După petrecere

Gata, m-am trezit. Am descărcat repede poze pe blog, aşa cum am promis, după care am purces să văd ce aţi făcut în lipsa mea.

Gazde văd că au fost amanţii celebrii ai Dailycotcodacului, Strigoiţa şi Măgăruşul. S-au descurcat destul de bine. Abia acum observ că, în lista veteranilor blogului, l-am uitat pe Exemplarul Andrei, aşa că intru şi corectez cele de rigoare. Scuze, „mititelule”! Te-am băgat ca un fel de tampon între pdm şi Laura, să nu se ia la cafteală tocmai de ziua mea. 🙂

Deci, Cipicao mi-a dus lăutari de culoare. Bine a făcut, pentru că tango session-ul ăla, cu accente de Roman, e chiar bine cântat. Iar băieţii arată a sud-americani, de ce să nu recunoaştem! 😉

Flo şi-a adus o gaşcă o ţâră cam agitată. Mai ales zgubiliticii ăia de dansatori care parcă au mâncat ardei iute, şi l-au stins după aceea cu o vadră de vin. Mersi, Rigă! Daunele şi spitalizarea le plăteşti tu! Btw, sper că ţia-i revenit din şpagatul ăla pe care l-ai executat la cererea Strigoiţei! =))

Laura, o să te dezamăgesc din nou: nici urmă de „şoricel proaspăt”; doar bine cunoscutul „peştişor de aur”, care s-a cam făcut ditamai crapul auriu… ; dacă te uiţi, în buchetul ăla superb e o carte de vizită cu un „Te iubesc!” pe el. Cred că ştii de la cine e! 🙂

Au trecut pe aici, cu urări de bine, elegant, pdm (Cuminţenia pământului, ce mai! Mersi, copchile! 🙂 ) Canguru, Klausen, Cristian, sebra, Victor (Bine ai venit la Casa de Nebuni! 🙂 ), Miju (Gata, nu se mai poate, te bag în blogroll, să te am la-ndemână! 🙂 ), Sir Dan (Degeaba am dat click pe albastru, Maestre, dar îţi mulţumesc oricum! 🙂 ), prietenul şi co-rasialul meu Arsulici (Era, bre, şi gin! Cred că te grăbeai la altă petrecere de nu l-ai găsit! 🙂 ), din nou Cipicao, co-zodiaca mea Ada, care şi-a serbat şi ea ziua de naştere în urmă cu câteva zile, aşa că-i mai urez o dată „La mulţi ani!”, şi solitarul Onu.

Despre petrecere, doar câteva cuvinte. A avut loc într-o pensiune, al cărui nume nu-l voi face cunoscut, pentru că m-au dezamăgit. Mărgelatu s-a sprijinit cu mâna pe blatul de sticlă al unei măsuţe, ori cum ăla nu era fixat cu şuruburi -pentru care exista lăcaş- ci doar cu nişte ventuze, s-a făcut zob, riscând să-l rănească. Urmarea: taică-său a fost nevoit să decarteze 3 milioane vechi. În alte locuri cât de cât civilizate, conducerea stabilimentului şi-ar fi cerut scuze pentru condiţiile insecure, şi ar fi zis mersi că nu-i dăm în judecată. Dar, aici e Românica şi nu cred că e cazul să spun mai multe. Din cauza incidentului, Mărgelatu s-a speriat aşa de tare încât a trebuit dus acasă.

În rest, invitaţii: doar prieteni apropiaţi şi rude. Văzând acum fotografiile (Ce mai zici de astea, Cristian? Tot nasoale? Păi, n-ai cum, că sunt făcute de inevitabila de soră-mea!) realizez ce femei frumoase am în familie. Noroc cu excepţia, adică eu, care mai echilibrează balanţa! =))

Dacă aţi observat, mi-am pozat cadourile, ca o ţărancă. Asta ca să vadă toată lumea că sunt genul ăla de femeie care primeşte în dar, pe lângă bijuterii, casete şi parfumuri, CĂRŢI! Mda. 😀

De dansat nu s-a dansat, deşi era muzică. Ne-a ajuns mişcarea pe care am făcut-o ţinându-ne după Ziurel şi Mărgelatu, să nu dărâme pensiunea şi să trebuiască apoi să ne împrumutăm de la bancă ca să-i despăgubim. O menţiune specială pentru Ziurel, care a ţinut morţiş să închidă cheful şi s-a distrat mixând diverse chestii, în două pahare, într-un cokteil din care, dacă ar fi gustat cineva, ar fi picat lat.

Cam asta a fost. Mi-a plăcut, ne-am simţit bine şi ne-am reamintit că suntem o familie. De fapt, cred că ăsta e rolul aniversărilor.

Mulţumesc tuturor pentru vizite! 🙂

(Ilustraţia e luată de aici!)