Prima pagină > Dublu orb > Dublu orb (27)

Dublu orb (27)

08/02/2010

Bărbierul din Sevilla.

-Ce-i cu el? a întrebat, nedumerit.

-Cine l-a scris? Nu-mi mai amintesc.

-Beaumarchais.

-Dar Prometeu descătuşat ?
-Shelley.

-Cine a sculptat Sărutul?

-Mai mulţi: Auguste Rodin, Constantin Brâncuşi… Ce faci? Îmi verifici memoria?

-Da, voiam să aflu dacă nu m-ai aburit, l-am înfruntat eu.

-Mă jigneşti. Nu mint decât atunci când n-am de ales. Credeam că mă cunoşti. Fie, întreabă-mă. Te avertizez însă că nu poţi afla mare lucru, pentru că ţin minte doar ce am învăţat. Dacă mă chestionezi din chestii de care n-am auzit, nu-ţi voi putea răspunde.

Ar fi trebuit să mă opresc, dar un drăcuşor îmi dădea ghes să continuu:

-În ce an a devenit cancelar al Germaniei Helmut Kohl?

-Te referi la R.F.G., nu la cea democrată. 1982. Anul în care englezii le-au tras-o argentinienilor care voiau să cucerească Malvinele.

Apocalypse now. Regizorul. Interpretul principal.

-Regizorul: habar n-am. Interpretul principal: Marlon Brando. Acelaşi din Pe chei, Revolta de pe Bounty, Ultimul tangou la Paris.

Zadig sau destinul?

-Voltaire.

-Întemeierea Romei?

-753 înainte de era noastră.

-Coloana lui Traian?

-Apolodor din Damasc, Roma, anul 113. Mulţumită?

-Da. Ai o bogată cultură generală, ceea ce ştiam deja. De celălalt lucru însă nu sunt chiar atât de convinsă.

-Treaba ta. Ce zici, rămâi ? Hai, sună-l pe Pat…

-Nu pot, iubire. Chiar nu pot. Şi-aşa, nu ştiu ce explicaţii îi voi da… Înţelege.

-Atunci, pleacă, ce mai stai? Mâine dimineaţă însă te prezinţi aici, uşor de dezbrăcat, nu cu toată garderoba pe tine. Într-un minut, trebuie să rămâi doar în cercei.

Am respirat uşurată. L-am sărutat pe fruntea asudată şi am plecat în fugă, să nu-i dau timp să se răzgândească şi să mă cheme înapoi.

Se spune că există un Dumnezeu al beţivilor şi unul al copiilor. Probabil că şi îndrăgostiţii au o divinitate care le poartă de grijă, altfel nu-mi explic cum se face că în acea seară, Paty a apărut acasă după ce mă băgasem în aşternuturi; nici de ce nu a descoperit legătura noastră timp de doi ani, în ciuda faptului că, în târgul nostru, secretele nu aveau viaţă lungă. Poate că, totuşi, Igor avea dreptate în ce-l privea…

Uneori, aveam impresia că trăiesc lângă sinucigaşul ciudat din Leaving Las Vegas. Cine a văzut filmul poate a simţit, ca şi mine, neputinţa de a asista pe cineva care se distruge în mod conştient, cu dramatică perseverenţă, în ciuda iubirii, înţelegerii profunde şi devotamentului cu care îl înconjoară eroina. Ca şi prostituata magistral jucată de o cvasinecunoscută pe atunci, aveam aceleaşi simţăminte amestecate faţă de el: îl ocroteam ca pe un neajutorat derutat şi îndărătnic, îl ascultam, ca vrăjită, când mi se destăinuia („Eşti ca un copil înnebunit după poveşti”, îmi spunea, văzându-mă cum îi sorb vorbele), îl doream ca bărbat, îl certam ca pe un duşman, îl admiram pentru farmecul şi voinţa puternică pe care, de multe ori, şi-o irosea în lucruri minore.

Am încercat să lupt cum m-am priceput cu înclinaţia lui spre băutură; probabil că acelaşi lucru l-a făcut şi Verona, la timpul ei, dar a sfârşit prin a-l acompania, de cele mai multe ori, în demersul lui bahic; dacă, despre el se spunea că, „din când în când, bea prea mult”, ea era mult mai aspru criticată din acest motiv; se pare că unei femei i se iartă mai greu aceste apucături decât conduita uşuratică. Simţeam oarecum că sarcina aceasta căzuse în mâinile mele; eram cea pe care o iubea, aşa că, dacă avea cineva şanse să-l facă să renunţe, dacă îl iubeam la rândul meu, eu eram aceea. Nu eram însă pregătită pentru asta; nu aveam experienţă; niciunul dintre bărbaţii alături de care trăisem într-un fel sau altul –tata, fratele meu, verişorii, soţul meu, apoi fiul nostru- nu obişnuiau să se întreacă cu băutura, aşa că nu-i văzusem turmentaţi, ca să ştiu cum trebuia să procedez.

Primul şoc l-am avut când am petrecut două zile cu el, la Bucureşti…

Anunțuri
Categorii:Dublu orb
  1. Blanche Neige
    08/02/2010 la 21:56

    Io tot am asteptat, da ori am citit eu pe sarite, ori e ceva ce ma depaseste: care e marea descoperire din dormitor?

  2. melami
    08/02/2010 la 22:00

    Ia-te de mână cu Mijou! Vezi că i-am răspuns lui, la Dublu orb 24! Nah!

  3. Blanche Neige
    08/02/2010 la 22:01

    Am citit si asta, si tot nu m-am luminat…

  4. melami
    08/02/2010 la 22:07

    No, bine, no! Ce să-i fac Simonei ca să-ţi pară că are motive suficiente ca să plece de acasă?! S-o transform într-o victimă a violenţei domestice? Să-l pun pe Paty să-şi aducă acasă amanta?
    Sau, poate, mai avea un motiv, pe care-l vom afla pe parcurs?… Who knows?! 😉

  5. Blanche Neige
    08/02/2010 la 22:17

    Aaaa, adica descoperirea era in dormitorul conjugal??? Ca eu eram setata pe alt dormitor, si nu gaseam explicatia. Adica revelatia aia pe care a avut-o in legatura cu viata ei, sau la ce te referi…? Doamne, mai ceva ca in romanele lui Agatha Christie!

  6. melami
    08/02/2010 la 22:19

    Dap!
    Te-ai prins. 😀

  7. 08/02/2010 la 22:27

    Era conjugal dormitorul? Mie îmi suna mai degrabă a unul temporar, împărţit între doi iubiţi… neconvenţionali. Dacă m-am înşelat, aştept continuarea. 🙂

  8. Florian
    08/02/2010 la 22:28

    Incepe să devină interesant Igor. Se pare ca intuiţia feminină nu dă greş, Simona a văzut de la început în el mai mult decât lăsa să se vadă la prima vedere.

  9. Florian
    08/02/2010 la 22:37

    Cred că voi vorbiţi de dormitoare diferite.

  10. melami
    08/02/2010 la 22:42

    Exact! Am vrut să văd cine dă răspunsul.
    Dormitorul din Xanadu, cel în care a avut eroina acea revelaţie. Şi dormitorul unde se petrece acţiunea capitolului acesta. Bravo, dom’ consilier! 🙂

  11. 08/02/2010 la 22:49

    Păi normal că a văzut mult , că doar e cât un dulap .
    =))

  12. melami
    08/02/2010 la 22:52

    Cine-i, bre, cât dulapul?! 😦

  13. Laura
    08/02/2010 la 22:54

    Sigur exista o divinitate a îndrăgostiţilor!

    „Nu mint decât atunci când n-am de ales.” Am auzit nu ştiu câţi bărbaţi spunând asta. Pe mine m-ar interesa ce înţeleg ei prin asta.
    De ex. aici am fost foarte surprinsă când odata un tip mi-a zis că l-am minţit. Ce făcusem? Întârziasem la întâlnire 5 minute. Adica eu am zis că vi la 7 şi am venit la 7 şi cinci. Întrebând apoi nişte prietene de aici mi-au spus că aşa-i: am minţit. Deci ăştia iau asta foarte exact. Pe un neamţ nu am auzit spunând fraza asta.

  14. melami
    08/02/2010 la 22:56

    Păi nu, că neamţul n-are simţul limbii, ca românul! =))

  15. Blanche Neige
    08/02/2010 la 23:01

    @SLVC
    Aici de mine vorbeai? :-)))))

  16. melami
    08/02/2010 la 23:03

    Da, soro! 😉

  17. Laura
    08/02/2010 la 23:06

    =)) =)) =))

    Dar ştii ce-mi place? Că şi ea crede că trebuie să-l salveze pe Igor! Oare suntem toţi aşa comici când iubim şi avem impresia că noi facem acum c… praf 😕

  18. melami
    08/02/2010 la 23:07

    Da, cred că mereu simţim nevoia asta cu oamenii pe care îi iubim; de ceilalţi nu prea ne pasă…

  19. 08/02/2010 la 23:22

    Fată, acum serios, m-ai zăpăcit de tot. Am două posibilităţi. Ori aştept să termini de pus totul pe blog şi apoi să purced la citit, ori aştept să-mi trimiţi cartea…

  20. melami
    08/02/2010 la 23:27

    Ori îl citeşti, capitol cu capitol, de sus, din bandă! Vezi că l-am terminat şi pe ăsta. 🙂

  21. 08/02/2010 la 23:29

    Deci nu vrei să-mi trimiţi cartea… Julică 2. Na!

  22. melami
    08/02/2010 la 23:32

    Ba da, bre! Ba da. Dar deocamdată n-am ce, că abia o clocesc aicea, cu comentatorii! Ai puţintică răbdare! 🙂

  23. Florian
    08/02/2010 la 23:36

    @Laura
    Tipul ăla care a zis că l-ai minţit era într-o dungă iar tu ai fost în două dungi, că nu i-ai zis un „Hai sictir” bine simţit şi nu i-ai întors spatele.

  24. Laura
    08/02/2010 la 23:44

    Măgăruşule, aici îs nebuni ăştia cu ora. Exacţi, frate, nu glumă. Chiar şi eu mi-am luat ceas de mână care merge pe unde. E la secundă exact. Ce să-i faci, aşa sunt ei şi trebe să te adaptezi dacă vrei să faci ceva. Dar în general sunt chiar ok.

  25. 08/02/2010 la 23:52

    Melami, să-nţeleg că scrii carte „în direct”? Adică ceea ce se comentează aici, influenţează evoluţia personajelor??

  26. melami
    08/02/2010 la 23:54

    De unele sugestii ţin cont, evident. 🙂

  27. 08/02/2010 la 23:55

    … de unele…

  28. 09/02/2010 la 01:04

    acu’ că mi-am făcut datoria faţă de cetitori să fiu şi io cetitoriu.
    Întrebasem cât stă Verona în (cantonament ) că dacă stă puţin , o îmbulinează tipul.
    Schimbă el cearceafurile.
    Dar le şi spală ?
    O să i le afle la coşul de rufe murdare , şi o să le amuşine , Şi a belit-o.
    Dacă le spală , tot a belit-o.
    Că o să ştie că au fost schimbate cearceafurile, şi care bărbat însurat schimbă cearceafuri ???
    Când faci o manevră de genul ăsta e destul de complicat, că femeile au un al şaselea simţ când e vorba de casa lor, sau de casa ta , pe care a pus stăpânire ea. (tot aia-i ).

  29. melami
    09/02/2010 la 09:08

    Esti sigur ca n-ai fost insurat pana acum? Ca prea le stii ca Stan patitul! =))

  30. kekee
    09/02/2010 la 11:30

    Faptul ca am fost avocatul diavolului cand am pledat in favoarea adoptiilor si ca imi plac carnavalurile , nu inseamna ca sunt gay.
    Si eu ca orice om , am avut parte de citeva experiente in domeniul convietuirii in cuplu.Si am putut observa ” inamicul „.

  31. 09/02/2010 la 12:35

    Aş fi întrebat în ce an s-a săvârşit fiecare creaţie… Şi, dacă ştia, o dădeam pe sport.

  32. melami
    09/02/2010 la 13:36

    @kekee
    Ei, lasă că uneori e bine „în pat, cu inamicul”! (film cu Julia Roberts, dacă nu ştiai 🙂 )
    @Vania
    Măi, măi! 🙂

  33. 09/02/2010 la 23:33

    mi/o placut pasajul asta, recunosc c-o fo si singurul pe care am avut rabdarea sa/l citesc, am fost cam ocupat zilele astea, promit sa scriu ceva frumos cu dedicatie pentru tine, Melania. O seara splendida!

  34. melami
    09/02/2010 la 23:39

    Mulţumesc, la fel. Aveam senzaţia că te-ai supărat pe mine. Mulţumesc de vizită! 🙂

  35. 10/02/2010 la 20:14

    eu suparat? pe tine? Doamne fereste! numa’ ca trec printr-o perioada mai naspa… altfel iti multumesc de grija.

  36. melami
    10/02/2010 la 20:16

    Ok, m-am liniştit. pentru că realmente îmi pasă de tine. Să sperăm că se sfârşeşte seria neagră, sau gri, sau căcănie, cum o fi ea! 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: