Prima pagină > Medicale si nu prea! > Ghid de dat şpagă medicilor

Ghid de dat şpagă medicilor

17/02/2010

Toată lumea e de acord că majoritatea dintre medici se lasă „unşi” câteodată. Şi, dacă tot am stabilita asta, hai să vedem cum putem face asta într-un mod profesionist, impecabil, spre mulţumirea ambelor părţi. În postarea asta ne vom ocupa de pacienţi. Da, eu o fac zi de zi, dar nu în felul ăsta… 🙂

1. Nou sau vechi?

Se crede, de regulă, că „atenţia” oferită doctorului trebuie să fie nou-nouţă. Nimic mai greşit decât asta! Omul în halat alb va aprecia la fel de mult un săpun ambalat şi sigilat, cât şi unul folosit deja, eventual cu urme de zoaie pe el. Ba, am crede că în cel de-al doilea caz, omul va fi convins de valoarea cadoului în sine, atâta timp cât e evident cât de greu v-aţi despărţit de el.

În cazul oferirii unui obiect vechi, e preferabil ca antichitatea respectică să nu fie „julită” din vreun muzeu sau colecţie celebră, pentru că nesimţitul de doctor nu-şi va pune pielea la saramură pentru voi şi va declara poliţiei provenienţa obiectului.

2. Cadourile reciclate.

Se întâmplă uneori ca obiectul „donat” să poarte pe el inscripţii de genul „De la Gelu şi Leana, cu ocazia unirii destinelor lor pentru totdeauna!”. Puteţi fii convinşi că, chiar dacă n-a auzit în viaţa lui de cei doi, distinsul cadru sanitar se va bucura pentru fericirea noului cuplu, pasând, la rândul lui, sticla femeii de serviciu sau grădinarului, ca să se bucure şi ei.

3. Receptor neprimitor

Dacă „atenţia” e condiţionată într-un plic şi medicul se încăpăţânează să nu poarte buzunare la halat, nu încercaţi să le faceţi voi unul în acest scop, chiar dacă foafeca sau bisturiul din trusa de urgenţă de pe măsuţa pentru tratamente vă fac cu ochiul. S-ar putea ca destinatarul gestului vostru să aibă unele obiecţii de făcut; cu o serigă plină de tranchilizante.

4. Atmosfera e totul!

După ce l-aţi cadorisit pe medic, nu uitaţi să povestiţi asta în sala de aşteptare în timp ce asistenta completează actele pentru care v-aţi deplasat la cabinet. E recomandat să fiţi cât mai expliciţi, să spuneţi exact ce sumă era în plic, cum a fost primit şi cum „nu-i mai satură Dumnezeu odată pe nenorociţii ăştia”. Chestia asta va înviora atmosfera din jur şi va prilejui desfăşurarea unui adevărat forum pe tema asta, lucru pentru care personalul medical vă va fi veşnic recunoscător că aţi sistat în felul acesta veşnica ciorovăială legată de ordinea în care urmează să intre la consultaţie.

5. Falsa „atenţie”

Aţi mers la şnapanul ăla în halat alb nepregătit şi aveţi nevoie ca el să vă elibereze o adeverinţă medicală care să vă servească unui anumit scop. De obicei, când sunteţi sănătos aveţi nevoie să vi se certifice faptul că nu sunteţi, şi invers. Aici, aveţi două variante. Prima: îl întrebaţi franc cât vă costă. În 90% dintre cazuri vi se va spune că nu vă aflaţi la aprozarul din colţ, dar veţi fi totuşi „servit” pentru că nimeni nu-şi pune mintea cu un tip atât de plin de tupeu ca dumneavoastră. Ei, dar s-ar putea să-i nimeriţi pe ceilalţi 10%. Ghinion! N-aveţi decât să mergeţi să vă împrumutaţi, pentru că un bandit ca ăsta nu va avea nicio înţelegere pentru faptul că vă trebuie concediu medical deşi n-aveţi nici pe dracu. A doua variantă cere ceva joc de scenă. În timp ce-i expuneţi problema, începeţi să vă foiţi ca şi când vă căutaţi de ceva prin buzunare. În cele din urmă, veţi scoate portmoneul, moment în care doctorul deja începe să completeze hârtiile solicitate. Când termină de scris şi pus parafa, scoateţi din portofel cartea de identitate şi întrebaţi-l ingenuu: „De ăsta aveţi nevoie?”

O variantă a falsei „atenţii” este oferirea unei sticle de palincă din care soţul/soţia a avut grijă să consume conţinutul şi s-o umple apoi cu apă de la robinet. Oricât de neîncrezător sau însetat ar fi medicul, nu se va apuca să guste din sticloanţă de faţă cu dumneavoastră, aşa că va constata doar la domiciliu substituirea, interpretând-o -fireşte- ca pe o grijă suplimentară la adresa sănătăţii lui. Totuşi, nu e recomandabil să apelaţi la el în următorii câţiva ani, pentru că s-ar putea să vă răspundă solicitudinii voastre cu una şi mai mare; de exemplu, să vă recomande multă mişcare când aveţi o criză de lombosciatică, de preferinţă de acasă până la serviciu şi înapoi, cinci zile pe săptămână, întreaga lună şi celelalte unsprezece din acel an.

Sănătate, că-i mai bună decât toate! 🙂

Anunțuri
  1. 17/02/2010 la 23:19

    Mişto faza cu buletinul:)
    Astea sunt de la medici adunate şi înapoi la lume date? 😛
    Rămân la părerea că până la doctor, te mănâncă asistentele.Din experienţă spun asta.

  2. melami
    17/02/2010 la 23:22

    Păi, mai facem şi noi haz de necaz când ne întâlnim la şedinţe… 🙂

  3. Laura
    17/02/2010 la 23:42

    Şefa da’ pe mine mă înnebuneşte maică-mea cu cafeaua şi ciocolata din Germania. Că aia făcută pentru români nu-i aşa aromată, maronată etc. şi ciocolata are alt gust, că-i făcută de poloneji sau mai ştie cucu cine 😀

    Ah, şi mi-a mai plăcut la roman că mi-a dat o impresie cât de cât de meseria asta… grea meserie, foarte grea. si presupune o gramada de scarificii.

  4. Florian
    17/02/2010 la 23:53

    Eşti foarte documentată, mai ales la punctele despre cadouri vechi şi reciclate. Cred că la fel de documentaţi sunt şi vecinii tăi, manichiurista, coafeza si gunoierul 😀

  5. 18/02/2010 la 00:56

    =)) =)) =)) =))
    ne prepari în caz că ajungem la consultaţie
    =)) =)) =)) =))

  6. 18/02/2010 la 01:06

    doamnaaaa doptorrrr !
    Dapu’ că io am adus chiurcanu aiesta , că o rămas vădan , oauăle asté, un caş că am înţărcat mieii, un borcan ghe doo litere ghe groscior, trii metri ghe cârnaţ , şi două kili ghe pălincă ghe prune , curată, care am ascuns-o ghe Ionu’ , că altfel o bè.
    Mie da-ţi-mi boabi d-alé cum i-aţi dat la Marghioala lui Pătatu , că tari buné-s .

  7. 18/02/2010 la 08:41

    dupa ce am citit, imi dau seama ca grea viata mai au medicii… la halu’ de spagi din ce nevoia sa traiasca, ca oricum salariul e mizer.

  8. melami
    18/02/2010 la 09:21

    Usor nu e, dar nu ma plang decat arareori, pentru ca am totusi un loc de munca. Suntem constienti de faptul ca multi altii o duc mai rau ca noi.
    @kekee
    Mey, bag sama ca mi le-ai adus doar pe hartie, asa ca hartie iti dau si eu. Goala deocamdata. =))

  9. 18/02/2010 la 09:29

    Da, voi flori de plastic nu primiti??? Ca eu da (fiind profa, de 1 si 8 martie umplu si vazele vecinilor cu ele!)! Gluma, gluma, da’ poporu’ asta are niste chestii de care nu va scapa cred niciodata! Acum vorbind mai serios: mie mi-e jena sa dau… si pana acum nu prea am mers des prin medici 🙂 Asta vara m-am operat laparoscopic si nimeni nu mi-a cerut nimic si nici nu am dat nimic. Cand spun cuiva se uita la mine ca la … nu stiu ce. Ceva de genul „ce nesimtita si asta”…

  10. melami
    18/02/2010 la 09:44

    Nu mi se pare ca esti nesimtita, ci normala. Asa ar trebui sa procedeze toti pacientii si atunci si medicii ar avea dreptul sa ridice glasul pentru a li se mari salariul. Asa, ramanem inchistati in cercul vicios: statul ii plateste mizerabil pentru o munca de maxima periculozitate, iar medicii primesc „atentii” ca sa poata supravietui intr-o meserie unde doar agenda medicala costa aproape un milion de lei vechi. Asta ca sa nu mai vorbim de taxele pentru cursuri, asigurari de malpraxis, costul cartilor de specialitate, cotizatia la Colelgiul Medicilor si ascociatiile profesionale etc.

  11. 18/02/2010 la 20:05

    Şi dacă te trezeşti , într-o bună zi cu o nană LA UŞA CABINETULUI ( io cu basma şi poale), cu toate alea descrise , îi dai „boabili ” şi un concediu medical european ?
    Ha ?!?!?!?
    😀

  12. melami
    18/02/2010 la 20:09

    Boabe îi dau. Conced numa dacă-i bonlavă! 😉

  13. kekee
    18/02/2010 la 20:13

    La cap, la cap e hiba . 😀

  14. melami
    18/02/2010 la 20:14

    Lasă, finule, că de-ar fi toţi bolnavi ca „nana” ta, ne-ar fi la toţi mai bine o ţâră. 🙂

  15. 03/03/2010 la 00:11

    eu una sunt pro spaga, daca respectivul o merita … si conditia esentiala este sa nu o ceara de la obraz (cum foarte multi o fac).

    Sincer mi se pare inuman ca un medic sa trateze mai bine un pacient care da, decat altul care nu… nepasandu-i daca omul respectiv are de unde sa dea.

    Un ghid cu tarife „uzuale” n-ai? 😉

  16. melami
    03/03/2010 la 00:25

    Din păcate, n-am. Mă interesez şi eu la ceilalţi, când e cazul să dau. Pentru că şi noi dăm colegilor noştri „mari specialişti”. Şi e primită!!!
    Şi chiar nu cred că e normal să se recurgă la şpagă. Aaa, că îi dai un cadou, drept mulţumire, DUPĂ ce te-a tratat şi te-a ajutat să te vindeci, e cu totul altceva! Dar când e vorba de condiţionare… de ar avea grade pe umăr, ca militarii, pentru aşa ceva le-aş smulge tresele şi stelele de pe epoleţi.
    Sper să găseşti un medic pe măsura marii voastre iubiri pentru fiinţa vie dar nenăscută încă!
    Să ne ţii la curent!
    O să te „vizitez” zilnic, pentru că vreau să prind „în direct” momentul. 🙂

  17. 03/03/2010 la 22:08

    am vrut sa comentez ceva aici, dar nu mi-a intrat textul 😀

    asa ca am transferat comentariul intr-un post, la mine 😉

  18. melami
    03/03/2010 la 23:08

    Ok, că mă săturasem de bradul ăla! 😉

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: