Prima pagină > Aventurile unui blogăr începător > Un blog cu personalitate: Senator

Un blog cu personalitate: Senator

29/01/2010

Despre Ciprian, zis şi Senatorul, dar şi Căpitanul (ştie el de ce 😉 ) o să scriu mai mult din memorie, pentru că are cel mai plin de hachiţe blog pe care l-am citit vreodată. Probabil că aţi dat deja click pe numele lui; şi iarăşi, probabil, unora nu le-a apărut nimic. Eu m-am obişnuit. Când reuşesc să intru acolo, citesc rapid tot ce prind; ba chiar, câteodată, şi ce n-a publicat încă! 😉

Tema e puţin cam tomnatică pentru gustul meu, dar lui i se potriveşte, deşi e la o vârstă când încă mai este provocat la bulgareală de fetele din vecini şi îi creşte măseaua de minte, care îl chinuie mai ales când e lună nouă.

Ciprian este poet până în măduva oaselor. Nu că ar scrie poezie (deşi face şi asta, dacă vă uitaţi bine în urmă), ci că se exprimă într-un mod subtil şi percepe lumea în nuanţe, nu în tuşe tari. O călătorie banală, cu el , se transformă într-o incursiune într-un prezent insesizabil multora. Chiar şi când stă şi se uită, plictisit, pe geam, „vede” lucruri care altora scapă. De pildă, stropii de sudoare, iarna, care topesc gheaţa adunată în găleata unei femei de serviciu cu fuste colorate…

Cipicao este cititor de profesie, ca şi mine. Iar lecturile nu trec pe lângă el fără să lase urme. Se simte asta din felul îngrijit în care sunt redactate frazele, din ideile pe care le găsim în postările lui, şi care nu pot fi, deocamdată, doar rodul experienţei, pentru că se află abia la început de viaţă, ci mai degrabă a refecţiei pe marginea unor scrieri bine alese.

Ciprian este îndrăgostit de oraşul studenţiei lui, Iaşi. Din păcate, nu aceleaşi sentimente îl leagă de urbea în care locuieşte şi în care nu pare a-şi fi găsit încă locul. E băiatul ăla din vecini pe care, dacă nu-l deteşti, din cauza uşoarei lui inaccesibilităţi şi a unor replici scăpate la nervi, îl iubeşti de-a binelea, pentru figura lui pură, zâmbetul discret şi bunul simţ evident.

Când mă gândesc la el, îl văd astfel (pictură de Mihaela Andreescu):

Voi? 🙂

Anunțuri
  1. 29/01/2010 la 18:39

    pffbuai, tu ce vrei sa faci cu baiatul asta, sa-l insori?

  2. 29/01/2010 la 18:44

    auoleu, scuze, eu eram la primul comentariu, mde, m-a invadat dan intr-atat incat am inceput sa ma si semnez cu numele lui 😀

  3. 29/01/2010 la 19:08

    am citit cate ceva pe acolea pe la senatoriu ….desi cand aud de fonctia asta …ma ia cu bazdaci (prietenii stiu de ce )

  4. 29/01/2010 la 19:14

    Foarte frumos tabloul. O culme de deal, „patimasa”, sub un cer linistit pe alocuri, un gard alb pur, peste care pare imposibil sa fi trecut cineva, si un camp nu prea verde, ba chiar usor vestejit. Ce frumos este la tara. :))

    Ai fost prea blanda. O iau ca o incurajare sa mentin blogul in viata, ca oricum zilele astea ma gandisem sa renunt si la el, ca tot trec printr-o perioada in care renunt la multe sa incep prea putine.

  5. melami
    29/01/2010 la 19:27

    @Ioana
    Lasă că şi eu păţesc la fel când scriu de pe laptopul soră-mii!
    @Exemplarul
    Da, da, ştiiim! 😉
    @Căpitane, iarba aia „ofilită” se numeşte la noi la ţară: materie primă pentru fân! Şi e de bine, că doar e vară, şi e cald. ;
    Şi blogul lasă-l în pace. Ar fi păcat să-l ştergi. Îl ai de pe când eu doar auzisem că există aşa ceva. E o mărturie frumoasă a unor ani pe care n-o să-i mai trăieşti! 🙂

  6. 29/01/2010 la 20:41

    dar de macii aia nebuni nu zice nimeni?
    ok, efemeri, da’ se cresc unul pe altul …si ce samanta lasa in urma, eheeei!

    ps: a zis Ciprian ceva de patimasa, deh, el priveste dinauntru :))

  7. 29/01/2010 la 20:48

    @miju Chiar din tarc :), is manzul care paste trifoi si se plange ca nu are noroc.

  8. melami
    29/01/2010 la 20:52

    Ei, Cipicao, ascultă la Miju, că ştie el ce ştie! 🙂
    Chair voiam să văd dacă se prinde cineva de semnificaţia macilor…

  9. 29/01/2010 la 21:12

    Stiam tu de delirul semintelor de mac, tu cu ce crezi ca ne „trateaza” in clinica plina de voievozi, Elvisi si psihologi?
    Am aflat de el, de mic copil, din Aventurile Capitanului Corcoran. Si tipul cand se plictisea sa innebuneasca pe altii, le schimba opiumul cu bicarbonat sa ii faca sa sughite. :))

  10. melami
    29/01/2010 la 21:24

    😀 😀 😀
    Eşti pe fază, asta e!

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: