Prima pagină > Dublu orb > Dublu orb (10), pentru Laura! :)

Dublu orb (10), pentru Laura! :)

26/01/2010

Era îmbujorat, şi nu cred că doar de la căldură. M-a izbit din nou inocenţa ochilor săi, în pofida faptului că era lejer „afumat”. S-a aşezat lângă mine, după ce mi-a cerut permisiunea, dar nu a mai aşteptat să i-o acord. Nu ştiam ce să fac, Paty se putea întoarce în orice clipă, şi nu credeam că va fi foarte bucuros să vadă că altcineva îi ocupase locul.

-Mulţumesc, nu beau alcool, am spus în lipsă de altceva mai bun.

-Păi, berea nu-i alcool, e diuretic, a precizat râzând prosteşte.

-Nici de aşa ceva nu am nevoie. Am tensiunea mică.

Mi-era ciudă pe stânjeneala mea de a lega o conversaţie decentă şi mă indispunea că alunecasem spre amănunte fiziologice de prost gust.

-Mă voi sacrifica eu atunci, m-a anunţat şi a golit aproape dintr-o suflare unul dintre pahare.

„Cred că ai făcut-o din greu şi până acum”, mi-a trecut prin minte vazând că devenea uşor peltic. Mi-am înmuiat buzele în apa sălcie şi l-am fixat pe Paty cu o privire imploratoare. El mi-a zâmbit şi a continuat conversaţia cu durdulia coafată ciudat. Comeseanul meu a început atunci să-mi vorbească, dar, ori el era destul de confuz, ori mă prostise căldura, pentru că nu reuşeam să-l urmăresc, deşi spunea ceva despre romanul meu; până la mine ajungeau doar fragmente de fraze. Îmi plăcea tonalitatea vocii sonore, uşor cântate, cultivate să răsune elocvent în sala de judecată. De la un timp, a trecut de la consideraţiile literare la remarce despre persoana mea, care erau măgulitoare dacă nu mi-ar fi părut ca nişte haine frumoase dar uzate de o prea îndelungată purtare. Aş fi vrut să-l cred, dar ceva îmi spunea că acţionează în virtutea unei vechi obişnuinţe, şi doar întâmplător, de data aceasta, obiectul admiraţiei lui sunt eu. Chiar şi aşa, interesul pe care mi-l acorda mă flata, pentru că treceam printr-o perioadă când nu eram deloc sigură că mai sunt „eligibilă” ca femeie atrăgătoare. Se spune că oamenii sunt sinceri la beţie, aşa că ar fi trebuit să îl cred când îmi spunea cât de minunată şi deosebită sunt; ştiam însă că alcoolul doar înlătură inhibiţia făcându-i pe oameni să spună ce le trece prin minte; nu întodeauna acele lucruri sunt şi adevărate…

Dacă înainte vorbea destul de poticnit, inaudibil adesea, deodată cuvintele se înşirau cursiv, frazele decurgeau firesc una din alta, comparaţiile erau plastice şi incitante, aluziile cu impact verificat şi în alte ocazii. Părea că navighează, în sfârşit, în ape cunoscute, aşa că pusese ambarcaţiunea seducţiei pe pilot automat. Pe nesimţite, renunţase la pluralul de reverenţă şi mă tutuia ca pe o veche cunoştinţă. Soţul meu se întreţinea acum cu un tânăr care îi vorbea înflăcărat, dar se vedea de la o poştă că începea să se plictisească sau doar să-l doară spatele, şi că dorea să revină la masa noastră. Panduru însă se eternizase lângă mine şi îmi fixa genunchii goi, neavând totuşi curaj să mă privească în ochi în timp ce-şi declama tirada admirativă. În felul lui, era un timid, tot aşa cum Anaïs Nin –în timp ce era încurcată cu mai mulţi bărbaţi deodată- conchidea, referindu-se la dragostea ei pentru Henry Miller: „Mă tem că până la urmă sunt o femeie fidelă”.

Bărbatul de lângă mine terminase şi al doilea pahar de bere, iar acum îl învârtea între degete privindu-l, parcă, mirat.

-Dacă ar fi să-mi înşel nevasta, cu tine aş face-o, l-am auzit spunând încet, după care a început să râdă, ca pentru a diminua grozăvia pe care tocmai o debitase.

Nimic din reacţia mea de până atunci nu-i dădea dreptul să-mi spună aşa ceva. Am tăcut, făcându-mă că n-am auzit ultimele lui cuvinte. Dacă până atunci nu mă dovedisem a fi o interlocutoare sclipitoare, din acel moment am amuţit de tot. Am aşezat şervetul de pânză, cu care îmi făcusem de lucru până atunci, peste genunchi, după care am băut restul de apă din paharul amprentat de mâinile mele transpirate. Cred că mi-a sesizat tulburarea, sau doar a uitat ce-mi spusese cu câteva secunde înainte, pentru că a schimbat vorba şi s-a întors la subiectul mai puţin stânjenitor al cărţilor mele. Mi-a cerut un exemplar din ultima apărută; i-am promis, mai mult ca să-l fac să plece, că i-l voi da, deşi îmi trecea prin minte că, la banii pe care îi câştiga, îşi putea permite să-l cumpere. S-a urnit de la masă abia după ce l-a văzut pe Paty aşteptând, în picioare, să i se elibereze locul.

-Ce făcea Igor, de nu se mai dădea dus de lîngă tine? Te curta? m-a întrebat, mai în glumă, mai în serios.

-Sunt sigură că are oferte mai tentante decât mine.

-Nu cred. Cel puţin, acum. Dintre toate femeile de vârsta ta din sală, arăţi cel mai bine, aşa că nu-i de mirare că i s-a pus pata…

-Şi încă nu m-a văzut în rochia argintie pe care insistai s-o port.

De ce nu putusem să fiu aşa de spontană şi cu Panduru?!

-Ei lasă, nu mai puncta ca la box. Am greşit şi eu o dată, că de obicei…

-… ai întodeauna dreptate, am completat în zeflemea.

-Îmi place că începi să mă cunoşti. Sunt nevoit să fiu de acord cu tine.

Am continuat să ne tachinăm în virtutea unei vechi şi temeinice obişnuinţe, dar privirea îmi aluneca involuntar spre locul unde stătea „curtezanul” meu căruia părea să-i fi dispărut vioiciunea de adineauri. Soţia lui îi vorbea cu glas scăzut, probabil mânios, pentru că, din când în când, îl zăream strâmbându-se plictisit, ca mai apoi să golească un alt pahar de bere. Numărasem până atunci vreo şapte, şi bănuiam că, până la venirea noastră, nu stătuse pe sec. Era o adevărată minune că nu pica lat. Între timp, „diureticul” începuse să „lucreze”, aşa că aproape din sfert în sfert de oră părăsea sala cu paşi mari, leneşi, puţin şovăitori, apoi se întorcea şi îşi relua „cura” de lichide. Mi-am spus că probabil are ficatul făcut zob, şi mă întrebam cât putea s-o mai ducă aşa. Îl simţeam vulnerabil şi nefericit, şi eram convinsă că aisbergul de lângă el nu era străin de starea aceasta de lucruri. Nu mă îndoiam că, dacă ar fi fost însurat cu persoana potrivită, n-ar fi ajuns să se dedea la asemenea excese. Mă înduioşa maniera aceasta autodestructivă de a o înfrunta pe femeia dominantă şi cicălitoare.

Căldura devenise de nesuportat, în ciuda geamurilor deschise şi a ventilatorului din tavan care nu făcea decât să vânture aerul greu şi fierbinte. Am felicitat-o din nou pe sărbătorită şi ne-am retras printre primii, aşa cum procedăm de obicei, conform unei convingeri că este preferabil ca gazdele să regrete că ai plecat decât că le-ai stat pe cap mai mult decât trebuie.

Am adormit cu greu, încercând să rememorez ce am discutat cu bărbatul care mă intrigase cu remarca lui, întrebându-mă prin ce-l provocasem. Dacă mi-ar fi spus vorbele acelea în stare de trezie, aş fi fost mai mult decât încântată, dar, chiar şi aşa, nu erau de lepădat. Când se va trezi îşi va mai aminti oare ce mi-a spus?… Într-un târziu, am adormit; nu pot afirma cu certitudine că l-am visat, dar m-am simţit vegheată întreaga noapte de ochii lui de culoarea ierbii proaspăt încolţite.

Anunțuri
Categorii:Dublu orb
  1. Laura
    26/01/2010 la 23:35

    Iiii, se indragosteste… ce frumos… cred ca cel mai fain sentiment pe care l-am trait eu e atunci cand sunt indragostita… ce fain… sefa, cu ganduri de indragosteala, o tai in pat…

    PS: mersi 😉

  2. melami
    26/01/2010 la 23:41

    Noapte bună şi ţie!
    (Îs numai bună de bunicuţă! Iote cum o taie ei la culcare cuminţi, după ce le zic poveşti! 🙂 )

  3. 26/01/2010 la 23:46

    Şi mă pusesem serios pe citit….

  4. melami
    26/01/2010 la 23:47

    Păi, hai că azi au fost două! 🙂

  5. 26/01/2010 la 23:59

    Au fost, dar nu mi-au ajuns 😛

  6. melami
    27/01/2010 la 00:04

    Mă bucur că-ţi place. De mâine voi pune fragmente puţin mai mari. Oricum, cititorii interesaţi le vor parcurge, iar cei ne-, nu le-ar citi nici dacă ar fi mai scurte. 🙂

  7. 27/01/2010 la 00:07

    Da..îmi place! Azi am dat de destule ori refresh-uri să văd dacă ai postat unul nou, dar n-am îndrăznit să te rog să postezi 🙂
    Şi ai dreptate, cei neinteresaşi nu vor citi nici dacă ai pune pe jumate , aşa că…bagă mare!!!!

  8. 27/01/2010 la 01:16

    bo !

  9. 27/01/2010 la 09:04

    „Dintre toate femeile de vârsta ta din sală, arăţi cel mai bine…” – fraza asta e chintesanta complimentelor pentru orice segment de varsta! 🙂 Succes garantat!

  10. melami
    27/01/2010 la 09:08

    Păi, s-ar părea că Paty ăla nu era prost degeaba, cum zice bărbatu-meu! 😉

  11. Aura
    27/01/2010 la 12:43

    Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult de Verona, desi Panduru nu merita dragostea si prezenta ei!

  12. Florian
    27/01/2010 la 13:36

    Căzu măgăreaţa pe bietul măgăruş, să pună el întrebările. Grea sarcină-mi dăduşi strigoiţo, mai dificilă decât una extrauterină. Păi orice întrebare normală aş pune, găsesc răspunsul fie în trăncăneala dinainte a lui Igor, fie în scrisoarea Simonei. Da’ dacă tre’să-ntreb, apăi iaca-ntreb:
    1. De ce dracu-s femeile astea aşa de complicate? Când era la masă cu Igor nu ştia cum să scape de el mai repede, dar toată noaptea care a urmat a fost obsedată de ochii lui.
    2. Simona asta chiar e proastă, sau se face? Auzi la ea: „ …îmi fixa genunchii goi, neavând totuşi curaj să mă privească în ochi… În felul lui, era un timid… Băi tuto, ăla nu era timid, i se scurgeau ochii după cracii tăi.
    3. Dacă Igor nu-i spunea că dacă şi-ar înşela nevasta cu ea ar face-o, se mai simţea Simona vegheată noaptea de ochii lui?

  13. Florian
    27/01/2010 la 13:53

    @Aura
    Stai soro, nu te grăbi ca fata mare la măritat. Cine ştie ce aflăm că zace şi-n curul Veronei, când o lua-o iguana la scărmănat.

  14. 27/01/2010 la 14:44

    @Aura
    Si mie! 🙂
    @Flo
    Foarte bune intrebarile! Mai ales ca le-ai pus si raspunsurile, ca sa nu ne mai obosim! =))

  15. Aura
    27/01/2010 la 16:24

    @Flo – cu un asa sot cred ca niste draci!:)

  16. Blanche Neige
    27/01/2010 la 16:49

    Io propun o schimbare radicala de scenariu: de fapt Simona o placea in secret pe Verona, si se cupleaza cu Panduru ala doar ca sa fie mai aproape de ea. Observ ca mereu vorbeste foarte frumos de Verona, ba chiar prea frumos 🙂 Asta e schepsisul!

  17. melami
    27/01/2010 la 17:13

    Asta-i frumos: „femeia dominanta si cicalitoare”?!! 🙂

  18. 27/01/2010 la 17:22

    pihaaaa ce de am avut de recuperat. Uite ce se intampla daca nu esti atent si uiti sa mai intrii pe bloage , ca deh …ferma aia trebe intretinuta :)). Asa fain romanul pana acum , abia astept sa mai apara ceva pagini, desi dupa cum ziceai inainte sa te apuci sa il copy-paste pe aici , era mai fumos daca simteam mirosul de hartie.

  19. melami
    27/01/2010 la 17:27

    O sa fie si pe hartie. Deocamdata il ciopartim pe aici cum putem! 🙂
    Bine ai revenit. Sper ca si pe blogul tau! Lasa ca vad eu deseara! 🙂

  20. Aura
    27/01/2010 la 20:31

    Pai nu inteleg de ce e Verona dominanta, cred ca si o maicuta daca ar fi fost langa delasatorul asta de Panduru, tot dominanta parea. Pai cand astuia i se frange de viata, de copii, de sotie, numai de sine ii pasa, un munte de egoism, tot aia e dominanta si cicalitoare… Sa fim seriosi, cu un looser ca Panduru cum naiba sa nu ai discutii?! Sunt curioasa pana la urma ii da un sut in fund lu nea’ Panduru asta Verona sau nu?!

  21. melami
    27/01/2010 la 20:36

    Aşa i se pare Simonei, ori de la ea nu cred că te poţi aştepta la simpatie pentru soţia celui care o interesa. În rest, tind să-ţi dau dreptate. 🙂

  22. Laura
    27/01/2010 la 20:49

    Magarusule, ai uitat sa raspunzi la intrebarea trei! Drept pedeapsa, trebe sa pui intrebarile si la 11. FARA RASPUNS! Dar la intrebarea 3 trebe sa raspunzi! Nah!

  23. Aura
    27/01/2010 la 21:29

    1. De ce dracu-s femeile astea aşa de complicate?
    Ca sa fim pe placul PDM-ului:D
    2. Simona asta chiar e proastă, sau se face?
    Eu cred ca e cam plictisita, nu vede cate eforturi face Paty ala ca sa se mentina intr-o pozitie si ei i s-a urat, vai ma ignori…. tra la la, de aia il vrea pe Panduru pierde vara!
    3. Dacă Igor nu-i spunea că dacă şi-ar înşela nevasta cu ea ar face-o, se mai simţea Simona vegheată noaptea de ochii lui?
    Pai nu cred, la cat e de orgolioasa si asta ….

  24. melami
    27/01/2010 la 21:31

    Bune răspunsuri, Aura! 🙂

  25. Laura
    27/01/2010 la 21:59

    Ia, sa atac si io intrebarile lui maga:

    1. Femeile nu sunt complicate. Sunt altfel decat barbatii in anumite domenii. De exemplu noi avem un organ, caruia cercatatorii/cercetatoarele nu i-au gasit alta functie decat pentru placerea sexuala. Deci sa nu ne mai faca barbatii complicate, doar pentru ca nu pricep ei despre ce este vorba.

    2. Nici una, nici alta. Asa credea ea, ca ala-i timid. Ce nu exista barbati timizi? Ohooo, si asta nu-i un lucru rau. Io ii prefer pe astia, decat pe badarani.

    3. Probabil ca nu, dar gandindu-se la ce fantezii o avut asta cu ea si-o imaginat si ea propriile fantezii cu el.

    Nah, ce le-am mai scos hihihi

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: