Prima pagină > Bazaconii > Economie subterană

Economie subterană

27/01/2010

Teatrul din localitatea noastră tinde să se transforme într-o chestie obscură și periculoasă, mai ceva decât combinatul chimic din apropiere, care riscă să sară în aer -și o dată cu el, noi- la cea mai mică neatenție. Să vă explic de ce.

În primul rând, sunt pisicile. Cohorte întregi de feline care bântuie subsolurile, alungând șoarecii și șobolanii… unde altundeva, decât pe holurile de la etaj și în sala de spectacole, așa că nu-i de mirare că uneori auzi câte un chiot, în timpul reprezentaţiilor, inexplicabil dacă încerci să-l pui în legătură cu acțiunea amorțită a piesei ce se joacă pe scenă. Pisicile astea n-au văzut de generaţii lumina zilei, și tare mi-e teamă că au suferit ceva mutații genetice, așa că de fiecare dată când sunt de serviciu acolo închid bine ușa. Nu de alta, dar n-aș vrea să mă trezesc vizitată de o miorlaită de-asta care îți sare pe neașteptate la jugulară sau îți cere un foc la țigară.

Apoi sunt guguștiucii. Nu la actori sau regizori mă refer, ci la specia aia de turturele prietenoase și neglijente care se aciuiază prin balcoanele oamenilor sau prin copaci. Doar că aici și-au așezat cartierul general pe o cornișă, în curtea interioară. Puturoase cum le știm, și-au făcut un singur cuib, și ăla ca vai de lume, așa că nu-i de mirarea că veșnic le cad puii din el. Îl puteți vedea aici!

Dar cele mai ciudate animale rătăcite prin teatru sunt cuplul de tineri care locuiește la mansardă. Între timp, s-a adăugat lui și un copilaș care are acum vreo 4 ani. Proaspăt căsătoriți, i-au cerut voie directorului de pe atunci să le permită să stea într-o cabină părăsită până când își vor găsi o locuință. Ăla le-a dat, că nu dădea de la el. Între timp, s-au mai schimbat vreo trei directori, dar nimeni nu și-a mai adus aminte de cei doi. Mă întreb doar cum se descurcă, pentru că îmi imaginez că femeia aia trebuie să gătească, şi nu văd unde ar putea-o face. Hainele şi le primeneşte în spălătoria teatrului, dar bucătărie nu există! Şi atunci?

Bine, dacă ar fi dupa ei, ar putea să și iasă la pensie locuind acolo, că nu dau semne că ar dori să plece. Vorba aia: nu-i costă absolut nimic, și, la cheltuielile pe care le are hadurghia aia, un metru cub în plus de apă sau de gaz nu se observă. Dar copilul? Sunt curioasă ce adresă va da când va merge la școală. Unde îl va vizita doamna învățătoare, unde-și va invita colegii să vină în vizită de ziua lui… Până una alta, are toate motivele să se mândrească cu imensul spațiu locativ al părinților lui. Oricât de bogați colegi ar avea, niciunul nu-și va permite să concureze cu el la metrii pătraţi pe cap de membru al familiei.

Habar n-am ce mai ascunde clădirea aia imensă a teatrului. Nu m-ar mira, de pildă, să aflu, că în măruntaiele ei, electricianul și cu operatorul de lumini au ridicat o adevărată centrală atomo -electrică care vinde ilicit energie celor interesați. Sau că sonorizatorii s-au pus umăr la umăr și au încropit un jazz band care cântă la nunți și botezuri, evenimente care au loc, evident, în Sala mare de spectacole, noaptea. Sau că mașiniștii și-au deschis club de fitness, în sala de repetiții. Pentru că altfel n-aș înțelege ce-i motivează să vină zi de zi la serviciu, în ciuda salariilor mizere și a toanelor personalului artistic.

Anunțuri
Categorii:Bazaconii
  1. Florian
    27/01/2010 la 21:04

    Mamăăă, ce locuri, ce atmosferă, parcă-i din Dickens. Tu ce serviciu prestezi pe acolo iguano, faci autopsii?

  2. melami
    27/01/2010 la 21:09

    Duoamne feri! Deşi, cine ştie ce zace în catacombele alea?! 😉

  3. Laura
    27/01/2010 la 21:25

    Sefa, pune biciul pe ei si dezamorteste-i! C-apoi sa vezi ce vine lumea la teatru: cu puhoaiele, de fug pisicii si sobolanii de frica… da’ de vre-o stafie n-ai dat 😀 ?

  4. 27/01/2010 la 21:37

    Avînd in vedere preţul terenurilor la ora actuală, se poate demola şi construi un bloc. Ce nevoie are lumea de teatru ?

  5. melami
    27/01/2010 la 21:44

    @kekee
    Da, chiar aşa! O să-i propun primarului! Cred că de-abia aşteaptă. Până acum n-a reuşit decât să desfiinţeze majoritatea librăriilor. Mă mir cum i-a scăpat din vedere obiectivul ăsta! 🙂
    @Laura
    N-am văzut, decât în Hamlet, dar aia era o banală tigvă goală. Nu se poate compara cu tine! =))

  6. 28/01/2010 la 11:56

    si cand ma gandesc ca acum 20 de ani era un teatru de referinta, cel putin pentru mine, sibian 🙂
    imi placea mult si cladirea, atunci

  7. melami
    28/01/2010 la 11:59

    Teatrul din Sibiu este si acum de referinta dupa cate stiu. Nu la fel e si cel din Targu Mures din pacate!
    🙂

  8. matusalem
    28/01/2010 la 13:39

    Doamne fere sa-l desfiinteze. Perechea aia de gugustiuci, cu pui cu tot, unde vor locui ?

  9. melami
    28/01/2010 la 14:18

    Vor fi predaţi, probabil, pe inventar, noului proprietar. 😉

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: