Tati, vânătorul

Maaamă, ce mare a ieşit! Nu-i nimic! Se vede mai bine.

Deci, despre ce e vorba?! Aţi aflat că bărbatu-meu e şi vânător. Da, ştiu că majoritatea dintre voi nu agreează sportul ăsta, dar vă asigur că „peştişorul de aur” e mai mult un prieten al animalelor decât un inamic. Adică, „talentat” cum e, reuşeşte cumva să le dea de veste că se apropie de ele un pâlc de puşcaşi cu arma la ochi, aşa că alea o apucă care încotro, numai în bătaia armelor nu. Ei, da, mai vine acasă câteodată cu câte o jivină, dar tare mi-e teamă că-i una de-aia sinucigaşă.

Ei, dacă nu se prea dă el în vânt să-l concureze pe Ţiriac sub aspectul capturilor, în schimb e un fanatic al accesoriilor. Aici nu vorbesc doar despre calitatea armelor lui, ci şi a huselor, bandulierelor, a beţelor telescopabile şi a altor lucruri la care, dacă nu eşti vânător, nu te-ar duce mintea. Pe unele le-a primit cadou, pe altele le-a cumpărat, dar, mai nou, şi le face singur. A găsit un bijutier şi un pielar, băieţi tineri, talentaţi şi entuziaşti, şi îşi face fel de fel de minuni. Ca alea de sus. Creaţii originale. A aflat el că băutura ţinută în ploscă de inox mai mult de câteva ore, se descompune în anumite substanţe toxice, aşa că s-a gândit să o pună în sticlele alea plate pe care le găseşti în orice magazin. Ca să nu se spargă, le-a făcut huse din piele groasă. Dacă tot s-a apucat, şi-a făcut şi învelitoare pentru brichetă şi una pentru păhărelul metalic, cu capac. Nu veţi găsi aşa ceva în nici un catalog de vânătoare din lume.

Altă găselniţă -de data asta nu personală- este parfumul special al vânătorului. „Deep Forest”! N-aţi vrea să aflaţi a ce miroase, că eu m-am dat cu puţin din el, ca să aflu, şi a trebuit să mă spăl cu peria de frecat podelele ca să iasă mirosul! Celălalt, „Fahrenheit” e de-a dreptul încântător în raport cu primul, deşi şi el miroase o ţâră cam greţos după gustul meu. Animalele însă se pare că au alte preferinţe. Uite, de-aia nu voi fi eu niciodată ţinta vreunui vânător! 🙂