Ghid de dat şpagă medicilor

Toată lumea e de acord că majoritatea dintre medici se lasă „unşi” câteodată. Şi, dacă tot am stabilita asta, hai să vedem cum putem face asta într-un mod profesionist, impecabil, spre mulţumirea ambelor părţi. În postarea asta ne vom ocupa de pacienţi. Da, eu o fac zi de zi, dar nu în felul ăsta… 🙂

1. Nou sau vechi?

Se crede, de regulă, că „atenţia” oferită doctorului trebuie să fie nou-nouţă. Nimic mai greşit decât asta! Omul în halat alb va aprecia la fel de mult un săpun ambalat şi sigilat, cât şi unul folosit deja, eventual cu urme de zoaie pe el. Ba, am crede că în cel de-al doilea caz, omul va fi convins de valoarea cadoului în sine, atâta timp cât e evident cât de greu v-aţi despărţit de el.

În cazul oferirii unui obiect vechi, e preferabil ca antichitatea respectică să nu fie „julită” din vreun muzeu sau colecţie celebră, pentru că nesimţitul de doctor nu-şi va pune pielea la saramură pentru voi şi va declara poliţiei provenienţa obiectului.

2. Cadourile reciclate.

Se întâmplă uneori ca obiectul „donat” să poarte pe el inscripţii de genul „De la Gelu şi Leana, cu ocazia unirii destinelor lor pentru totdeauna!”. Puteţi fii convinşi că, chiar dacă n-a auzit în viaţa lui de cei doi, distinsul cadru sanitar se va bucura pentru fericirea noului cuplu, pasând, la rândul lui, sticla femeii de serviciu sau grădinarului, ca să se bucure şi ei.

3. Receptor neprimitor

Dacă „atenţia” e condiţionată într-un plic şi medicul se încăpăţânează să nu poarte buzunare la halat, nu încercaţi să le faceţi voi unul în acest scop, chiar dacă foafeca sau bisturiul din trusa de urgenţă de pe măsuţa pentru tratamente vă fac cu ochiul. S-ar putea ca destinatarul gestului vostru să aibă unele obiecţii de făcut; cu o serigă plină de tranchilizante.

4. Atmosfera e totul!

După ce l-aţi cadorisit pe medic, nu uitaţi să povestiţi asta în sala de aşteptare în timp ce asistenta completează actele pentru care v-aţi deplasat la cabinet. E recomandat să fiţi cât mai expliciţi, să spuneţi exact ce sumă era în plic, cum a fost primit şi cum „nu-i mai satură Dumnezeu odată pe nenorociţii ăştia”. Chestia asta va înviora atmosfera din jur şi va prilejui desfăşurarea unui adevărat forum pe tema asta, lucru pentru care personalul medical vă va fi veşnic recunoscător că aţi sistat în felul acesta veşnica ciorovăială legată de ordinea în care urmează să intre la consultaţie.

5. Falsa „atenţie”

Aţi mers la şnapanul ăla în halat alb nepregătit şi aveţi nevoie ca el să vă elibereze o adeverinţă medicală care să vă servească unui anumit scop. De obicei, când sunteţi sănătos aveţi nevoie să vi se certifice faptul că nu sunteţi, şi invers. Aici, aveţi două variante. Prima: îl întrebaţi franc cât vă costă. În 90% dintre cazuri vi se va spune că nu vă aflaţi la aprozarul din colţ, dar veţi fi totuşi „servit” pentru că nimeni nu-şi pune mintea cu un tip atât de plin de tupeu ca dumneavoastră. Ei, dar s-ar putea să-i nimeriţi pe ceilalţi 10%. Ghinion! N-aveţi decât să mergeţi să vă împrumutaţi, pentru că un bandit ca ăsta nu va avea nicio înţelegere pentru faptul că vă trebuie concediu medical deşi n-aveţi nici pe dracu. A doua variantă cere ceva joc de scenă. În timp ce-i expuneţi problema, începeţi să vă foiţi ca şi când vă căutaţi de ceva prin buzunare. În cele din urmă, veţi scoate portmoneul, moment în care doctorul deja începe să completeze hârtiile solicitate. Când termină de scris şi pus parafa, scoateţi din portofel cartea de identitate şi întrebaţi-l ingenuu: „De ăsta aveţi nevoie?”

O variantă a falsei „atenţii” este oferirea unei sticle de palincă din care soţul/soţia a avut grijă să consume conţinutul şi s-o umple apoi cu apă de la robinet. Oricât de neîncrezător sau însetat ar fi medicul, nu se va apuca să guste din sticloanţă de faţă cu dumneavoastră, aşa că va constata doar la domiciliu substituirea, interpretând-o -fireşte- ca pe o grijă suplimentară la adresa sănătăţii lui. Totuşi, nu e recomandabil să apelaţi la el în următorii câţiva ani, pentru că s-ar putea să vă răspundă solicitudinii voastre cu una şi mai mare; de exemplu, să vă recomande multă mişcare când aveţi o criză de lombosciatică, de preferinţă de acasă până la serviciu şi înapoi, cinci zile pe săptămână, întreaga lună şi celelalte unsprezece din acel an.

Sănătate, că-i mai bună decât toate! 🙂