Prima pagină > Aventurile unui blogăr începător > Un Eon mult prea blând

Un Eon mult prea blând

22/01/2010

Ei, Maical,ţi-a cam venit rândul la purecat. Sper doar să n-ai parte după aceea de o suită de comentarii răutăcioase ca kekee (scuze de cacofonie!)… 🙂

Pe Eon l-am găsit într-o zi, pe Dailycotcodac. Era cam supărat pentru că-l luaseră nişte copii răi peste picior. El trata cu seriozitate, asa cum îi e felul, o problemă pe care comentatorii obişnuiţi ai blogului o luau în glumă. Era cât pe ce să-şi ia jucăriile şi să plece acasă, dar am fugit după el şi l-am lămurit ce şi cum, şi s-a întors. Băiat deştept, s-a prins imediat că ăla-i un loc de făcut mişto pe teme mai mult sau mai puţin serioase, şi s-a încadrat cu succes în echipa de cotocodăcitori. Pentru că are un sănătos simţ al umorului. Şi verb, şi nerv! Dar nu întotdeauna. Despre asta însă, o ţâruşică mai târziu…

Blogul lui e unul cu vechime, raportat la majoritatea celor despre care am vorbit. Îi reflectă, cred, cu destulă acurateţe, preocupările, care sunt diverse şi interesante. Maicăl scrie; bine. Maicăl gândeste; inedit. Maicăl se joacă trucând fotografii celebre; haios. Maicăl participă la concursuri; şi câştigă uneori. Maicăl e mult prea politicos cu dobitocii. Ei, da, asta m-a enervat la el. Că e încă o ţâră naiv şi crede că lumea are bune intenţii. M-a înfuriat de-a dreptul comentariul unui cretinoid care-i face praf o postare mai veche, iar eonul nostru, în loc să riposteze, îi întoarce şi celălalt obraz. Nu neică, aici e care pe care! Te critică unul pe nedrept? Intri pe blogul lui, îi cauţi hibele şi-l execuţi! Sigur, învăţăm din critici, dar să fie cu bune intenţii, nu doar de-a-n pixu’!

Şi încă ceva: Maicăl are ditamai cârnatul de nume în blogroll. Şi e, la rândul lui, în blogrollul a 84 de persoane. O performanţă, zic eu!

Bun, să revenim la subiectele eonului! Politică, social, lepşe, incursiuni melan-cool-ice în trecut, unele ilustrate bogat, fragmente de proză etc. O carte de vizită frumoasă. Punct comun cu mine: cartea lui favorită, Un veac de singurătate (G. G. Marquez). Un altul: ca şi mine, are o familie fumoasă, de care se simte legat profund. Se vede asta din toate postările lui.

Şi dacă v-aţi aşteptat să fiu mai rea cu el, aţi constatat acum că v-aţi înşelat. Nu pot fi aşa cu niciunul din cei care se află în blogrollul meu, din simplul motiv că îi consider prietenii mei, iar prietenilor nu le faci măgării.

Şi în final, în loc de poza lui, pe care o puteţi vedea şi în avatarul care apare la comentarii, pun aici pe cea a Alexandrei, sora lui. E felul meu de a-i ura „La mulţi ani!”, pentru că zilele astea împlineşte o vârstă anume. 🙂

Anunțuri
  1. Alina
    22/01/2010 la 17:36

    2 intr-o valiza??? Le-o fi placand prea mult mancarea chinezeasca…

  2. Blanche Neige
    22/01/2010 la 18:11

    Scrie foarte frumos prietenul tau, il voi vizita si eu de acum 🙂

  3. melami
    22/01/2010 la 19:15

    @Alina
    Omul de presă din tine! Numai la chestii şocante se gândeşte! 🙂
    @Alba
    Hai că mergem împreună! Eu îi duc şampanie, tu tort… 😉

  4. 23/01/2010 la 11:03

    ups, m-ai prins!

  5. 23/01/2010 la 11:19

    Ehe, tare, tare…! ce sa mai zic, nu mai zic nimic. Am inteles, o sa fiu mai bataios! Nah si nah, care mai intri mah pe blogul meu sa dai cu balarii, nah si nah! Pac, pac, i/am facut sa moara mama ca sunt rau! ))))))))Cea din fata e cumnata mea, soramea abia se vede. Poza a fost facuta cand au fost in China, la o intalnire de „afaceri”, chinejii asa calatoresc, cate doi intr/o valiza! Sunt nebun dupa Un veac de singuratate, sper ca voi fi capabil ca intr/o buna zi sa pot scrie o capodopera asemanatoare. Am un carnat de nume in blogroll dar nici unul dintre ei nu e carnat. )))))., fiecare imi este aproape, comunic cu fiecare in pare cand am timp si reusesc, imi place sa ma alatura oamenilor la bine si la rau. Ma bucur ca iti place Melancolia, am de gand sa il dezvolt ca noua mea tema principala. Multumesc, Melami, kekee sa traiesti!

  6. 23/01/2010 la 11:24

    @Blanche, te astept cu bratele deschise! Promit de fiecare data ca ma pun pe treaba si scriu mai des, da’ ma iau mereu cu altceva, prost obicei. De maine, ma schimb, o sa fiu un om mai bun!(sau poate de poimaine)

  7. melami
    23/01/2010 la 11:35

    @Maicăl
    De pomâine, că-i mai sigur! 🙂
    Toate lucrurile bune trebuie începute de lunea!
    Da, „Melancolia” promite să devină ceva ca o amintire caldă, cu care te aperi de un prezent neliniştitor…
    Keep going, Mikael! 🙂

  8. melami
    23/01/2010 la 11:36

    @Alina
    Da, te-am prins, dar n-o să-ţi aplic tratamentul chinezesc! 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: