Prima pagină > Diverse > To Sir, with Love!

To Sir, with Love!

08/02/2010

Mă duc într-o zi la Sia, mătuşă-mea, să-i cer împrumut nişte nuci; ştiţi voi: genul ăla de troc între rude din care ai mereu senzaţia că dai mai mult decât primeşti… Bat la uşă, politicos, şi intru în casă. Sia tocmai ieşe din camera de zi, cu o tavă goală. Mirosea de-ţi muta nasul a prăjituri de-alea bune, că femeia e neîntrecută în de-astea când îşi pune ambiţia. Dau să zic ceva despre „scopul şi durata vizitei”, dar îmi face semn să tac, arătând, peste umăr, uşa de pe care tocmai ieşise. Din camera cealaltă se auzeau voci vesele de copii, vorbind o limbă care-mi era vag familiară. Ascult un timp, apoi întreb, în şoaptă:

-Indieni sau sud-americani?

-Ei, pe sărăcie, indieni… Îs Sile cu Pişti, răspunde ea sotto voce.

-Da’ de ce vorbesc aşa de ciudat? De-a ce se joacă?

-Nu se joacă. Îi învaţă Luci engleză! zice ea cu mândrie abia reţinută.

Nu ştiu dacă v-am spus până acum, dar Pisu-Pis a fost profesor la viaţa lui. De fizică şi matematică.

-Da’ de ce engleză?! fac eu nedumerită.

-Ei, de ce! Pentru că ştie şi poate, de-aia, spune ea cu început de iritare. Hai, zi de ce ai venit!

Luci, zis şi Pisu-Pis, a fost toată viaţa un autodidact. A învăţat din manuale ceea ce alţii ştiau în mod natural sau au prins doar urmărindu-i pe meşteşugarii cartierului la lucru. De exemplu: luându-se după Cartea automobilului, şi-a curăţat singur motorul Daciei pe care o folosea când mergea la ţară sau în concediu. Bun, că i-a luat aproape o jumătatea de an, asta se explică doar prin faptul că era o persoană teribil de ocupată. Apoi a învăţat să grădinărească. Şi-a luat Manualul Viticultorului şi Gradinăritul, pasiunea mea, şi a purces să-şi amenajeze parcela din spatele casei în modul cel mai ştiinţific cu puţinţă. Văzându-l că se pricepe, l-am rugat şi noi o dată să ne planteze nişte puieţi de pomi fructiferi. S-a informat rapid şi ne-a anunţat că îi putem lăsa liniştiţi aşa, până când sapă el gropile, chestie care i-a luat câteva zile, că a tras nişte cratere de parcă urma să turnăm fundaţia vreunui buncăr acolo. Într-o seară, pe la ora 23, când tocmai ne pregăteam să ne culcăm, cine suna ca nebunul la poartă?! Pisu-Pis, care ajunsese, în sfârşit, la capitolul despre păstrarea puieţilor până când vor fi plantaţi.

-Am greşit ceva, a bâiguit el dându-ne la o parte din calea lui.

Nu s-a oprit decât în pivniţă, de unde s-a întors cu tijele alea desfrunzite, ale căror rădăcini învelite în folii de plastic erau aproape uscate. Le-a băgat în butoiul în care adunăm apa de ploaie şi a plecat fără niciun cuvânt. Ba parcă lejer supărat pe noi. A doua zi, a revenit, le-a inspectat, a dat din cap nemulţumit, apoi le-a plantat în locurile pregătite din timp. Inutil să vă zic că nu s-au prins nici jumătate dintre ei, dar explicaţia aveam s-o aflăm tot de la horticultorul nostru amator:

-Şi-au bătut joc de voi ăia care vi le-au dat. Erau aproape uscaţi. Noroc că am reuşit să îi salvez măcar pe ăştia…

Pe când îmi înghesuia tanti Sia câteva mâini de nuci într-o pungă „de un leu”, îi văd pe copii ieşind din cameră.

Sou long, mistăr profesăr! zice Pişti, obrăznicătura cartierului.

Sou long, childrăn! răspunde „ticiăr” Pisu-Pis, cu ochelarii aburiţi de emoţie.

Gled tu sii iu, adaugă Sile şi se întoarce rapid în „sala de studiu”, din care revine cu două işlere.

-Asta se zice la venire, îi atrage atenţia, plin de bunăvoinţă, profesorul. Dar e bine că ai reţinut…

Ei, asta se petrecea prin vară, în vacanţa şcolară.

Îi întâlnesc, zilele trecute, pe cei doi năzdrăvani. Sunau de zor la porta lui Pisu-Pis.

-Ce faceţi aici, băieţi? îi iau eu la trei păzeşte, ştiindu-le obiceiul de a apăsa pe butonul soneriei şi apoi a o şterge printre blocuri.

-Am venit la ora de engleză.

-Păi, nu faceţi acum la şcoală, cu profesoara voastră?

-Ba da, dar ne continuăm şi orele cu nenea Luci.

-E chiar aşa de bun? îi trag eu deoparte, încercând să-i descos.

-E un dezastru, doamnă, dar să nu ne spuneţi. Ne-o atras şi profa de engleză atenţia. Cică avem o dicţie de-zas-tru-oa-să, hihi!

-Şi de ce continuaţi atunci?…

-Ei, cum de ce?! Face tanti Sia nişte prăjituri de te lingi pe bot!

Ei, da, începeam să înţeleg şi eu câte ceva aşa… 😀

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. Blanche Neige
    08/02/2010 la 21:55

    Si mai razi de romana mea stricata, asta e dovada ca raspunsul se afla in genele mele 🙂

  2. melami
    08/02/2010 la 21:59

    Da-ntr-ale mele de ce nu?! Ha? Te-ai lăcomit tu la toate! 😦

  3. Blanche Neige
    08/02/2010 la 22:00

    Pai eu le-am luat pe alea cu dezacorduri gramaticale, si tu pe alea cu talent la scris! Asa ca sa-mi multumesti ca nu a fost invers, ca unde ne mai petreceam noi serile acum? 🙂

  4. melami
    08/02/2010 la 22:02

    Tot aici, Doar că eu vorbeam prost româneşte. Şi pe tine te-am fi citit, nu pe mine! 😀

  5. Florian
    08/02/2010 la 22:43

    Esti de milioane, iguano. Dar nici cu neamurile tale nu mi-e ruşine.

  6. melami
    08/02/2010 la 22:54

    Nici mie!
    ( ‘ai de capul meu!)

  7. Dan
    08/02/2010 la 23:07

    =)) =)) Si eu care credeam, vazand titlul, ca mi-ati dedicat un articol, Milady! =)) =))

  8. 08/02/2010 la 23:20

    Glad tu sii iu tu!

  9. melami
    08/02/2010 la 23:25

    @Sir Dan
    De dumneavoastră mă apropii mai cu sfioşenie. Vine el şi elogialul! 🙂
    @tetris
    Văd că ai recuperat! Te aşteaptă Pisu-Pis la ore! 😉

  10. 08/02/2010 la 23:27

    aim so impeişient…

  11. melami
    08/02/2010 la 23:28

    Cred că vei fi învăţăcelul lui preferat! Ce acşent ai, tetriseee! =))

  12. Laura
    08/02/2010 la 23:29

    =)) =)) =))
    He is a strigoi =))

  13. 08/02/2010 la 23:30

    Mai acsent iţ neitiurăl… 😛

  14. melami
    08/02/2010 la 23:36

    @Laura
    Greşişi o ţâră pronumele, da-n rest e… supercalafragilisticexpialidouşou! =))
    @tetris
    … end animiteibilăl! =))
    (Ioi, săracii profesori de engleză! Cred că li se strepezesc dinţii acum! Se zgârâie pe cornee şi-şi smulg timpanele! =)) )

  15. 08/02/2010 la 23:41

    :)) Isteţi ăia mici :))
    Iar cu pomii ăia…după ce că v-a ajutat cu plantatul, aveaţi pretenţia să se şi prindă toţi? :))

  16. melami
    08/02/2010 la 23:43

    @sebra
    Aplicaţi pe prăjiturile Siei engleza lui Pisu-Pis!
    (Scuză-mă că n-am ajuns încă la poştă! Săptămâna asta, musai! 🙂 )

  17. Laura
    08/02/2010 la 23:50

    ies leidi ticer 😀
    Limba asta aiurea: scriu ceapă şi citesc usturoi 😉

  18. 08/02/2010 la 23:54

    @Melami,
    Nu-i problemă, aştept 🙂

  19. melami
    08/02/2010 la 23:57

    @Laura
    Lasă că te programez la Pisu-Pis. La el „ceapă” scrie, „ceapă” citeşti! 😉
    @sebra
    🙂

  20. Laura
    09/02/2010 la 00:03

    Şi io sunt grădinar de hobby, dar la mine s-or prins roşiile şi daliile anul trecut. Să văd ce fac zambilele acum cănd trece zăpada 😀 Sper că nu ies in Noua Zeelandă :))

  21. 09/02/2010 la 06:55

    Buna dimineata, Mel 🙂 (asa o sa’ti spun)

    Ai o leapsa de la mine pe tema copilariei. Cand ai timp 🙂
    Inca nu stiu cum e rteaba cu ping’ul, dar promit sa invat cat de curand.
    Am vazut linkul lasat. Am si intrat:) O sa’l ‘studiez’ azi mai bine. M’am amuzat teribil cand am aflat de unde vine id’ul 🙂
    Sa ai o zi buna!

    Salutari ol of iu! end engioi!

    hapi, hapi, gioi, gioi :)))

  22. melami
    09/02/2010 la 09:04

    Aim injoing it, senchiu! 😀

  23. 09/02/2010 la 15:01

    „reancarnation” – inventiv pustiu! 🙂

  24. melami
    09/02/2010 la 15:45

    Şi eu cred că merita mai mult decât 4 ăla cât casa! Ştie despe Dracula mai multe decât jumătate dintre români. 🙂

  25. 09/02/2010 la 23:30

    o fo faina asta! hihihi. sau preferi hahaha?

  26. melami
    09/02/2010 la 23:38

    Prefer cum vrei. Mă bucur că eşti mai vesel decât personajul ăla al tău care doarme toată ziua… 🙂

  27. 10/02/2010 la 20:16

    ai prefera sa bea in loc sa doarma? sau sa fumeze? ))))

  28. melami
    10/02/2010 la 20:18

    Nu. Aş prefera să se spargă ghinionul şi să zâmbească din nou. Mă întreb ce aş putea face eu pentru el… 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: