Harassment


De vârstă medie spre înaintată, e cât muntele, adică bine hrănită şi îngrijită, că ce altă grijă mai are acum?! Ţelul ei pare a fi să-ţi mănânce măcar o dată la două luni ficaţii. Ca azi:

-Doamna doctor, nu mă simt deloc bine! (ton acuzator, că doar tu ai născut-o şi crescut-o, cu tine stă în casă, tu îi dai să mănânce, şi, în general, tu ai făcut-o să ajungă în starea asta).

-Ce vă deranjează?

-Mi s-a umflat mâna şi piciorul stâng!

-Ia să văd!

O consulţi şi constaţi că într-adevăr gamba îi este mai tare şi mai voluminoasă decât cealaltă, dintr-un motiv cât se poate de evident: are nişte varice cât un ciochine de struguri. Dar mâna n-are nici pe dracu. Degeaba îi demonstrezi, cu centimetrul, că e aşa, ea rămâne la convingerea ei. Îi scrii o reţetă cu un tonic al venelor şi un antiinflamator, şi îi întinzi reţeta, cu un rest de surâs pe care nici tu nu ştii pe unde l-ai găsit, asiguând-o că efectele vor apărea cât de curând.

-Şi mi-a crescut şi tensiunea. N-am avut-o niciodată 150! De-aia mă şi doare capul! Când în stânga frunţii, când în dreapta.

Te uiţi în fişă, în urmă, şi vezi că n-a avut până acum probleme de genul ăsta, aşa că o consulţi din nou, ascultându-i inima şi plămânii, reproşându-ţi că uneori eşti la un pas de a greşi din… antipatie. Îi ceri înapoi reţeta şi adaugi pe ea un diuretic uşor, care-i va scădea tensiunea şi-i va reduce edemul gambei.

-Mă supără şi gâtul, zice ea exact când te vede punând parafa; nici o fracţiune de secundă înainte, că altfel n-ar mai avea niciun farmec! Şi, dimineaţa, tuşesc până când mă curăţ de flegmă.

Ai ascultat-o la plămâni şi ştii că nu are decat o fibroză pulmonară veche, confirmată şi radiologic. La boala asta e firesc ca, la trezire, să-şi facă o necesară toaletă bronşică. Iritaţia gâtului e de înţeles în contextul ăsta. Îi explici frumos despre ce e vorba, deşi ai mai făcut-o la fiecare consultaţie de până acum, şi-i dai o trimitere la laborator pentru un exudat faringian.

-Şi, dacă mănânc cârnaţi prăjiţi, dupa aia mi-e greaţă şi mă doare în capul pieptului… Şi, dacă nu merg la toaletă când îmi vine, după aia mă constip… Şi, dimineaţa, mă scol cu mijlocul aproape blocat… Şi mă mănâncă pielea aici în spate, între omoplaţi… Şi, când mă enervez, mi se pune un nod în gât şi nu mai respir deloc… Şi, uneori, am un junghi aici… Şi… Şiii…

Îţi vine să-ţi iei câmpii, s-o dai pe uşă afară şi s-o trimiţi la psihiatru. Ei, toate ca toate, dar la docorul de nervi nu merge, că ea-i o femeie echilibrată, care nu vine la tine decât doar când nu mai poate! Te duci însă tu, pentru că eşti la un pas de a face o nevroză de situaţie! Un burning syndrom, cum spun specialiştii.

Aşa că nu-i de mirare că, dintre toţi pacienţii mei, îi prefer pe cei (cele, de fapt, în cazul ăsta) de mai jos: 🙂

Anunțuri
  1. 02/02/2010 la 16:27

    dacă mai știi pacienți d-ăștia, trimite-i la noi la cantină. Se vindecă repede după un munte de cartofi de curățat.

  2. Alina
    02/02/2010 la 18:29

    La psihiatrie trebuie trimisi. Eu cand nu mai pot cu cate un elev mai … hai sa nu zic niciun cuvant „tare”, las asa: cand nu mai pot cu cate un elev, il trimit la psihologul scolii, ba uneori si cu parinti cu tot!

  3. melami
    02/02/2010 la 19:23

    @Tanti Jeni
    Ce bine mă înţelegi matale! Dar vreo baniţă de orez n-ai să le dai să-l cureţe bob cu bob? 😉
    @Alina
    Crede-mă că aş face-o, dar ţi-am spus ce păreri ferme are despre asta. 🙂

  4. pdm
    02/02/2010 la 19:25

    la tantia aia trece cu descântec de umflături, neapărat seara la șase trecute precis.

  5. melami
    02/02/2010 la 19:35

    … şi compresă cu ploşniţe etilizate în prealalbil, ştiu! 😉

  6. Florian
    02/02/2010 la 19:39

    Ce să-i faci, iguano, riscurile meseriei. Sunt sigur că, în compensare, ai şi pacienţi ca mine, care se duc la medicul de familie doar o dată pe an, să-şi facă analizele. Anul trecut am fost de două ori, ce-i drept, dar asta a fost o excepţie.
    Treaba e că atunci când îţi alegi un job care implică relaţii cu publicul, precum cele de medic, profesor, consultant financiar (bună, strigoiţo!), vânzător, etc, ştii la ce te înhami. Dacă una peste alta meseria aleasă îţi aduce mai multe satisfacţii decât necazuri, aş zice că se merită, vorba vecinului meu posesor de şlapi şi trening de fâş.

  7. melami
    02/02/2010 la 20:02

    Sigur că-mi aduce, că altfel aş prefera să vând lenjerie de damă în Piaţa de Vechituri. Doar că uneori dau şi de specimene dintr-astea care mă fac să devin oleacă mizantropă. 🙂

  8. Laura
    02/02/2010 la 21:17

    Sefa, chair ca-ti trebe nervi de otel! Da’ nu poti scapa de ea spunandu-i ca urmatorul clent asteapta cu dureri ingrozitoare 😕 ?

    La noi se stie: timpul costa bani. Deci cu cat mai putine intrebari, cu atat mai ieftin 😀

  9. Laura
    02/02/2010 la 21:18

    Mama, ce-am mai inghitit la litere… ma duc sa caut ceva prin frigider 😉

  10. melami
    02/02/2010 la 22:41

    Fată, până să ajungem ca voi, ajungem mai degrabă la pepeni. Nu există limită de timp pentru o consultaţie. Există doar o limitarea a numărului consultaţiilor la două pe lună, la care se adaugă cele pentru cazurile de urgenţă. Ori că să pui un diagnostic de urgenţă, întâi trebuie să-i consulţi. Iar dacă nu e urgenţă, nu te lasă sufletul să îi taxezi pe pacienţi, că majoritatea-s amărâţi… Greu!

  11. kekee
    02/02/2010 la 22:54

    Ţi-ai greşit cariera.
    Măcelar estetic.
    Mai indrepţi un plisc, mai dezdoi o nară, mai lipeşti o tâţă de cauciuc, şi uite cum ai rezolvat partea căcăcioasă a vieţii, ( aia financiară ).
    Nu cu clienţi săraci şi şi cârcotaşi.

  12. melami
    02/02/2010 la 22:58

    Ai dreptate! Parţial însă. În primul rând, mi-am greşit părinţii, că ei m-au educat să fiu aşa, şi mi-a fost apoi lene să mă mai schimb. 😉

  13. Laura
    02/02/2010 la 22:58

    Sefa, tu esti chiar doctor pentru a fi doctor si pentru pacienti. d’aia-ti lipseste porsche-ul…

  14. melami
    02/02/2010 la 23:00

    Ce să fac cu el, fată? Să prind osutăoptzeci pe oră, pe drumu’ spre Păpuş?! 😉

  15. Laura
    02/02/2010 la 23:06

    =)) =)) =))
    Parca te vad vuind prin Papusu…

  16. melami
    02/02/2010 la 23:14

    Chiar aşa! Spaima şoselelor, a găinilor şi beţivanilor! Lasă că-i bun „pejeul” meu economic! Nici nu-l bagă în seamă cireada satului; îl crede de-al ei. Într-o zi, o vacă mai mămoasă a vrut să mi-l alăpteze! 😉

  17. kekee
    03/02/2010 la 00:04

    =))
    da , numai că s-a prins vaca, în ultimul moment , că nu-i al ei , că nu mugea, ci MIEUNA !

  18. melami
    03/02/2010 la 00:21

    Măi! 😦

  19. kekee
    03/02/2010 la 00:46

    Cum îi turcu şi pistolu’ .
    Cum îi stăpânu’ şi calu’.
    :))

  20. Aura
    03/02/2010 la 02:07

    @SLVC – tocmai ce am descoperit eu un ingredient de, crede-ma si pe cea ma zaluda baba o s-o tii in casa, relaxata si ffff. frumos mirositoare! Pentru ca a fost ziua ta, o sa iti dau si tie un pic din tratamentul minune!

  21. melami
    03/02/2010 la 08:58

    @kekee
    🙂
    @Aura
    Adică, să mă ţii în casă, relaxată şi frumos mirositoare?!!!! 😦

  22. kekee
    03/02/2010 la 20:24

    nu ştiu dacă te-ai prins 100 % de ce ţi-am zis .
    maşina ta MIAUNĂ !

    Ia uită-te la boticul maşinuţei tale.

    Acuma că i-ai văzut emblema, ai înţeles de ce zic io că miaună.
    E drept un pic mai răguşit , dar e o felină , ca stăpâna !

    PS.
    mercedes de exemplu, e maşină de vânător – că are cătarea în faţă.

    🙂

  23. melami
    03/02/2010 la 20:47

    Nu m-am prins de toate semnficaţiile, ci doar de cea legată direct de „chipul” meu, dar acum, că mi-ai atras atenţia… =))

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: