi în Germanica dacă n-aş avea loc de-ntors. Dar parcă tot mai mult îmi place politeţea latino-europeană, unde tot femeia alege, dar bărbatul oferă.
    @kekee,
    La nevoie, fac cursuri de specialitate, numai să nu te privez de plăcerea asta! 😉

  18. 18/02/2010 la 22:47

    e cea mai frumoasă declaraţie de dragoste ( ori o fi de război ) care mi s-a făcut de muuuultă vreme.
    Ce nu faci tu pentru mine ?
    Faci şi cursuri . PENTRU MINE !
    oau !

  19. Laura
    18/02/2010 la 23:05

    Şefa şi aici bărbaţii oferă şi încă oferă mult. O fac însă în alt stil decât latinii. Şi poate ti se pare ciudat la început, dar e frumos. Eu m-am obişnuit cu ei şi au un stil, care e chiar plăcut. Sunt mai reţinuţi şi nu aşa “macho”. Bine pe trompetistul ăla care o vărsat berea pe mine îl exclud 😀

  20. Florian
    18/02/2010 la 23:05

    Ne-ai lăsat cu ochii-n soare, iguano (ca să nu zic neterminaţi). Exact când începea cafteala, ţi s-a pus pata să zici „To be continued”. Sadico, bine ţi-a făcut ariciul cu ghioceii ăia.

  21. 18/02/2010 la 23:07

    @ florian
    dar ce mi-a făcut mie năşica pentru ghioceii ăiaaaaa….

  22. melami
    18/02/2010 la 23:09

    Bine, măi. Hai că bag o continuare. Special pentru tine, Flo.
    Kekee, cu tine n-am terminat-o încă! Vorba lui Flo: tu bi continiueitid!

  23. 18/02/2010 la 23:17

    Am impresia că am vrut atenţie , o să am parte de prea multăăăăăă.
    au-au-au .
    :-SS
    ăla de deasupra ar trebui să fie unul care îşi mănâncă unghiile şi tremură.

  1. 19/02/2010 la 08:41
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: