Prima pagină > Dublu orb > Dublu orb (14)

Dublu orb (14)

29/01/2010

Zbaterile mele sterile aveau loc tocmai în acea perioadă a anului în care ceilalţi, chiar şi pesimiştii, se lasă contaminaţi de bucuria sărbătorilor de iarnă. Lumea se pregătea de Crăciun şi de Revelion; eu, parcă, de înmormântare. Bărbaţii cumpărau brazi, băutură şi „porcării”, femeile dereticau şi împodobeau casa, coceau prăjituri şi împachetau cadouri. Lumea din jur muncea cu bucuria în suflet, eu mă zvârcoleam în braţele disperării şi scriam, scriam, scriam… Nu am avut curajul să-i trimit rodul chinului meu decât într-un mod cvasianonim. Aveam justificate îndoieli că va deschide plicul semnat cu un nume necunoscut, dar mizam pe întâmplare. A făcut-o! Nu mai ştiu exact ce conţinea epistola, dar a avut efect. Primul lucru pe care mi l-a spus, la revenirea din America, a fost că mă iubeşte, apoi mi-a explicat cât se poate de plauzibil de ce i-a fost imposibil să mă sune de acolo; nu l-am crezut în totalitate (să fi fost în locul lui, eu aş fi reuşit), dar, odată momentul depăşit, parcă nici „crima” lui nu mi se mai părea atât de gravă.


Pentru că tot suntem la capitolul scrisori de dragoste şi de război, când fratele lui era pe moarte, sau poate că decedase deja, nu mai ştiu exact, i-am trimis alta, de un monstruos egoism, sau doar derizoriu, ilustrând la perfecţie proverbul „Ţara arde, şi baba se piaptănă”…


„Te simt trist, copleşit de nenorocire, ros de regrete care nu îşi au rostul, încercat de gânduri, derutat… departe şi aproape în acelaşi timp. Tristeţea ta mă contaminează fără să vreau…
Trăiesc soarta tuturor amantelor, aceea de a mă simţi prezentă în gândurile tale şi absentă (fizic) de lângă tine. Îţi invidiez familia, care îţi pansează rănile sufleteşti şi te atinge, te îmbărbătează, te mângâie, te îmbrăţişează. Ştiu că toate aceste manifestări fireşti sunt un balsam pentru rana greu vindecabilă din sufletul tău, dar tot mă doare. Cum naiba am reuşit să ajung în situaţia aceasta?! Mă credeam la adăpost de asemenea furtuni nefireşti la vârsta mea, dar se pare că îmi rezerv încă unele surprize în legătură cu mine… De altfel, mai la început, când între noi abia se contura ceva concret, mi-ai spus: „S-ar putea să te ajut să te cunoşti mai bine.” În sinea mea am zâmbit, convinsă fiind că am epuizat de mult lucrurile care să mă mai ia prin surprindere. Recunosc că am premeditat oarecum începutul relaţiei noastre, dar restul a început să scape de sub controlul amândurora… Am vrut doar să te cunosc. Suntem atât de diferiţi şi de asemănători în acelaşi timp… Origini sociale şi geografice opuse, culturi diferite, obiceiuri felurite, dimensiuni fizice aproape la extreme; ce mai, specii antagoniste… Da, dar, pe de altă parte: aceeaşi disponibilitate pentru iubire, tandreţe şi vis, aplecarea spre lucrurile care altora pot părea plictisitoare, deplasate şi lipsite de importanţă la vârsta maturităţii pe care o traversăm amândoi… Poate că de aceea îmi este atât de greu să-ţi spun că te iubesc, pentru că părţii raţionale din mine i se pare imposibil să mai avem resursele acestea după câte le-am trăit şi simţit până acum… Mă mărgineam să consider că simt pentru tine un drag indefinit, o duioşie asemănătoare celei pe care o manifeşti faţă de un copil care nu ştie prea bine ce i se întâmplă… Toate astea s-au topit când te-am văzut cum te deschizi în faţa mea, cum te predai aproape fără condiţii, fără a te interesa măcar dacă ai cui, dacă sunt mai puternică decât tine, sau măcar demnă de admiraţie… dăruire în faţa (mai mult a) unei imagini decât (a) unei fiinţe pe care nu o cunoşti într-atât încât să merite sublimul tău abandon… Mă surprinde puritatea ta, care a rezistat atâtor aventuri şi iubiri, şi mă întreb dacă mereu ai procedat aşa atunci când te-ai îndrăgostit; iar dacă a fost aşa, ţi s-a răspuns cu o intensitate măcar comparabilă, dacă nu egală cu ardoarea şi sinceritatea ta?


Nu am nici o idee în ce direcţie se vor îndrepta lucrurile în ce ne priveşte, dar ştiu că îţi îndrăgesc atât calităţile cât şi defectele. Aşa te-am găsit, şi nu cred că vreau să te schimb; chiar dacă aş dori aceasta, mă îndoiesc că voi putea s-o fac; n-am niciun drept moral sau de altă natură ca să pretind aşa ceva. Asta îmi îngrădeşte libertatea de mişcare şi de exprimare, dar poate că ar trebui să mă obişnuiesc cu ideea că oamenii nu au fost creaţi doar pentru ca să îi modelez după cum doresc. La început, m-am jucat puţin de-a v-aţi ascunselea cu tine, dar eşti prea obosit pentru spiritul meu ludic; nu ai nevoie de asta, energia ta se concentrează în alte direcţii, aşa că am încercat să mă comport aşa cum, de fapt, simt, adică firesc. Nu sunt obişnuită să mă arăt astfel în faţa cuiva, din teama de a nu fi rănită. Întotdeauna am avut o mică grădină secretă în care nu a avut acces nimeni. Tu rişti să-i forţezi porţile, şi nu ştiu ce va ieşi… Dacă îmi vei călca în picioare iarba? Dacă îmi vei rupe florile cele mai frumoase? Dacă vei face din ramurile copacilor mei o cunună de spini cu care să mă încoronezi ca regină a sufletului tău?


Sau, Doamne-fereşte!, dacă te va plictisi această yes-woman în care, de dragul tău, m-am transformat? Nu joc teatru. Simt că de acest aspect al meu ai acum nevoie, de aceea doar pe acesta ţi-l arăt, deşi… Deşi eu sunt şi altfel… nu neapărat detestabilă, doar altfel: rece, indiferentă, tranşantă, tăioasă, rea chiar, pătimaşă, posesivă, intolerantă, bleagă, curioasă să văd până unde pot întinde coarda, surpată pe dinăuntru de remuşcări, credulă, nesigură pe mine, duioasă atunci când nu trebuie şi dură tot când n-ar trebui să fiu, devotată până la imbecilitate şi necredincioasă tocmai când te aştepti mai puţin, şi cu cine nu trebuie… De m-ai şti cu adevărat, teamă mi-e că ai fugi cât ai vedea cu ochii. Vei afla, probabil, toate acestea atunci când nu voi mai conta în ochii tăi… în „ochişorii” tăi… Diminutivele acestea! Ai crede că tu le-ai inventat, atât mi se par de… nu ştiu cum. „Guriţă”, „ochişori”, rostite de un bărbat cât casa pot fi, uneori, ciudate. Şi totuşi, nu sunt. În realitate, fac parte din sensibilitatea ta, din modul romantic în care percepi lumea şi trăieşti dragostea… din melodiile care te impresionează, şi care mi s-au părut un timp anacronice… asta până când am început să le simt şi eu…


Nu ştiu de ce îţi scriu toate acestea… Poate pentru că vreau să ne armonizăm; cred că merită să facem acest efort, atâta timp cât există sentimente adevărate care ne salvează de derizoriul unei simple relaţii extraconjugale.”


Ar fi trebuit să am tăria să întrerup relaţia aceasta convulsivă care începuse sub auspicii nu prea bune. Mă simţeam deja ca o invadatoare a calmului şi detaşării lui blazate, a echilibrului confortabil la care ajunsese după o viaţă zbuciumată, dar nu mă puteam împiedica să roiesc în jurul lui ca o gâză bezmetică. După mai multe episoade de acest fel, a concluzionat râzând amar: „Îmi este foarte clar că nu ne putem despărţi. Problema este cum vom putea supravieţui unul lângă celălalt”. Acelaşi lucru i l-am spus şi eu, cu alte cuvinte, după o ceartă inutilă: „Cu tine, mi-e greu. Fără tine, imposibil!” Iubirea noastră devenise un spectacol pe care este preferabil să-l vezi pe scenă, nu să faci parte din el.

Anunțuri
Categorii:Dublu orb
  1. Blanche Neige
    29/01/2010 la 17:10

    Hai ca m-am abtinut eroic pana acum, dar nu mai pot! Inteleg pana acum ca Simona e o femeie desteapta, culta, scriitoare, etc. Atunci cum de face cea mai mare si prosteasca greseala pe care o poate face o femeie indragostita, cum de se apuca sa ii scrie scrisori????? Nici in liceu nu se scriu scrisori baietilor de care esti indragostita, ca vor deveni obiect de gluma in gasca. Ce sa mai vorbim de situtia in care e ea! Practic ii da avocatului hraparet un munte de dovezi pe care le poate folosi dupa bunul plac, dupa ce ii trec aburii iubirii (daca e vorba de iubire, mie mi se pare ca nu).

  2. kekee
    29/01/2010 la 17:25

    Azi indragostit , miine iti trece, poimiine il si te urasti de moarte.
    Nu le da doamne ce-si doresc, ca pe ei nu-i duce capul, si nu pot duce ce le dai.
    Impusca-i doamne, ca le faci un bine !

  3. melami
    29/01/2010 la 17:25

    @Alba
    Măi, da’ ce te-nervaşi! 🙂
    Nu ştiu! Ăsta e răspunsul la întrebarea ta. Dar pot avansa o ipoteză! 😉
    @kekee
    Măi, tu cu cine te cerţi?! =))

  4. Blanche Neige
    29/01/2010 la 17:49

    @SLVC
    Avanseaza, avanseaza!
    @keekee
    Nu stiu pe cine te-ai enervat asa, dar imi place stilul de lupta!

  5. melami
    29/01/2010 la 17:50

    De exemplu: continuă să-şi folosească tehnica de seducţie prin intermediul cuvintelor…

  6. Blanche Neige
    29/01/2010 la 18:12

    @SLVC
    Aici ar trebui sa se pronunte un barbat, sunt curioasa ce ar zice el, ce efect ar avea asupra lui niste scrisori de genul asta, venite cand deja indragosteala a cam trecut.
    EU, ca femeie, daca as primi scrisori de dragoste de la un barbat, nu as putea trece de gestul in sine, nici nu cred ca ar mai conta ce scrie in ele. As lua-o ca o forma de capitulare si eventual mi-ar provoca mila. Da asa sunt eu, mai sucita. De asta ar fi interesant punctul de vedere al unui barbat, ca e clar ca suntem doua specii diferite care nu gandesc la fel.

  7. Aura
    29/01/2010 la 18:16

    Moama!!! Se schimba tot, ma bulversezi. Panduru strange scrisorile si i le duce lu’ Paty si il santajeaza. Paty e nevoit sa dea toata averea avocatului si Simona isi da seama de greseala facuta dupa ce ajunge la sapa de lemn impreuna cu Paty. Ajunsi la sapa de lemn, Paty are acum timp pentru nevasta! Dupa o scarmaneala buna, Simona isi da seama ca pe lumea asta numai Paty este alaturi de ea si incep sa traiasca o iubire ca in povesti, caci se hranesc cu dragoste!:)

  8. melami
    29/01/2010 la 18:25

    Fetele, mai încet că vi se încing neuronii! Hai să vă lămuresc. O iau pe rând:
    1. …
    Dar mai bine, nu vă răspund. Îi las pe băieţi! 😀

  9. 29/01/2010 la 19:26

    hmmm .. ce sa lamurim noi ? unde sa va lamurim fetelor ? ia spuneti la baiatu :)) …..

    @Blanche ca sa ma pronunt in legatura cu scrisoricile alea :
    asuprea mea au ceva efect , dar numai temporar , degeaba scrie fata ca ma iubeste , ca nu mai poate fara mine …etc etc si dupa o zi e la loc relatia ( adica cum era inainte de scrisori si de cearta care a precedat scrisoarea) , asa ca mai bine nu imi mai scrie nimic si imi dovedeste.

    Un fel de peseu din ala : Ce am scris mai sus e din propria experienta din relatia de 6 ani din care am scapat toamna trecuta.

  10. 29/01/2010 la 19:55

    Fetelor, va lamuresc eu… Am sa incerc sa fiu scurt. Scrisorile de dragoste au acelasi efect ca Diclofenacul mentolat asupra protezei de lemn… Adica doar miros frumos!

  11. Blanche Neige
    29/01/2010 la 19:57

    @lovedemon si Simion Cristian
    Si ce ar avea efect asupra vostra, daca scrisorile nu?

  12. 29/01/2010 la 20:04

    (Un fund bombat si un botic lucios!) Apreciez femeile inteligente cu atitudine!

  13. melami
    29/01/2010 la 20:08

    Şi, unde vezi tu atitudine aici: în botic? În fund? Că inteligenţă… 😀

  14. 29/01/2010 la 20:09

    Mel sa nu ne limitam la detalii… 😉

  15. melami
    29/01/2010 la 20:11

    Tu veniseşi cu detaliile. 🙂

  16. Blanche Neige
    29/01/2010 la 20:12

    E simplu, ca la matematica:
    fund bombat=inteligenta (ca nu mananca ca spartele sa se faca cat dulapul)
    botic lucios=atitudine (puteau sa aleaga un ruj simplu, dar au ales varianta mai palpitanta, luciul de buze!)
    Am nimerit rezolvarea?

  17. 29/01/2010 la 20:14

    La marele fix! Cu detaliu matematic si precizie de neurochirurg! Esti de-a noastra… te luam in gasca! 🙂

  18. 29/01/2010 la 20:18

    gata io nu mai zic nimic , vad ca a zis Cristian totul :))). Oricum pe mine altceva m-ar impresiona , in cazul care l-am prezentat eu , ar fi fost buna o schimbare a attitudinii, dar cum nu s-a intamplat in cele din urma am ajuns la despartire , vorbe urate …etc etc … ceea ce prevad ca se va intampla si in cazul de fata .. ca nu prea vad un happy end in cazul de fata

  19. 29/01/2010 la 20:21

    Pai sa-ti destainui ce inteleg eu prin despartire: palme la fund, rimel curs pe obraz, dres sfasiat… 😀

  20. 29/01/2010 la 20:25

    te referi la cazul meu …sau la carte ?

  21. melami
    29/01/2010 la 20:25

    Nu! Se referă la o partidă de sex ceva mai… vioi! =))

  22. 29/01/2010 la 20:26

    Pardon! Cazul nostru… 😉

  23. melami
    29/01/2010 la 20:26

    Al tău şi al cui? Dacă nu sunt idiscretă! 😉

  24. 29/01/2010 la 20:29

    Am „transpirat” prea multe informatii si ti-am transformat blogul in forum. Nu mai zic numic.

  25. 29/01/2010 la 20:29

    urata gandire ai doamna doctor :)) numa la prostii va sta capul …voua femeilor 😛

  26. 29/01/2010 la 20:30

    si era vb de noi amandoi …probabil si el a trecut prin ceva asemanantor cu mine …of of cata curiozitate 😀

  27. melami
    29/01/2010 la 20:33

    Măi, băieţi! Simona asta poate greşeşte, dar ştie ea ceva, de acţionează aşa, că doar n-am lăsat-o chiar de capul ei în cartea MEA! 🙂 Hai să mai vedem ce se întâmplă în continuare, că doar nu îşi închipuie nimeni că am mai scris vreo 18 capitole tot pe tema asta… 🙂

  28. Florian
    29/01/2010 la 20:39

    Io-s mai romantic din fire, c-am trăit pe lângă Shrek şi Fiona şi m-au influenţat la coarda sensibilă. Deci:
    Dacă tipa e scriitoare, mi se pare firesc să îi trimită bărbatului pe care îl iubeşte scrisori de dragoste. Iar când iubeşti pe cineva, nu te gândeşti că ar putea să folosească vreodată scrisorile împotriva ta. Dacă l-ai bănui că-i în stare de aşa mizerii, ar însemna că de fapt nu-l iubeşti cu adevărat.
    Ce înseamnă scrisorile pentru el, depinde de ce simte pentru ea şi de structura lui sufletească. Dacă este îndrăgostit, scrisorile îi pot aprinde şi mai tare flacăra iubirii. Dacă pentru el este doar o aventură, s-ar putea ca scrisorile să îl impresioneze şi să-l apropie sufleteşte de ea, cum la fel de bine s-ar putea să îl îndepărteze, dacă vrea să evite complicaţiile sentimentale.
    Puneţi-vă batistele la uscat pe calorifer şi luaţi altele, ca să evitaţi inundarea locuinţei.

  29. Blanche Neige
    29/01/2010 la 20:43

    @SLVC
    Stii cum vad eu povestea ta? Fac o paralela intre ea si romanul Adio arme: incepe frumusel, cu o usurica poveste de dragoste, continua apoteotic cu un razboi crancen, si se termina in drama totala? Numai ca povestea ta imi place, e palpitanta, romanul lui Hemingway m-a plictisit ceva de groaza., desi avea toate ingredientele sa nu dea gres.

  30. melami
    29/01/2010 la 20:49

    @Flo
    Te apropii foarte mult de modul n care am gândit eu cartea. Deh, nu degeaba ne-am iubit noi cândva! 😉
    @Alba
    Wow, îs mai tare ca Hemingway! 😉

  31. Blanche Neige
    29/01/2010 la 20:56

    @Florian
    Parca zicea Simona ca il iubeste cu toate defectele lui, nu? Atunci inseamna ca stie ce ii poate capul, e lucida cat de cat, si de asta ma mira faza cu scrisorile. Mai ales ca el e avocat, nu stiu cat poate vibra la asemenea chestii poetice. Io tot zic ca coace ea ceva!
    Acum el, daca e un domn adevarat, ar trebui sa arda scrisorile, sa ii apere pe cat poate demnitatea Simonei. Chiar asa, nu zice nimic de faza asta: acasa nu le pate lua, evident, ca acolo e Verona, iar la birou nu le poate tine, ca acolo e cealalta amanta, secretara. Oare cum se descurca omul asta, ca vad ca trebuie sa se fereasca din toate partile?

  32. 29/01/2010 la 21:11

    hai să intru şi io , că azi am timp.
    Io mă gândeam la ceva asemănător cu Aura.
    Deci.
    Află bărbat-su că poartă un trofeu cinegetic de toată frumuseţea.
    Dizvorţ AUTOMAT.
    Ea câştigă dizvorţul, adică ramane cu copiii şi atât.
    In momentul în care îşi dă seama că apartamentul luat în chirie şi copii au nevoie de bani începe să lucreze la APACA, pe bandă.
    Pandelu’, se trezeşte posesorul unei amante cu picioarele umflate, şi multă bunădispoziţie după 8 ore de stat în picioare, şi două de spălat şi gătit pentru copii.
    Fapt care-l determină execute cel mai elegant gest care poate să-l facă un mascul în situaţia lui, îi trage un şut în dosul ei bombat cândva.
    Apoi zboară să polenizeze alte prinţese, că doar ştie tot oraşul că este ăla bun de montă.
    Astfel se termină, toţi fericiţi până la adânci bătrâneţe.
    hapi end !

  33. 29/01/2010 la 21:17

    cel mai frumos hepiend e al ariciului. Felicitari , sper ca asta sa fie deznodamantul final :D:D

  34. Florian
    29/01/2010 la 21:22

    @Blanche Neige
    N-auzişi bre că Igor are un buzunar ascuns la nu’ş ce haină, unde ţine scrisorile alea? I-a zis-o chiar el tipului căruia i s-a confesat, în prima parte a capitolului.

    @Aura & @kekee
    Măi, voi nu sunteţi zdraveni la cap 😛 Ce pereche faină aţi face, i-aţi da iguanei material pentru un roman fluviu.

  35. melami
    29/01/2010 la 21:23

    😀 😀 😀
    Ziceţi, că-mi daţi idei!

  36. Blanche Neige
    29/01/2010 la 21:24

    @Florian
    La cate scrisori a primit, cred ca merge intr-o parte :-))

  37. Florian
    29/01/2010 la 21:30

    @Blanche Neige
    Dacă Simona îl iubeşte cu toate defectele lui, înseamnă că îi cunoaşte calităţile şi defectele. Iar dacă are curaj să îi scrie ştie că e un tip onest, care nu ar fi capabil să o dea în gât.

  38. Florian
    29/01/2010 la 21:34

    @Blanche Neige
    Când a văzut că nu mai poate să meargă decât ţinându-se de garduri, şi-a mai tras un buzunar secret şi în partea cealaltă a hainei. Acum merge cu genunchii puţin îndoiţi, dar are pantaloni largi şi nu se cunoaşte.

  39. 29/01/2010 la 21:35

    @Blanche: oare oamenii astia n-au fost atinsi de noutatile tehnologice? un folder cu numele cosmeticienei in gmail era de ajuns…

    hehe, eu, avand nume de familie cu rezonanta feminina, asa eram numit intr-un telefon *** + cosmetica 😀

  40. Blanche Neige
    29/01/2010 la 21:36

    Asa, vad ca echipele de sustinatori incep sa prinda contur:
    Florian, keekee si restul barbatilor – Igor
    SLVC – Simona
    Aura – Verona
    eu – inca nu m-am decis, sa vad si restul personajelor, dar am un feeling ca o sa tin cu cameramanul, ca suntem in acelasi copac
    la restul-inca nu mi-am dat seama
    Na, acum puteti casuna pe mine!

  41. melami
    29/01/2010 la 21:40

    @Alba
    Văd că ai prins şi tu figura din mers.
    Te uiţi în paginile alea din banda de sus, şmechero.
    No, uite că o să-l public, să văd, te mai dai previzionara lu’ peşte?! 🙂

  42. kekee
    29/01/2010 la 21:42

    Verona, moştenitoarea nababului oraşului, într-o excursie la …. lojic Verona, se drăgosteşte de culmea coincidenţei, un fost coleg de liceu, şi fiind în cunoştinţă de cauză de faptul că-l are în curte pe Priap, dizvorţează şi ea după un lung timp.
    Dar reuşeşte până la urmă, pentru că „fermecătorul” s-a apucat de lins sticle în mod profesionist ( trezindu-se singur şi cu prea mulţi ani ca să mai aibe priză chiar şi la femeia de servici a trebunalului) şi nu se prezintă la proces, că tocmai era în spital cu ciroză.
    Ps pentru năşica:
    aşa-i că îl urâm toţi ? Ai reuşit.

  43. melami
    29/01/2010 la 21:48

    @Miju
    Tot e bine că erai cu „+”! 🙂
    @kekee
    Dar eu nu vreau să-l urâţi. N-ai văzut că şi el suferă în primul capitol?

  44. kekee
    29/01/2010 la 21:51

    acuma dacă vrei să ne schimbăm părerea ,trimite-l la sală, imbracă-l bine, fă-l să se căiască pentru ce a făcut, oferă-i la Verona o mică răzbunare / aşa să nu rămână datoare şi de fraieră, şi fă-l un samaritean spăşit .

  45. melami
    29/01/2010 la 21:53

    Dar la beserică să nu-l trimet?! 😉

  46. kekee
    29/01/2010 la 21:53

    m-apuc să culeg adjectivele ce le-ai pus când l-ai descris ?
    ps.
    asta-i deja cerc literar, nu blog.

  47. kekee
    29/01/2010 la 21:56

    =)) =)) =))
    ba da , dar dacă vrei să îmi placă mie, trebuie să-i tragă o mamă de bătaie la popă, aşa că i-a povestit preutesei spovada lui Simona.
    Iar preuteasa ( casnică şi cu gură mare ) a umplut tot târgul .

  48. Blanche Neige
    29/01/2010 la 21:58

    @keekee
    Sau baga o poveste din aia lacrimogena, ca Simona afla la un moment dat ca e sora pierduta a Veronei, care il avea pe cameraman amant secret, si toti trei pun la cale uciderea lui Igor, sa ramana cu banii lui. Apoi Verona fuge cu cameramanul in Singapore, unde traiesc fericiti, si Simona revine la sot. Dar cum gustul sangelui nu se uita asa de usor, continua sa isi gaseasca amanti desfranati, pe care sa ii ucida ritualic. Aaa, pana aici am ajuns eu cu actiunea, dar mai pot continua daca vreti 🙂

  49. melami
    29/01/2010 la 21:58

    @kekee
    … de-am aflat şi io, şi o dădui pe goarnă aicea! =))

  50. melami
    29/01/2010 la 22:01

    Staţi aşa că uitai să vă întreb: Voi vă luarăţi pastilele în seara asta? =))

  51. kekee
    29/01/2010 la 22:02

    =)) =)) =))
    ai grijă că lumea nu iubeşte GORNIŞTII, nici măcar în armată.
    aşa că rişti !
    =)) =))

  52. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:03

    Pastilele alea albe, cu patru gauri in mijloc? Daaa, le-am luat, inca 3, sa fiu sigura ca isi fac efectul! Ce zici? Nu erau pastile, erau nasturi? Oooh fuck! Bine ca mi-ai zis, ma duc repede sa mai inghit trei ace si un mosor de ata!

  53. kekee
    29/01/2010 la 22:03

    acuma mi le iau, CERES.
    E bune doamna doctor ?

  54. kekee
    29/01/2010 la 22:04

    @ bianca
    şi acele ???

  55. melami
    29/01/2010 la 22:05

    kekee and Alba
    E bune. La ambii! Acum încep să-mi explic unele chestii… =))

  56. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:07

    @keekee
    Normal ca si acele, da ce, vrei sa se plictiseasca nasturii pe drum?

  57. kekee
    29/01/2010 la 22:15

    @ bianca
    eşti sora cuiva , cumva ?
    =)) =)) =))

  58. kekee
    29/01/2010 la 22:16

    băăăăăă !
    melami e preuteasa !

  59. melami
    29/01/2010 la 22:18

    M-ai deconspirat, bre! Nu-i frumos! Nţţ, nţţ! 😦

  60. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:19

    @keekee
    Eu, sora? Nu am vocatie din asta de sacrificiu si smerenie… Doctor, da! Chirurg chiar, la cat de bine vad si la cat de mult imi tremura mainile, iti dai seama ce palpitant ar fi cu mine in sala de operatie? S-ar imbogatii brancardieri de pe urma pariurilor puse pe seama ratei de supravietuire a pacientilor mei!

  61. kekee
    29/01/2010 la 22:20

    că numai aşa se explică faptul că ştie povestea spusă de amândoi, Pandelu si Simona.
    Că şi el , ca stâlp al societăţii , umblă la beserică şi se spovedeşte la popa.
    Că ” dă bine la clientelă”, e om cu frica lu dumnezo’ .

  62. kekee
    29/01/2010 la 22:29

    @ bianca
    unde profesezi ?
    că io am ceva bani de investit într-o agenţie de turism .
    Pompe funebre – ” Ultimul drum „.
    PS.
    Îţi dau comision .

  63. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:31

    @Ioi, si eu am agentie de pompe funebre – Happy end! Si am si promotii la sicriele cantatoare sau la urnele mobile. Ca sa nu mai vorbesc de parastasul rapid – cu mancare fast food la gura gropii!

  64. kekee
    29/01/2010 la 22:31

    @ bianca
    Oameni ne facem.
    Nu o să aibe curaj nimeni să ne râdă în faţă.

  65. melami
    29/01/2010 la 22:33

    Acuma să n-aveţi pretenţia să vă furnizez io clienţii! Nţţ, nţţ! 😦

  66. kekee
    29/01/2010 la 22:34

    @ bianca
    alea ce le zice popa ?
    play back !
    şi aşa eliminăm din costuri, optimizăm oferta.
    + că la cerere dăm banda pe repede înainte.

  67. Florian
    29/01/2010 la 22:34

    Băi, am lipsit puţin şi sunteţi deja la capitolul şapte. Mai aveţi puţin şi ajungeţi la paracliser, personajul cheie al romanului.

  68. kekee
    29/01/2010 la 22:35

    să nu se plictisească oamenii şi să saliveze prea mult la vederea Big Mort !

  69. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:35

    @SLVC
    Poate doar daca mor de ras, daca iti citesc comentariile de pe blog.
    @keekee
    Io ma ocup de racolarea clientilor, imi fac veacul prin spitale si pe la agentiile de incasare a taxelor, si tu de promovare (sper ca esti telegenic, ca am idee de cum o sa arate clipul promo)!

  70. kekee
    29/01/2010 la 22:37

    @ melami
    nuuuuu, tu numai le faci trimitere la chirurgie.

  71. melami
    29/01/2010 la 22:37

    Clipul porno??? Sau n-am citit io bine! Iote că mi se aburiră ochelarii!
    @Flo
    Hai să ne băgăm repede şi noi în combinaţie, că nu-i rea ideea! 🙂

  72. kekee
    29/01/2010 la 22:40

    Nu-s tele, dar angajăm gropari nişte tineri studenţi în căutare de un ban de o bere.
    Impact maxim.
    ” Lasă maică, că e studenţi săraci şi frumuşei, să câştige şi ei un ban ”
    aşa o să zică vădanele .
    =))

  73. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:40

    @SLVC
    Putem face si porno, keekee calare pe un sicriu, cu ciucate alble, murdarit cu noroi si cu un Big Mort in mana! Ea…acum nu stiu cine o sa fie ea, dar trebuie sa fie matura, sau maturata, rigida de cel putin 3 ani, cu parul blond mat de la atata vopsit! Mai departe nu detaliez, ca poate intra si minori aici.

  74. Blanche Neige
    29/01/2010 la 22:41

    @keekee
    lasa mai, ce daca nu esti tele, ca nu iti filmez fata :-)))

  75. melami
    29/01/2010 la 22:43

    Fată, cred că exageraşi cu nasturii! Erau de-ăia albaştrii, sau albi?=))

  76. kekee
    29/01/2010 la 22:45

    @ bianca
    din profil sau alte părţi arăt şi mai nasol.
    hai să-l angajăm pe cameraman de promoter, gropar şi cameraman.
    Că numai aşa când o să vadă vădana filmul o să zică:
    ” uit ce talentat era băietul ăla „

  77. kekee
    29/01/2010 la 22:47

    @ melami
    ăia albaştrii erau romboidali .
    PS.
    nu sări, că am văzut în reclame !

  78. Florian
    29/01/2010 la 22:53

    Chiar, kekee mi-a dat o idee. Nişte extratereştri albaştri cu căpăţâni romboidale nu băgăm?

  79. kekee
    29/01/2010 la 22:56

    @ florian
    am putea, dar dup-aia devine SF.
    Şi ăsta-i roman di dragosti , se adresează la alt public.
    Nu e bine să le mixezi, că nu mai cumpără nimeni cartea.

  80. Blanche Neige
    29/01/2010 la 23:01

    @SLVC
    Am spus ca erau albi, ata era albastra!
    @Florian
    Extraterestrii nu au ce cauta aici, ca nu exista nisa pe piata pentru filmele xxx cu ei!
    @keekee
    Eu il angajez, ca pare baiat de viitor, da mi-a interzis autoarea sa ma mai apropii de el, mi-a bagat ordin de interdictie… 😦

  81. melami
    29/01/2010 la 23:04

    Păi, da, că te lipiseşi de el de parcă nu mai văzuseşi bărbat în viaţa ta. Mai lasă şi pentru altele, ce naiba!

  82. kekee
    29/01/2010 la 23:04

    @ bianca
    las’ că-l angajez io.
    că pare talentat, obişnuit cu lucrurile reci, mai ales alea de le ţine în frigider.

  83. Blanche Neige
    29/01/2010 la 23:07

    @SLVC
    Lasa ca prind eu momentul cand te duci la bucatarie sa iti faci un sandvis, si sa vezi ce mai imbalosez ecranul pana te intorci! nananananaaa
    @keekee
    Ma tem ca daca il angajam, o sa vina la pachet cu gardianul (SLVC) si o sa vrea si ea cota parte….

  84. Florian
    29/01/2010 la 23:09

    De ce nu ne ziseşi iguano că ai băgat marfă proaspătă, că eu tot refreshuiam aci de zor.

  85. melami
    29/01/2010 la 23:10

    @Alba
    Vezi, fată, să nu te corentezi, ca atunci cu vibra… pardon: cu uscătorul de păr! 😉
    @Flo
    Vezi, bre, că băgai marfă proaspătă, că-i uichend! 😀

  86. kekee
    29/01/2010 la 23:13

    @ bianca
    nuuuu, că ea de când s-a uitat în frigiderul lui păstrează distanţa.
    Că nu se ştie niciodată ce-i căşunează omului.
    Cu el în echipă, gardianul păstrează distanţa.

  87. melami
    29/01/2010 la 23:20

    Bine, bine, nu mă bag. Doar stau pe margine şi observ. După care scriu. Stephen King va fi kk-pişu pe lângă ce-oi scoate eu din păţaniile voastre! 😉

  88. Blanche Neige
    29/01/2010 la 23:23

    @keekee
    Eu nu garantez, ca mie gardianul asta mi se pare destul de fioros, nu vezi ce ciudatenii aduna pe langa casa lui?

  89. melami
    29/01/2010 la 23:25

    Soro, ia nu-mi mai fă tu reclamă negativă la mine pe blog, că acum dau iama în al tău şi mă iau iar de dom’ profesor! N-ăi mai trece tu examenul cât îi hău’!

  90. kekee
    29/01/2010 la 23:25

    @ melami
    Cu bianca şi noi restul, intr-o săptămână de vacanţă literară, ai material să scrii…..

  91. kekee
    29/01/2010 la 23:29

    bă , nu mai ştiu care-i bloaga lu bianca, nu de altceva, dar mâine dacă am timp să intru să fac un mic măcel. 🙂

  92. kekee
    29/01/2010 la 23:29

    aşa ca-ntre parteneri de afaceri.

  93. Blanche Neige
    29/01/2010 la 23:30

    @SLVC
    Da eu de aia stau pe blogul tau, ca aici ma simt cel mai bine, e cel mai frumos loc de pe pamant, cel mai sensibil, cel mai creativ, cel mai extraordinar, cel mai supercalifragilistic, etc (e bine, acu ma lasi sa promovez la curs?).
    @keekee
    Deci e stabilit, in saptamana aia facem scriptu si incepem filmarile la clip, ok? Eu propun sa ne intalnim la Cimitirul Vesel din Sapanta, sa fim in topic. SLVC vine cu muzica, ca tot e preoteasa. Mancarea o aduce Florian, ca pare om de nadejde.

  94. melami
    29/01/2010 la 23:30

    @kekee
    Băi, n-am voie să spun, dar, dacă te uiţi bine în blogroll, are cel mai lung nume. 😉
    @Alba
    Flo e mai mult cu critica. Dacă vrei pe cineva care se şi pricepe, apăi aia-i Tanti Jeni!

  95. Blanche Neige
    29/01/2010 la 23:31

    @keekee
    Esti binevenit oricand la mine pe blog, ca nu prea mai ai ce macelarii, ca au fost altii mai rapizi (SLVC e pe primul loc, ca sa vezi ce ti-e si cu solidaritatea asta familiala)…

  96. kekee
    29/01/2010 la 23:32

    Băi năşico, acuma sincer şi serios.
    Io nu precep de ce nu bagi dialoage, că svâc ai .
    Poate că nu ai de una singură, iţi trebuie impulsul, plecarea.
    Bo !
    PS.
    io la cărţi, filme apreciez dialogurile, dup-aia restul.

  97. kekee
    29/01/2010 la 23:35

    @ bianca
    Las că aflu io ceva rămăşiţe de tranşat.Ceva muribunzi la care să le dau io lovitura de graţie.
    Nu fi deznădăjduită .

  98. melami
    29/01/2010 la 23:39

    @kekee
    Trust me, vor fi şi dialoguri. Destule. Că suntem abia la început! 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: