Prima pagină > Cărţi, lecturi > Ori la bal, ori la spital

Ori la bal, ori la spital

10/02/2010

… dar nu la oricare, ci la cel municipal. O hardughie superglomerată, veche şi subfinanţată. Ai zice că e în România. Mda, ar putea fi şi de aici, cu o singură condiţie: ca medicii noştri să fie animaţi măcar pe jumătate de entuziasmul celor din cartea Barbarei Harrison.

În rest, cu scuzele de rigoare, trebuie să spun că n-am picat pe spate. Am citit-o mai mult pentru că am un prieten care m-a înnebunit cu citate din ea. Lăudabil lucru din partea lui. A reuşit să găsească cele câteva perle din însăilarea aia de aproape 400 de pagini. Se vede că a citit-o în anii ’80, imediat după ce a apărut, şi când a receptat-o cu prospeţimea începutului de carieră, când îţi cauţi repere şi modele. Dar, după ce urmăreşti mai multe seriale cu subiecte medicale, romanul doamnei Harrison ţi se pare uşor desuet şi trenant. Iar personajele… ce să mai vorbim. Un medic dedicat incredibil de mult meseriei lui, o tânără eroină perfectă în imacularea ei, aseptică aproape, imposibil -omeneşte vorbind- de iubit, deşi autoarea se chinuie să ne convingă de contrariul, un chirurg cu apucătui de satir, un afacerist dur, cvasi-inuman, nici măcar veros, ci doar arid etc. Personaje schematice, evoluţie previzibilă, happy end uşor dulceag.

Nu-mi pare rău că am citit-o. Face parte, oarecum, din fişa postului. Probabil că trebuia s-o parcurg atunci când era în vogă, dar mă feresc să citesc „la cald”, pentru a-mi păstra obiectivitatea. Doar că uneori detaşarea asta mai mult strică decât ajută. 🙂

Anunțuri
Categorii:Cărţi, lecturi
  1. 10/02/2010 la 10:28

    mdeah, toate sfintele incearca sa ne convinga de contrariul

  2. Florian
    10/02/2010 la 13:31

    Si mie mi se întâmplă să încep o carte, să-mi dau seama că e o tâmpenie şi totuşi curiozitatea să mă facă să o citesc până la capăt. Numai că eu, spre deosebire de tine, după ce termin o astfel de carte mă oftic la culme că mi-am pierdut timpul cu ea.

  3. 10/02/2010 la 17:36

    @Mijou
    Uneori si reusesc. 😀
    @Flo
    De obicei si mie imi pare, dar asta nu era chiar atat de proasta. Plus ca… era din domeniul meu. 🙂

  4. 10/02/2010 la 18:55

    @Mel,
    Un roman cu subiect medic rezident, la noi, pe cand? Sau zilele unui medic de familie 🙂 Nu vorbim de chirurgi, ginecologi etc, etc!

  5. melami
    10/02/2010 la 19:27

    Bag sama ca-ţi plac romanele horror, Leidi! 😀

  6. 10/02/2010 la 20:02

    dacă doctorul se numea Hawkeye , poate îţi plăcea mai mult 😉

  7. melami
    10/02/2010 la 20:09

    Ăsta?

    Nţţ! Aş prefera să aibă muşchi mai mult sub calota craniană! 😉

  8. 10/02/2010 la 20:27

    Mel, trebuie sa scrie cineva si despre asta 🙂

  9. melami
    10/02/2010 la 20:31

    Ai dreptate. Doar că trebuie să-ţi vină să scrii despre asta. Eu am mai făcut-o pe blogul meu… Când ai timp, uită-te mai în urmă.
    🙂

  10. 10/02/2010 la 20:38
  11. 10/02/2010 la 20:41

    Mel, am inteles:)

    Chiar sunt curioasa cum e prezentata viata unui medic la inceput de drum sau cel care are nu stiu cate competente.. prin ochii unui doctor. Am lucrat 5 ani in sanatate si, din punctul meu de vedere, trec prin foarte multe. Ma gandesc cum desi pierd (unii dintre ei) pasiunea pentru meseria aleasa sau daca au constientizat ceea ce au ales sau le-a fost impus.

  12. melami
    10/02/2010 la 20:49

    @kekee
    MASH-ui-m-aş şi n-am cui… 🙂
    @Leidi
    ‘nţeles, să trăiţi! Îmi voi da silinţa. 🙂

  13. 10/02/2010 la 20:55

    am scris prea repede.. cred ca ai inteles ce am vrut sa scriu….pfff

    In afara temei…
    se poate inlocui tastatura la un laptop!?

  14. melami
    10/02/2010 la 20:59

    O să-l întreb pe Minitehnicus M3bis. Eu nu prea mă pricep. 🙂

  15. 10/02/2010 la 21:33

    Cartea asta a făcut multă vâlvă la apariţie.Ştiu că am citit-o, dar nu-mi amintesc mai nimic din ea.

  16. melami
    10/02/2010 la 21:35

    Păi, eu cred că nici nu prea aveai ce! 🙂

  17. Dan
    10/02/2010 la 22:32

    In acest context imi permit sa recomand si „Grand Canary” a lui A.J.Cronin:
    Desi scrisa in (frumoasa si interesanta, dupa gustul meu) perioada interbelica, descrie cu lux de amanunte viata unui tanar medic, aflat inca la inceput de drum, debusolat in urma unor acuzatii de malpraxis. Dragostea, panaceul universal, il ajuta sa-si recapete increderea in propria persoana si ii reda functiile vitale ale organismului.

  18. klausen1976
    10/02/2010 la 22:56

    din moment ce gasesti timp pentru a citi, esti o fericita 🙂
    ma chinuiesc in prezent cu „Mostenitorii” lui Golding … nu merge deloc 🙂

  19. melami
    10/02/2010 la 23:48

    @Sir Dan
    Am citit-o în liceu. O mai am încă în bibliotecă. Ediţie broşată.
    Poate că asta, şi „Fascinaţie” a lui Hitchcook m-au facut să dau la medicină. Bine, şi sugestiile destul de… explicite (dacă pot folosi acest cuvânt legat de „sugestii”) ale tatălui meu. 🙂
    @Klausen
    N-am, dar nu pot adormi decât dacă citesc câteva pagini seara. Aşa m-am obişnuit. Decuplarea de la realitate… 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: