Prima pagină > 1 > Eroi, fantome, şoricei

Eroi, fantome, şoricei

15/02/2010

… era titlul unei cărţi ce cuprindea eseuri ale contemporaneităţii, scrise de Iordan Chimet. La vremea respectivă, aceasta a trecut aproape neobservată, din cauza ordinelor discrete, dar respectate cu sfinţenie, de la mai marii kulturnici ai vremii. Zilele acestea intenţionez să o răsfoiesc din nou, dar nu despre asta vom discuta acum, ci despre fantoma noastră celebră, Laura.

Dar, mai întâi, ce este aceea o fantomă? O definiţie cât de cât adecvată ar fi următoarea: o apariţie sau viziune interpretată drept manifestarea spiritului unui mort, care ar fi rămas prizonier pe pământ sau ar fi revenit din alte tărâmuri pentru a se răzbuna sau a-şi ajuta apropiaţii sau pentru a-şi ispăşi păcatele. Numele îi vine de la grecescul φάντασμα (apariţie). Fantomele mai sunt numite spectre, lemuri, incubi, ectoplasme sau poltergeist. „Atâtea nume dintr-o dată, şi toate, pentru o singură fată”, cum zicea Al. Mandy în „N-aţi văzut cumva…?”

Oricât de dragă ne-ar fi Strigoiţa noastră, nu ea este cea mai celebră fantomă din lume, ci aceea de la Operă, a lui Gaston Leroux, după care s-au făcut filme, spectacole de teatru sau musichall-uri mai mult sau mai puţin reuşite.

Tradiţional, se spune că Anglia e ţara cea mai bântuită de fantome, dar iată că le-a luat-o înainte Canada, cu al său

Fairmont Algonquin din New Brunswick, un hotel bântuit de fantoma unei mirese părăsite în ziua nunţii de către alesul ei.

Venită la noi din „cimitirul” Groparului, Strigoiţa Laura e o fantomă atipică. Adică veselă şi pusă pe şotii, ca şi Casper, eroul din desenele animate! Nu ştim cum arată în realitate, pentru că oscioarele ei sunt veşnic învelite în cearşaful ăla alb cu găurele, dar ştim cum este: revoluţionară (a pus la cale o revoltă pe Dailycotocodac şi a izbândit), jucăuşă (cred că v-aţi dat seama despre asta până acum din comentariile ei, dar şi din acelea de pe blogul sindicatului) şi oarecum leneşă (nu vrea nicium să-şi facă blog, plăcându-i mai mult să le bântuie pe ale prietenilor). Şi mai ştim despre ea că s-a cam săturat de iarnă. Deh, alb pe alb nu prea se vede bine!

Iar în final, o glumiţă! Cică două fantome discutau pe un gard; la un moment dat, una dintre ele întreabă:
-Auzi… tu crezi în oameni?!

Chiar aşa, voi credeţi în fantome?

Anunțuri
Categorii:1
  1. emapirciu
    15/02/2010 la 11:13

    Exista si blog fantoma?… cum sunt firmele fantoma…asa, ca o analogie.

  2. melami
    15/02/2010 la 11:26

    Cred că există. Blogul Laurei o fi aşa! 😉

  3. klausen1976
    15/02/2010 la 11:38

    eu cred … daca n-ar fi nu s-ar mai povesti

  4. melami
    15/02/2010 la 12:05

    Ok, deci avem un vot pentru. Mai departe? 🙂

  5. 15/02/2010 la 12:15

    Mi-am luat cartea lui Chimet, socotind că e vorba despre fantome. Eram într-a cincia şi pasionat de subiect, în urma unor şedinţe de spiritism… Cartea, fireşte, m-a nemulţumit. O mai fi şi acum pe undeva…

  6. Blanche Neige
    15/02/2010 la 12:22

    @Laura
    Acum mi-am adus aminte ca ti-am ramas datoare cu niste poze:-)

    @SLVC
    Cand o sa scri si despre mine (asta nici n-a fost apropo, nuuuu :-)), iti dau eu fondul sonor, sa mai animam atmosfera. Oricum, mi-a placut eseul tau despre strigoite!

  7. melami
    15/02/2010 la 12:22

    @Vania
    Cred că erai cam necopt pe atunci. Probabil că acum ai citi-o în altă cheie. 🙂
    @Alba
    N-am sesizat nicio aluzie în comentariul tău. 😉
    Chiar voiam să te întreb cum să pun un fundal sonor al blogului. Poate afli pentru mine. Msi!

  8. 15/02/2010 la 16:32

    Eu cred in romulani! 😉

  9. 15/02/2010 la 17:57

    Eu, in betagrife! 🙂

  10. Laura
    15/02/2010 la 21:24

    🙂
    Buhuhuhu, şefa… iar am vint să-ţi bântui blogu’ 😀
    Măgăruşul m-o făcut strigoiţă, că io dormeam în cavoul meu… o vint el cu alte cele cotcodace să-mi strice liniştea hihihihi…

    Io câteodată aşa aş vrea să existe… de exemplu câteodată vreau s-o mai văd pe bunica sau să povestesc cu ea sau să-i citesc la televizor filmele… chiar şi sub formă de strigoiţă

  11. melami
    15/02/2010 la 21:36

    @Strigo
    Lasă că şi tu ai făcut din el, ditamai Riga respectat în regatul lui sindical, un Măgăruş sburdalnic şi iubăreţ!
    Da, am vrea să îi strângem pe toţi cei dragi lângă noi, să îi ocrotim şi să-i facem să se simtă iubiţi, indiferent de forma pe care am lua-o… 🙂

  12. Florian
    15/02/2010 la 21:55

    Primeşte aplauzele mele, iguano, pentru aducerea strigoiţei noastre în luminile rampei. După articolele dedicate bloggerilor şi după publicarea măgărescului meu album, era timpul sa scrii ceva si despre „Fantoma mea noastră iubită. 😛

  13. Laura
    15/02/2010 la 22:00

    Măgă, trebe să punem copită de copită, cearceaf de bostan si să o puricăm şi noi pe şefa într-un articol la cotcodaci, bine câte un purice tot o să-i mai lăsăm hihihi

  14. melami
    15/02/2010 la 22:00

    @Flo
    Auzi, Rigă, da’ unde-ţi place mai mult cum arată? Când era tânără şi zăpăcită sau acum, unduitoare, învăluitoare, năucitoare, seducătoare şi alte „-oare” de genul ăsta?
    @Strigo
    Auzi la ea?! Aşa o finuţă, cu gentuţa aia a ei cu strasuri, să pună mâna pe o mâţă purecoasă ca mine! Lasă, că mi-e bine şi aşa, nepurecată, că cine ştie ce măscări o să scrieţi despre mine, şi v-oi gherăni de n-o să vă vedeţi! 😦

  15. 15/02/2010 la 22:01

    Eh, l’am auzit si pe Eddy:) Acum pot spune ca’s in lumea viselor!
    Noapt ptu ptu! (asa spunea nepotul cand era mititel, in prezent e insurat)

  16. melami
    15/02/2010 la 22:06

    Ei, Flo, să văd cum faci acum managementul acestei situaţii! Două domnişoare cât se poate de stilate sunt cucerite de farmecul tău paricopitat! Parcă mă încearcă oarece regrete că te-am lăsat să scapi aşa de uşor… ştii tu când… 😉

  17. Florian
    15/02/2010 la 23:21

    @Leidi Ei
    Ce compliment sublim, Leidi Ei, am ajuns să fiu bun pe post de somnifer. Cum mă auzi, cum te păleşte somnul.

    @Mel
    Situaţia e sub control, iguano. Una din cele două stilate a adormit la auzul glasului meu divin, iar cealaltă cred că nu mai are nici ea mult.

  18. melami
    16/02/2010 la 00:04

    Ei, ce să zic şi io acum: ţine-te tare pe poziţie! =))

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: