Prima pagină > Dublu orb > Dublu orb (3)

Dublu orb (3)

23/01/2010

I-am vorbit apoi despre cartea ei, expunându-i aproape ca la şcoală părţile bune, părerea mea despre calitatea discursului şi densitatea conţinutului. Am fost cât se poate de sincer. A suportat destul de anevoie cele câteva critici minore, deşi încerca să nu lase să se vadă asta, dar o trăda ticul acela nervos, cu buzele muşcate pe interior. Din când în când, mă opream şi o asiguram că scrisese un roman foarte bun, apoi continuam să-i arăt părţile mai puţin reuşite şi chiar să-i sugerez ce anume aş fi scos din el dacă aş fi fost consultat înainte de publicare. Nu ştiu de ce făceam asta. Poate că voiam s-o pun în inferioritate, s-o fac să se simtă vulnerabilă… Cartea îmi plăcuse iar pe ea o consideram talentată, dar îi dădeam înainte cu critica. După un timp, am abservat că s-a retras în sine lăsându-mă să perorez.


-Spune ceva! Contrazi-mă! am îndemnat-o.

M-a privit ciudat şi a dat din cap.

-Nu obişnuiesc s-o fac. Din mai mult motive. Când cineva este atât de convins de ceva aşa cum sunteţi dumneavoastră, ar fi o adevărată risipă de energie, pentru amândoi, să încerc să-l determin să creadă contrariul. Chiar dacă mi-aţi da dreptate în cele din urmă, importantă este, pentru mine, prima judecată, cea neinfluenţată de explicaţiile mele ulterioare. O carte trebuie să vorbească prin ea însăşi, nu prin intervenţia explicativă a autorului. Asta înseamnă că acesta nu şi-a atins scopul, adică pe acela de a comunica ceva anume… La urma urmei, poate că nu este vorba decât despre respectul opiniei celuilalt…

Cred că gândea mai repede şi mai mult decât se exprima. Într-adevăr, nu era o oratoare iscusită. În scris se descurca mult mai bine decât verbal. Cu experienţa mea, mi-era destul de uşor s-o pun în dificultate. De exemplu, când am început să discut despre scenele de dragoste din carte, am întrebat-o destul de abrupt:

-Ai trăit aşa ceva sau doar ţi-ai imaginat?

-Nu este o carte autobiografică, a răspuns ea zâmbind.

Se pare că nu eram primul care se interesa de aşa ceva, pentru că a continuat, privind vag pe fereastra din stânga mea:

-Eu nu sunt niciunul dintre personajele ei, dar, în parte, ceva din mine este în fiecare. Nu trebuie totuşi să confundăm opera cu autorul, dacă pot vorbi aşa despre mine.

-În general, scriitorii se inspiră din realitate, am făcut eu pe deşteptul.

-Nu întotdeauna. Unii scriu ficţiune curată, care nu se regăseşte deloc în biografia lor, de altfel cu totul obişnuită. Alţii însă, iau fragmente de realitate şi le prelucrează conform cu sensibilitatea lor sau cu mesajul pe care vor să-l transmită într-un fel sau altul. Să zicem că eu fac parte din categoria a doua mai mult decât din prima. Mi-e greu să scriu despre lucruri netrăite măcar parţial de mine sau de cei cu care intru în contact. Intervine însă şi inspiraţia, care mă ia pe nepregătite şi mă învârtejeşte în aşa fel încât, la final, văzând rezultatul, abia îmi mai amintesc de unde am pornit. Poate că de aceea uneori, când recitesc, peste ani, ce am scris, am impresia că nu eu am fost cea care le-a conceput…

-Unii spun că, de fapt, nici nu le-ai fi scris tu, m-am scăpat, regretând imediat lipsa mea de delicateţe.

Mi-a zâmbit dezarmant şi mi-a spus:

-Poate că au dreptate. În fond, soţul meu are suficienţi bani ca să-mi angajeze un „negru” care să-i facă nevasta celebră. Nu ştiu cum i-aş putea convinge de contrariul. Poate că nici nu vreau s-o fac.

-Eu nu cred asta. Ziceam doar că unii…, am dat eu s-o dreg, dar subiectul nu părea s-o mai intereseze.

I-am surpins privirea furişă spre ceas şi mă aşteptam s-o aud luându-şi rămas bun. Mă gândeam că n-o voi mai vedea alţi câţiva ani de acum încolo, aşa că am încercat s-o mai reţin câteva minute punându-i întrebarea-standard a ziaristului lipsit de imaginaţie:

-Ce planuri de viitor ai?

-Nu ştiu. Trebuie să-mi întreb sclavul, a răspuns ea cu un zâmbet care îi ascuţea faţa.

Ce va face Simona în continuare?

1. Îi va da cu flit şi-l va face să-şi ceară iertare?

2. Trece cu vederea mitocănia şi se răzbună ulterior?

3. Dă o probă de scris, pe o temă dată, ca aia cu Oh, yet pet, ca să-l convingă că ea este autoarea reală a cărţilor ei?


Anunțuri
Categorii:Dublu orb
  1. Dan
    23/01/2010 la 13:14

    Am citit cu atentie cele trei fragmente de pana acum.
    Mi se pare interesant cum autoarea intra in pielea personajului masculin si scrie la persoana I; grea misie.
    Revin cu critici. 🙂

  2. melami
    23/01/2010 la 13:17

    Săru-mâna! Ăsta era şi scopul: critica. 🙂

  3. Onu Ionescu
    23/01/2010 la 14:32

    @melami,

    1.Lauda de sine prin antiteza?
    2.Autodiagnostic?
    3. Marturisiri literare,pt credibilizare?
    4.Orgolii?

  4. 23/01/2010 la 14:38

    pe mine începe să mă enerveze treaba,
    Literatură cu linguriţa.
    Când iau o carte în mână ştiu că o si termin în maxim 3 zile, nu aşa, nici nu mă obişnuiesc bine cu ce se întîmplă, că se şi termină, preliminarii fără finalizare.
    Ne încălzeşti, apoi ne amâni.
    ( aici ţi-am scos limba )

  5. melami
    23/01/2010 la 16:16

    @Onu
    Nu te grăbi, că eşti abia la început…
    @kekee
    Vrei cu polonicul? =))

  6. Blanche Neige
    23/01/2010 la 17:49

    Io vreau sa o faci interactiva, la finalul fiecarui fragment sa ne dai trei variante si noi sa votam incotro se indreapta actiunea!

  7. melami
    23/01/2010 la 18:04

    Măi, tu-mi vrei pieirea bloggeristică!
    Să-mi pierd şi cei 3-4 cititori!
    Bine, fie, o s-o fac, pentru că acum ştiu pe cine o să dau vina dacă o să fie un eşec!
    Uitaţi-vă din nou la postare!

  8. Florian
    23/01/2010 la 19:13

    Ofensată, dă o probă de scris şi îl convinge că ea este autoarea, după care îi dă cu flit, supărată că i-a pus cinstea la îndoială. El îşi cere iertare şi până la urmă ea îi trece cu vederea mitocănia, dar ulterior se răzbună.
    Aşadar, răspuns 3,2,1.

  9. Florian
    23/01/2010 la 19:14

    Pardon, corect e 3,1,2.

  10. 23/01/2010 la 19:19

    „Ce va face Simona?”…ne întreabă Melami, la finalul fragmentului…
    Cred că fiecare răspunde, ce ar face el, dacă ar fi în locul lui Simona.
    Deci, dacă aş fi în locul ei, aş trece cu vederea mitocănia, dar nu aş încerca să mă răzbun, şi cred că cu timpul, arogantul Igor chiar dacă nu-şi va cere iertare, va regreta.

  11. Onu Ionescu
    23/01/2010 la 19:20

    @melami,
    Nu ma grabesc, este metoda mea de lucru;feliez, ca la tomograf, si apoi reasamblez, in cunostinta perfecta de cauza.Exemplu:ti s-a spus cu incantare ca te substitui povestitorului barbat la pers 1-a, fapt care la cum te citesc din comenturi,nu mi se pare deosebit. Pe aceasta remarca grala,eu am defalcat pct 1-2.De fapt, te studiez, pt sine, asa cum il citesc pe Stphen King. La final, am tomografia creatiei tale! Eu nu cred sa gresesc. Nu ti-am spus, sunt cercetator stiintific gradul I.So, ia-ma cum sunt, nu cum vrei!

  12. 23/01/2010 la 19:20

    Melami, nu te mai alinta, ai mai mulţi cititori decât spui 😛

  13. melami
    23/01/2010 la 19:28

    @Flo
    Ca de obicei, savuros şi strălucitor! Te iau consilier şi la carte, nu numai la partea franţuzească a blogului! 🙂
    @sebra
    Acum, ce să faci şi tu! Ţi-ai luat beleaua pe cap cu proiectul ăsta care-ţi aparţine! 😉
    @Onu
    Te iau cum pot! 🙂

  14. Onu Ionescu
    23/01/2010 la 19:31

    @melami,
    Spre pilda,asa am remarcat-o pe Aura, iar la Sebra, pe Laura.Apropo, de ce Igor?

  15. melami
    23/01/2010 la 19:38

    Igor? Mi s-a părut un nume viril, greu, încărcat. Personajul sper să fie la înălţimea lui. Şi-apoi, după vârstă, s-a născut într-o perioadă când, în România, se purtau numele ruseşti: Tamara, Larisa, Serghei etc.
    Şi, dacă tot ai vorbit de Aura, mi-a şoptit un porumbel că azi e ziua ei. Acum cred că petrece. Poate că la întoarcere va irumpe pe blog şi va face totul harcea-parcea, aşa cum ne-a obişnuit, dar până atunci, profit de ocazie ca să-i spun: „La mulţi ani!” 🙂

  16. melami
    23/01/2010 la 19:40

    AUREI, de ziua ei:

  17. 23/01/2010 la 19:41

    @Melami,
    Proiectul eu zic că e bun, nici n-o să mai ajungă cartea în librării, toată lumea o va comanda online:)
    p.s.Iar mă bag în seamă, dar na…îţi sugerasem pe mess, să faci pagini separate, una de toată ziua şi una cu cartea, şi astfel va fi loc şi de zbenguială , dar şi de discuţii legate de carte şi totodată cartea nu-şi pierde din continuitate.E doar o idee:)

  18. melami
    23/01/2010 la 19:58

    E o idee foarte bună, dar ai dat de un executant prost! Stai să văd ce pot face. Dacă nu mă descurc, te va aştepta probabil o luuungă discuţie pe mss, ca tunci când m-ai ajutat să mă înscriu în toateblogurile.ro. 🙂

  19. 23/01/2010 la 20:07

    ok:)

  20. Onu Ionescu
    23/01/2010 la 20:26

    @melami,
    Multumesc mult,mai ales pt ziua Aurei,careia-i transmit si eu Sdniom rojdenia,scastia po mere eio dusi!si, daca am inteles o simpatie de-a ei,iti pot transmite ceva pe mail, rugandu-te,sa-i dai ei un forward. Daca desigur,nu esti alintata ca Simona, si sa ma refuzi.Despre Igor,te-am intrebat, ca mi s-a parut ca am fost in vizita la el, vreo 4 ani aproape, si cred ca ai dreptate asupra vivacitatii sale/lor.Si ele-lor!

  21. melami
    23/01/2010 la 20:52

    Ok, îi transmit! NU SUNT SIMONA! 🙂
    Iar cu Igorii şi Svetlanele, cred că ai văzut aseară pe blogul meu. În anumite privinţe, sunt extraordinari. Spiritul slav nu se dezminte!

  22. Florian
    23/01/2010 la 21:33

    Ai umblat cumva la setarea paginii, iguano? Mi s-a lăţit scrisul pe tot monitorul şi fac febră musculară la ceafă, rotindu-mi capul intr-o parte şi-n alta când citesc.

  23. melami
    23/01/2010 la 21:35

    Da, bre, că aşa mi-a zis doamna profesoară! Şi e mai bine aşa, previne spondiloza! =))

  24. Onu Ionescu
    23/01/2010 la 21:36

    @melami,
    Imi reprosezi, ceva? Daca da,dai unde ma doare!dar nu mi-ai raspuns la rugaminte!

  25. Laura
    23/01/2010 la 21:38

    Depinde, sefa.Nu stim ce simte Simona pentru el. Ii place Igor, adica il gaseste frumos fizic sau simpatic ca fel de a fi, inteligent, prost? Daca l-as gasi pe Igor prost, dupa conversatia asta, ar achita nota de plata si ar pleca. De la un fraier nu-ar avea nevoie sa-si ceara iertare. Si nici sa-si consum energia pe razbunari sau dovezi de cine stie ce. Daca s-a uitat la ceas poate insemna ca s-a plictisit de el si nu-i ce credea ea. Pleaca si uita converastia jenanta. No, ce mi-am mai dat si ioo cu parerea hihihi…

  26. melami
    23/01/2010 la 21:38

    @Onu
    Nu-ţi reproşez nimic.
    Rugămintea nu era să-i transmit Aurei ceva? Am răspuns Da la ea, aşa că aştept „materialul”! Adică, poate ceva pe email?…
    @Laura
    Corect raţionament. Sunt curioasă şi eu ce a decis. La miezul nopţii vom afla. Ca-n cărţile de groază! 😉

  27. Laura
    23/01/2010 la 21:41

    La multi ani, Aura! Chiar daca-ti lipseste L-ul esti tot fata faina 😀 Ai in schimb un A mare si unu mic, io numa’ doi mici hihihi

  28. melami
    23/01/2010 la 21:42

    @Laura
    Mici, mici, dar ai naibii de vioi! =))

  29. Laura
    23/01/2010 la 21:47

    Sefa, dar miezul noptii tale, da? Ca pe mine de cand am inceput iar scarbiciul ma paleste dintr-o data cate un somnic si nu mai pot decat sa ma tzap in pat 😀 Zici ca-s ala mic al lui sora-mea, numai el dintr-o data era dus =))

  30. Laura
    23/01/2010 la 21:47

    S-o reintors Maestrul 😀

  31. melami
    23/01/2010 la 21:48

    ANUNŢ IMPORTANT
    Pentru o mai uşoară citire, am creat o pagină nouă, unde veţi găsi toate fragmentele publicate, unul sub altul. Voi continua să postez şi separat, cu rubrica de întrebări sugerată de Alba-Neagra, dar, în acelaşi timp, voi continua să le lipesc şi în pagina lui specială, pe care o puteţi deschide apăsând pe „Dublu orb”, din bara de sus! Lectură plăcută! 🙂

  32. melami
    23/01/2010 la 21:49

    ok, Laura, tăbărâm pe el! 🙂

  33. Laura
    23/01/2010 la 21:54

    Buna idee, cu orbu asta! Io stii ce-s curioasa? De ce e „dublu” orb. O data n-ajungea?

  34. 23/01/2010 la 21:59

    buaaaaaa !!!
    Năşicoooooo, ţi s-o îngrăşat blogu’, la mie aci e de 51 de cm.
    Da’ de ce câţiva din blogroll sânt cu bordo, şi ceilalţi mov ?

  35. melami
    23/01/2010 la 21:59

    Laura, o să vezi, că povestea e mai lungă. În medicină, dublu orb e o metodă de a testa medicamentele.

  36. 23/01/2010 la 22:00

    Da de ce ai o pagină a lui Zebra ?

  37. melami
    23/01/2010 la 22:01

    Finule, ia treci şi pupă mâna naşei năşicii: sebra!
    Deci, e de probă, că mă învăţa cum să fac o pagină separată pentru Dublu orb.
    Cred că cei care au culoare mai închisă mi-au accesat blogul de curând. Ceilalţi, nu. Sau invers mai degrabă… Nu ştiu, aşa cred! 🙂
    Obrăznicătură! I-ai scos limba naşei! Las’ că pun io mâna pe tine. A trebuit să-i şterg pagina, că cine ştie ce blestemăţii mai făceai pe acolo! 😦

  38. 23/01/2010 la 22:19

    bine , atunci o scot şi aici 😛

  39. Florian
    23/01/2010 la 22:20

    @Laura
    Strigoiţo, la 25 m-ai dat gata cu raţionamentele tale. Dacă deschidem o agenţie de detectivi, oameni ne facem.

  40. melam
    23/01/2010 la 22:21

    @kekee
    Joacă-te numai, joacă-te! Te prind şi ţi-o tai! 😦

  41. Florian
    23/01/2010 la 22:23

    @Laura
    Iar la 27, 29 si 33 m-ai dat gata, haoiaso 😀 😀 😀
    Agenţia aia o să se cheme „La detectivii veseli”.

  42. Laura
    23/01/2010 la 22:24

    Magarusule =)) daca… atunci… =))

  43. Laura
    23/01/2010 la 22:26

    Magarusule, vezi sa nu-ti intzepeneasca copitele si sa te vad cu ele in sus… pe cine mai dau gata, apoi 😀

  44. Florian
    23/01/2010 la 22:26

    Avatarurile mai au o ţâră şi scapă afară din monitor, o să mi se umple casa cu toate ciudăţeniile.

  45. melami
    23/01/2010 la 22:27

    Aţine-te cu o plasă, bre! =))

  46. Florian
    23/01/2010 la 22:31

    @Laura
    Imi faci respiraţie gură la gură, îmi revin (da’ îmi revin greu, să ştii 😀 ), pe urmă mă mai dai gata o dată, şi tot aşa :))

  47. Laura
    23/01/2010 la 22:33

    S-o crezi tu! O chem pe sefa cu electroshocul ei… sa vezi tu atunci respiratie bushon la bushon 😀 :-*

  48. melami
    23/01/2010 la 22:35

    Electroşocul meu se numeşte linguroiul. Şi l-am moştenit de la yoyo. A avut câteva rezultate bune cu el. Să mă anunţi când e cazul! 😉

  49. Florian
    23/01/2010 la 22:40

    @Mel
    Plasa nu-i buna de nimic, că strigoiţa se strecoară prin ochiurile ei, mi se vâră sub pat şi la noapte mă trage de coadă 😀

  50. Florian
    23/01/2010 la 22:42

    @Mel
    Unde ai avut rezultate bune cu linguroşocul, la Păpuşu? Acolo nu s-a tras curent?

  51. 23/01/2010 la 22:46

    Întrebase cineva mai sus de ce apar în blogroll unii mai movulii.Ăia sunt on, aşa cred.
    Da’ chiar că eşti lăţită rău :))

  52. melami
    23/01/2010 la 22:50

    @Flo
    Vezi că nu eşti atent?! Nu io am avut rezultate, ci yoyo. Nu ţii minte când veneai plin de cucuie… eh, pe atunci mai veneai… Mă rog, nu mai contează. Deci, nu-ţi aminteşti când veneai plin de cucuie şi-mi ziceai că te-ai lovit la dulap, în uşă, sau mai ştiu eu pe unde… Până mi-a yis yoyo… Ştii, mă împrietenisem cu ea, şi mă plângeam că te atrage, ma nou, cimitirul… Atunci mi-a făcut ea cadou linguroiul. Dar era prea târziu! Te lipiseşi de cavoul ăla şi suspinai întruna… „Fie, treacă de la mine, îs inimă largă”, mi-am spus, şi te-am eliberat fără să-l mai folosesc. Da’ încă-l mai am. I l-aş putea preda strigoiţei, aşa că… vezi cum te porţi cu mine. 🙂

  53. melami
    23/01/2010 la 22:50

    @sebra
    În sfârşit m-am mai împlinit şi eu, că eram ca scândura! 😉
    @kekee
    Auzişi, bre, ce zise naşa năşicăi: ăia îs „on”!

  54. Florian
    23/01/2010 la 22:54

    @Mel
    Si acum eşti tot ca scândura, da’ pusă pe lat, ca aia de călcat 😀

    @All
    Mă duc în pat, că m-a picnit o răceală soră cu porcina. Noapte bună şi suspans cu tremurici la miezul nopţii.

  55. melami
    23/01/2010 la 22:59

    Noapte bună şi sănătate! 🙂

  56. Laura
    23/01/2010 la 23:05

    Sefa, las’ ca i-am dat un pupic (io-s vaccinata, el nu) si ui ce-o iesit hihihi… nici nu-mi trebe polonic, da’ tine-l bine, ca nu se stie niciodata 😀

  57. Laura
    23/01/2010 la 23:08

    Sefa, dar parca si sebruta e „on” si totusi nu-i vanata? Io una inteleg prin on, ca e online, adeca are blogul tau deschis sau ma insel?

  58. melami
    23/01/2010 la 23:09

    @Laura
    Io zic că nu strică să-l ai. În caz că…
    Şi uite ce-ai făcut cu pupicul tău! L-ai amorţit de tot, de-i pică ochii-n gură! 😉
    Cu sebra: cred că e la ea pe blog, nu pe al meu.

  59. 23/01/2010 la 23:20

    @Laura,
    Eu sunt mov. În special pe 2.04 😛

  60. Laura
    23/01/2010 la 23:23

    Unde esti sebruto mov? Ce cod o mai fi si asta, ca morse sigur nu-i 😕

    Sefa =)) =)) =)) barbatii astia, se tem de un sarut, dar la razboi se dau tare viteji!

  61. melami
    23/01/2010 la 23:25

    Codul mov! Ce bine sună! 😀
    @Laura
    Lasă că nici la război nu se prea se dau duşi. Tot noi trebuie să-i împingem de la spate! „Du-te la oştire, pentru ţară mori, şi-ţi va fi mormântul, coronat cu flori!” Mai ţii minte?! 🙂

  62. pdm
    23/01/2010 la 23:28

    îmi țiu degetele încrucișate pentru porcinoși…
    în altă ordine de idei: ea o să cedeze la avansurile lui libidinoase asemănătoare cu cele pe care le tot etalează nea Onu când simte miros de păsă pe blog și va urma o scenă pasională în veceul birtului din gară unde miroase puternic a fecale și a sare+hipoclorit, după care…ei o să-i apară o eczemă pe genunchi, o eczemă ce o va da de gol în fața soțului ei care, în urmă cu trei ani, luase același tip de eczemă, în exact aceeași gară, în timp ce încerca să înghesuie o adolescenntă beată, în exact același veceu…
    mă-sa lui se sinucide cu gândul la faptul că între cei doi copii ai ei stătea să înceapă o relație incestuoasă pentru că ea era tacsatoare la CFR și nimerise în buda alăturată exact când el, copleșit de plăcere, zbiera ”mamă da! mamă da!”…pentru ea, glasul fiului ei strigând-o era inconfundabil…cum au ajuns cei doi frați, te las pe tne să-ți imaginezi

  63. melami
    23/01/2010 la 23:32

    Mi-ai dat de gândit până dimineaţă! Măi, măi! Uf, fuck… cum nu m-am gândit la posibilitatea asta până acum! Iar o să stau până dimineaţa să modific ce-am scris deja! 😦

  64. Laura
    23/01/2010 la 23:41

    Nuuu, sefa! Faza cu eczema, aia nu sta in picioare, ca-i la jenunchi 😀

  65. 23/01/2010 la 23:44

    @ melami
    păi ai zis că se freacă chiar la început.

    la un moment dat ceteam mămuca Barbara Cartland, Sandra Broşn, – d-alea.
    Am citit şi eu in două zile vreo 4, dacă ai un hamac, vin destul, şi io timp, într-o vară scriu 6 cărţi ( de fapt le scrie secretara, că io le dictez).

    Am plecat să mănânc cu gaşca nişte peşte, scoici, etc.

    Pe mâine o să iţi scriu continuarea, dacă nu vin târziu acasă.

    : – * o să mă gândesc la tine năşică când pap scoicile.

  66. melami
    23/01/2010 la 23:49

    @Laura
    Te joci cu cuvintele! 🙂 Vrei să-mi furi meseria?! 😉
    @kekee
    Măi, vezi că în jargon, la pipilică-i mai zice şi „scoică”. Aşa că… fi respectuos cu naşa şi reformulează. Mâine, când oi fi mai limpede! 😀

  67. Laura
    23/01/2010 la 23:56

    Pazea, sefa, ca la vara kekee se pune pe scris „Şase dintr-o lovitură!”, o noua versiune croitorasului cel viteaz 😀

  68. melami
    24/01/2010 la 00:01

    El o să-i dicteze secretarei, din hamac, şi noi o să-i facem vânt… din hamac jos, hihihi!

  69. Laura
    24/01/2010 la 00:02

    Dar dezlegarea, nu o pui? Hai ca o trecut miezul noptii 😀

  70. Laura
    24/01/2010 la 00:02

    =)) =)) =))

  71. melami
    24/01/2010 la 00:03

    Acumaaa!

  72. 24/01/2010 la 02:27

    @ melami
    dacă ziceam că mă duc să mănânc vongole şi cozze, ziceai , uit’ la el a uitat să mai vorbească rumuneşte.
    Face pe italianu .

    @ laura
    la cum arată cărţile în romanela azi, 100 de pagini, format A5, litere de 12, spaţiatură de 1,5, să ştii că 6 nu-s multe, iar subiectele e acelaş, o ea, de carieră, sau deja bogată moştenitoare, văduvă tânără, sau semivăduvă ( cu bărbatul dispărut in Amazonia ), iar el, tânăr, 1,90 , braţe musculoase , tot tacâmul,( ce mai, îl face pe David), stilat sau model cauboi, nu contează, important e să emane testosteron în cantităţi industriale.
    Şi îi pui să se miroase şi să se pipăie la fiecare 10 păginuţe .

    Nu mi se pare greu deloc.

  73. melami
    24/01/2010 la 12:00

    Mersi de reformulare. Lasă că nu-s io chiar aşa rea de gură…
    Iar cu romanele alea, n-ai dreptate, că am citit şi eu câteva. Schema e la modul următor: o gagică intră în contact cu un tip, ocazie cu care ies scântei. La prima vedere, nu se pot suferi, dar, vorba ta: love is in the air… Se înfruntă ei de câteva ori, nedându-şi seama că, de fapt, se plac. Într-un final, printr-un accident, ajung să se sărute şi să… mă rog, şi alte chestii, după care se dovedeşte că nici tipa nu-i scorpie aşa cum credeam, nici el complet tembel aşa cum aveam certitudinea. Restul, e umplutură. 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: