Răspunsul

23/01/2010

Da, trăim într-o lumea care arată aşa. Poate nu ne confruntăm zilnic cu tragedii de genul celor pe care le vedem în videoclipul ăsta, dar aflăm de ele prin mass media. Nici dramele noastre nu sunt mai prejos cu mult, pentru că sunt ale noastre, le simţim cu fiecare moleculă. Şi atunci, ce e de făcut?

Cristian ne punea ieri, pe blogul lui, o întrebare incomodă: Cât de mult mă satisface viaţa actuală? Nu i-am putut răspunde aseară, pentru că n-am vrut să fie ceva făcut „la normă”, inconsistent, ci o opinie sinceră, altfel degeaba aş fi intrat în dialog cu el. Dar întrebarea mi-a rămas atârnată de neuroni, şi am găsit-o azi dimineaţă şi mai insistentă ca ieri, dornică de răspuns. Dar şi răspunsul era sintetizat; statistic, aşa că a fost uşor de dat. Ce-nseamnă să ai neuronii odihniţi! 🙂

Observ, cu oarecare uimire, că numărul comentariilor de la postările mele sare uşor peste 100, aşa că sunt nevoită să deschid alte şi alte „căsuţe” unde să aibă loc prietenii mei să se sbenguie. La o primă privire, cineva ar crede că am dat lovitura. Şi totuşi, nu e aşa. Uitaţi-vă mai cu atenţie. Comentariile nu sunt întotdeauna on topic. Ba, chiar, dimpotrivă aş spune. Ele se transformă, cu timpul, într-un dialog viu, cu nenumărate întorsături de frază, cu remarce absolut strălucitoare, venite de unde te aşteptai mai puţin. Se râde cu lacrimi, participanţii se stimulează unii pe alţii, uneori mai ies şi scântei de acolo, mici supărări, care sper să treacă, pentru că fericirea unora nu trebuie să se clădească pe nefericirea altora. Lucru surprinzător: în tot iureşul acesta, se schimbă informaţii, se face cunoştiinţă cu alte culturi. Ne îmbogăţim sufleteşte, asta e concluzia. Bun venit în club lui „Nume” (ne-ai lipsit aseară!) şi Aurei, noile mele achiziţii! 🙂

Flo făcea aseară o remarcă: „Dacă ai fi în Zelist, i-ai rupe gura lui X”. („X” ăsta ne e foarte drag. Într-un fel, el ne-a adunat în formula în care suntem. O să vă explic altădată de ce.) O spunea cu un zâmbet în cuvinte. Şi mi-am amintit de sistemul ăsta de clasificare a blogurilor. SUNT înscrisă în Zelist, Flo. Şi uitasem de el. Aşa că am purces să văd cum stau acolo, deşi nu-mi place competiţia decât când e vorba de sănătatea oamenilor.

Şi ce aflu? Că sunt pe poziţia 827. Cică le-am luat faţa la 98,11 dintre blogării înscrişi acolo. Moamăăă! îmi zic. După care mă întreb: din câţi? Şi uite aşa se duce dracului toată bucuria de a scrie doar pentru a te simţi bine. Am fost la un pas de a mă şterge din ea, pentru că nu vreau să fiu veşnic cu ochii pe poziţia aia amărâtă, dar mi-am spus că-s mai tare de atâta, aşa că am lăsat-o. O s-o folosesc ca pe un barometru. Când voi vedea că scad în ea, o să mă întreb unde am greşit, ce prieteni mi-am neglijat, pe cine am rănit şi l-am îndepărtat… doar atât!

Aşa că hai să ştergem zgura pe care o lasă în noi zilele mohorâte şi să râdem de lucrurile neplăcute care ne înconjoară. Numai astfel putem încep o nouă săptămână cu speranţa că vom avea parte de mai multe lucruri care să ne facă fericiţi. 🙂

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 23/01/2010 la 13:56

    zelistul se poate folosi ca termometru.
    Ca să-şi ia omu’ temperatura ca la copii mici.
    E fix pix, orice butonator mai răsărit îţi poate spune cel puţin 5 moduri în care te alegi cu un post de cinste in întrecera socialistă, pardon blogheristă.
    Căcat pe băţ.

  2. melami
    23/01/2010 la 14:00

    Probabil. Totuşi, e un indicator, chiar dacă poate fi măsluit. Eu abia m-am dumirit puţin cum funcţionează internetul în general, darmite să încep acum să-l folosesc în scop de manipulare…

  3. 23/01/2010 la 14:31

    nu-l foloseşti ca ca instrument de manipulare, dar îţi iese bine =)) =)) =))

  4. melami
    23/01/2010 la 16:18

    Bănuiesc că aici iar mi-ai scos limba. 😀

  5. Florian
    23/01/2010 la 18:59

    Noaptea trecută, Antena 3 a transmis live teledonul „Hope for Haiti” organizat la New York, Los Angeles şi Londra. Pauzele dintre cântece au fost presărate cu imagini şi informaţii zguduitoare din Haiti.
    In cântecul său, Ombladon se întreabă dacă Dumnezeu nu vede toate suferinţele de pe Pământ. Eu mă întreb altceva, de ce suferinţe atroce, ca cele din Haiti, le sunt date unor copii nevinovaţi. Bun, când ajungem maturi comitem păcate şi Dumnezeu ne pedepseşte, dar copiii fără păcate de ce trebuie să sufere?

  6. melami
    23/01/2010 la 19:05

    N-ar trebui. Bănuiesc că plătesc păcatele adulţilor…
    Dar uite că şi adulţii suferă! Oameni ca mine şi ca tine sunt de-a dreptul zguduiţi de ceea ce văd, şi încep să se gândească la ce ar putea face pentru ca aşa ceva să nu se mai întâmple. Sigur, nu putem preveni cutremurele, dar putem să-i ajutăm eficient pe cei loviţi de soartă. Lăudabilă iniţiativa ta de pe DC, dar, din păcate, ne pasă mai mult de un ziarist care a scormonit prin corespondenţa personală a două femei decât de copiii ăia care au scăpat de cutremur, dar mor de foame acum!

  7. Florian
    23/01/2010 la 20:46

    De ziaristul ăla fără minte probabil că le pasă mai mult colegilor de breaslă, pe care spiritul de castă îi face să fie subiectivi. De altfel, cred că aşa se întâmplă peste tot. Imi vine în minte exemplul medicilor, care de multe ori sunt la fel de subiectivi când vine vorba de cazuri de mal praxis.

  8. melami
    23/01/2010 la 20:49

    Solidaritatea e bine să existe, dar să nu acopere ilegalităţi totuşi!
    Off topic: am încercat să-l mai zgândăr puţin pe Julius în legătură cu propunerea ta. Cică n-are posibilităţi etc. Dar sponsorii lui au!

  9. Laura
    23/01/2010 la 21:03

    E bine, sefa… mai buna ca 98,11% tot asa 🙂

  10. melami
    23/01/2010 la 21:05

    Ăia 98,11% or fi din ăia care au şi uitat că au blog! 😉

  11. Laura
    23/01/2010 la 21:12

    Sefa, ce i-ai facut la bloaga, ca dintr-o data ce era in dreapta o aparut in stanga. E bine asa sau numa’ mie imi apare asa? Si si scrisul parca mai mare 🙂

  12. melami
    23/01/2010 la 21:16

    Am schimbat tema, ca să pot face rubrică specială pentru „Dublu orb”. sebra mi-a zis, şi eu am executat, că e proiectul ei! 😉

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: