Dublu orb
Igor
O vezi pe femeia aceea micuţă care calcă mărunt, de parcă ar frige-o asfaltul? Nu bruneţica îmbrăcată în roşu, cealaltă, cu ochelari mari de soare şi cu geantă verde. Numai ei îi poate sta bine culoarea aceea imposibilă. Se face că nu mă vede… poate chiar aşa e, adâncită în gânduri cum pare, deşi până nu de mult mă asigura că-mi percepe prezenţa chiar şi în spatele unui zid gros, placat cu plumb… Trebuie să recunosc că mititica asta mi-a răvăşit viaţa într-un moment în care credeam că am trăit tot ce poate fi imaginat în materie de relaţii cu femeile. În mare, mă ştii. Am iubit de câteva ori, am fost iubit câteodată, am avut legături „profesionale”, cum le numesc eu pe cele cu clientele care speră că poate le reduc astfel tariful… au fost şi situaţii când am plătit eu, nu mi-e ruşine să recunosc; a fost târg cinstit, la urma urmei, poate mai corect decât în cazul altora, care se jurau că mă iubesc doar pentru calităţile mele…
M-a prins în mrejele ei şi s-a jucat cu mintea mea; eu – doar cu trupul ei…
Prima dată, am văzut-o la „Balul Primăverii” în urmă cu ceva ani. Era îmbrăcată sobru, cu „micuţa rochie neagră care nu trebuie să lipsească din garderoba niciunei doamne”, cum scrie în revistele pentru femei ale nevestei mele. Părea incredibil de slabă. De atunci s-a mai împlinit, dar tot nu cântăreşte mai mult de 50, cu tot cu ambalaj. Mignonă, subţire, strângând într-o mână un pahar, în timp ce cu cealaltă se juca cu un şirag de perle pe care îl purta la gât. De fapt, asta mi-a atras prima dată atenţia: o scurtă sclipire pe un fond întunecat. Nu-i vedeam încă faţa, dar eram convins că nu putea fi decât foarte frumoasă. Nu era; avea însă un farmec indelebil. Lângă ea: două matahale care vorbeau gesticulând larg. Ea părea că doar ascultă. Uitându-mă mai bine, mi-am dat seama că pe unul dintre ei îl cunosc. Era Patriciu, fostul meu coleg de echipă. În liceu, am jucat mult baschet; acum doar înot şi schiez, când am timp. Se ocupă de afaceri imobiliare şi naiba mai ştie cu ce altceva… „Ia să merg să-l salut pe bătrânul Patachon!” mi-am zis, gândindu-mă că astfel pot s-o văd pe mărunţică mai de-aproape. Am luat, la întâmplare, un pahar de pe o masă şi m-am îndreptat spre ei. M-am salutat cu Pat, care mi l-a prezentat pe amicul lui –i-am uitat numele aproape instantaneu- apoi pe soţia lui. Ce să zic, politicos tipul! Uzanţele cer exact invers, dar ce pretenţie poţi avea de la el!? Nu-i prost deloc, dar în privinţa educaţiei… Femeia mi-a zâmbit politicos şi mi-a întins mâna bărbăteşte. I-am luat-o şi am dus-o la buze, privind-o în ochi. Cred că arătam ca motanul acela din „Pisicile aristocrate”, doar că nu torceam; un veritabil fante de provincie. M-a privit scurt, apoi şi-a coborât cortina de gene rimelate, zâmbind neutru. În gălăgia aceea, nu i-am reţinut numele, dar l-am aflat mai târziu: Simona. Nu-i grozav, dar putea fi mai rău. Smaranda, de exemplu. Sau Ruxandra, Varvara, Marilena… Oricum, nu i se potrivea. Mai târziu, aveam să aflu că nici ei nu-i plăcea din cale afară, de aceea şi-a semnat romanele cu pseudonim. Am uitat să spun: este scriitoare. Nu cred să fi ajuns la voi în Canada vreuna din cărţile ei. De altfel, până înainte de ultima pe care a publicat-o, nu avea un agent literar care s-o promoveze şi să ţină socoateala banilor care i se cuveneau. M-am ocupat eu de asta, pentru că în materie de finanţe pare picată din lună. Noroc cu bărbatu-său… Ea nu face decât să scrie, să-şi predea cărţile la editură, să găsească o copertă potrivită, să le lanseze (oarecum în silă, jenată de postura în care se află), după care nu o mai interesează nimic, decât noul roman la care lucrează.
În acea primă seară, nu am apucat s-o văd prea bine; am remarcat doar culoarea galben-verzuie a ochilor şi gura frumos conturată, cu buze nici prea groase, nici prea subţiri. Avea un tic: când nu era în apele ei, îşi muşca buzele prin interior, ca atunci când încerci să-ţi înăbuşi râsul. Sau plânsul. Tocmai când m-am hotărât s-o „uimesc” cu conversaţia mea „sclipitoare”, a apărut un derbedeu de actor, figură celebră a oraşului, care a luat-o pe după umeri şi a sărutat-o pe obraji, gest cam intim după gustul meu. Pat îi privea, zâmbind superior, ca un paşă care ştie că eunucul nu reprezintă niciun pericol pentru cadâna preferată. Actoraşul l-a anunţat că o răpeşte pentru un timp pe „Duduca” –aşa o alinta- ca să discute cu ea ceva. I-a dat permisiunea, cu o fluturare seniorială a mâinii, aşa că am rămas doar noi trei discutând dezlânat, ca la petreceri de acest gen. Speram să se întoarcă după un timp, să schimb cu ea câteva vorbe, să văd ce e de capul ei, dar dusă a fost pentru tot restul serii. O mai zăream, din când în când, printre capetele celorlalţi: mică, întunecată şi discretă, zâmbind întruna nimănui… sau sieşi… Nu vorbea decât arareori. Îmi plac femeile tăcute: ori sunt proaste de bubuie, ori atât de inteligente încât te citesc în câteva clipe şi te joacă pe degete cum vor ele. Ea nu este proastă. Este oricum vrei tu, dar nu săracă cu duhul. Dar acest lucru l-am aflat mai târziu…
Am revăzut-o după vreo doi ani, la altă petrecere. Abia am recunoscut-o. Îşi schimbase culoarea părului şi tunsoarea. Era îmbrăcată destul de provocator faţă de prima dată. Pantalonii i se mulau pe coapsele nervoase, iar bluza diafană, cu coleretă, îi dădea un aer de inocenţă perversă. Am recunoscut-o după privirea de pisică şi zâmbetul misterios. Era la fel de tăcută, dar cumva mai veselă, mai participativă. Între timp, îi citisem cărţile, aşa că mi-am luat inima în dinţi şi am abordat-o. Patriciu nu se zărea prin preajmă; era cazul să-i împrospătez memoria, deci m-am prezentat.
-Ştiu cine sunteţi, mi-a retezat ea elanul.
Nu, nu a fost dură sau nepoliticoasă; aş zice că dimpotrivă. Avea o voce dulce, nu prea puternică, dar clară, distinctă.
-Mi-aţi fost prezentat acum doi ani…
Avea memorie bună, mititica. Sau o interesam, mă împăunam eu. Am început să-i vorbesc despre ultima ei carte; mi-era ciudă că nu reuşesc să exprim în cuvinte ce doream să-i spun. De obicei, sunt elocvent, că doar din asta trăiesc, dar atunci parcă îmi punea cineva piedică la limbă. Nu cred că a impresionat-o prea mult analiza mea poticnită. Asculta doar, politicoasă, şi zâmbea. Uneori aveam impresia că se gândeşte la altceva. Fără a-mi evita cu tot dinadinsul ochii, privea cumva la nivelul ei, în dreptul pieptului meu, aşa că am avut, la un moment dat, impresia că-mi lipsea vreun nasture la cămaşă sau aveam vreo pată pe ea. I-am pus câteva întrebări despre roman, dar mi-a răspuns evaziv, de parcă nu ea l-ar fi scris. Cumva, chiar mă irita. Încercam o tactică verificată deja cu femeile care au ceva creier, dar ea se eschiva parcă vag plictisită. În cele din urmă, a apărut soţul ei şi a luat-o acasă. Părea chiar uşurată, lucru care m-a indispus şi mai mult. Mi-am luat revanşa agăţând o pizdulice de vreo douăzeci şi cinci de ani, cu care nu ştiu cum am ajuns în pat, dar în timp ce „prestam”, m-am surprins de câteva ori gândindu-mă la micuţa alunecoasă şi distantă.
În zece ani am mai văzut-o de vreo două-trei ori, dar n-am mai avut ocazia sau dorinţa de a mă apropia de ea, şi parcă nu mi se mai părea atât de atrăgătoare ca la început.
Odată, chiar m-a sunat şi m-a rugat să-i ajut o prietenă care trecea printr-un partaj dificil. Am stabilit o întâlnire pentru a doua zi, dar nu s-a arătat decât femeia divorţată. Recunosc că am fost cam dezamăgit, dar m-am consolat în braţele celeilalte, mai mult din milă decât din dorinţă… Mizam pe faptul că îi va aduce la cunoştinţă scurta noastră aventură, dar n-a fost cazul.
Apoi a căzut trăznetul, am primit lovitura fatală. O altă petrecere. La noi, în provincie, doar astea te mai scot din amorţeală. Era vară, căldură ca-n cuptor, iar eu „răsesem” deja câteva beri până când a apărut Patriciu cu Simona. Toţi ceilalţi eram transpiraţi ca nişte porci, femeile avea pete de sudoare la subţiori şi sub sâni, doar ea era imaculată şi uscată de parcă ar fi trăit într-un balon cu aer răcoros. Purta o rochie simplă, albă, fără mâneci, şi sandale cu tocuri foarte înalte. Chiar şi cocoţată pe ele, nu avea decât o înălţime medie. Aşa cum arăta, îţi venea s-o iei în braţe şi s-o aşezi pe un piedestal, s-o contempli la nesfârşit. Lângă ea, Pat părea un adevărat Goliat. Ţine seama de faptul că sunt cu vreo cinci centimetri mai înalt ca el, aşa că-ţi poţi imagina cum arăt eu în vecinătatea micuţei doamne.
Am prins un moment când fostul meu coleg s-a ridicat de la masă şi a început să discute aprins cu o tipă, şi –încurajat de berile îngurgitate- m-am aşezat lângă ea. Am început să-i debitez lucrurile pe care le spusesem şi data trecută despre felul în care scrie. Ceilalţi vorbeau tare şi râdeau, câteva cupluri îşi demonstrau „talentele” pe ringul de dans, doar eu discutam literatură, în timp ce ea părea proaspăt aterizată dintr-un tărâm al tăcerii şi blândeţii în altul cu care abia se acomoda. Asculta uşor distrată, dar nu îndeajuns încât să nu-mi observe privirea fixată pe genunchii ei. A luat încet un şervet de masă, s-a jucat puţin cu el îndoindu-i marginile în fel şi chip, apoi şi l-a aşezat firesc în poală, acoperind zona expusă privirilor mele insistente. I-am zărit, pentru o clipă, o licărire poznaşă în ochi şi am simţit că se joacă cu mine. A fost prima dată când am sesizat asta. De-a lungul timpului, uneori, impresia aceasta a fost destul de pregnantă ca să i-o şi spun. A negat de fiecare dată, dar… Am stat de vorbă mult timp, dar n-aş putea spune exact despre ce; mi se mai rupea filmul din când în când… deh, berile, căldura, prezenţa ei… Ştiu doar că, printre altele, i-am cerut un exemplar din ultimul ei roman.
-Vi-l voi da, a spus abia audibil.
Eram convins că a promis asta doar ca să scape de insistenţele unui individ uşor turmentat. Cu toate că eram vag ameţit, tot am observat privirile din ce în ce mai suspicioase ale lui Pat şi semnele discrete pe care mi le făcea nevastă-mea, de la masa noastră. Verona nu este geloasă de felul ei, sau nu lasă să se vadă asta, dar nu-i place să fie pusă în situaţii penibile, în public, ori conversaţia mea prelungită cu Simona începea s-o agaseze. Nu-mi păsa. În fond, nu făceam nimic imoral sau ilegal; discutam doar civilizat cu o femeie despre subiecte neutre. Când m-am întors lângă ea, am simţit nevoia să mă explic:
-Voiam doar să văd dacă are ceva în cap. Gurile rele spun că nu ea ar scrie toate acele romane, sau –mă rog- că o ajută cineva…
-Bârfe, a intervenit Costi, prietenul meu, gata să-mi sară în ajutor chiar şi atunci când nu este nevoie. Cei care o cunosc spun că este o persoană cu totul remarcabilă, a continuat el să gafeze, de parcă nu ar şti că a vorbi de bine o femeie în faţa alteia e crimă curată.
-Ce s-ar face mititica de ea dacă nu i-aţi sări voi în ajutor?! a remarcat nevastă-mea acru, după care mi-a întors spatele şi nu m-a mai băgat în seamă întreaga după-amiază.
Cred că eram cu gândurile aiurea, sau poate că am şi aţipit între timp, pentru că nu am observat când s-au „evaporat” Pat şi soţia lui. N-am mai stat mult timp nici eu. Am şters-o acasă fără să-mi anunţ consoarta, şi m-am culcat. Oricum, petrecerea nu mai avea niciun haz fără ea.
Ma bucur ca te-ai decis sa incepi sa iti postezi aici romanul. Sunt sigura ca lumea il va citi, la fel (poate si mai mult) ca toate celelalte posturi ale tale. Nu uita ca generatia asta noua de vine din spate s-a nascut cu laptop-ul in brate, nu cu cartile (din pacate…), deci nu le va fi greu sa te citeasca ”electronic”.
Acum m-ai facut curioasa, care va fi pasul urmator al lui Igor? 😎
nu-i așea că domnu Onu ți-a trimis textu ăsta? hai spunde drept…bun de altfel și dacă am înțeles bine e vorba despre un curvar căruia îi place să bea și să se dea la nevasta lu Pat…oricum îmi lovesc condeiul de masă în cinstea cui a scris fantezia de mai sus.
@ACZ
el naște și ea pleacă-n armată
@Alba şi pdm
Măi, voi v-aţi nimenit din întâmplare aici, unul sub altul?! Că la ce chestii se petrec pe blogul meu… nu mă mai miră nimic! =)) =)) =))
@PDM
Ba eu ii vad lui un sfarsit crunt… da poate e cu happy end 🙂 Acum nu te grabi si tu cu finalul, ca asta nu e CSI, de intr-o ora se consuma toata actiunea; e foileton, capisci? 😆
nuș cum ajunse ea deasupra, da când scrisăi , fu liber…
Nu ştiu ce te oftică mai tare: că fu prima, sau că acu-i deasupra?! 😎
@ACZ
da…de fapt erau frați cu mamă din flori…o să vezi: exact când o să fie în pragul de-a o coțăi, o să-i vadă semnul din naștere pe buca stângă, o alună din aia ieșită-n în relief, păroasă, identică cu a lui de sub coo…ai răbdare
Pai tu esti ala de n-are rabdare si sare direct la momentul culminant 😈 Eu propun sa mai amane finalul apoteotic, pana la urma vanatoarea e mult mai placuta decat prada in sine, nu?
depinde ce vânezi…și ce înțelegi tu prin vânătoare…la urma urmei, vânatul are același deznodământ…
Buăi, io cre’ că-mi iau alt blog! Mă dusei dincolo, la Tarzan şi do’nşoara Harriet, să-mi trag o ţâră sufletu’. Moamă, ce atmosferă electrizată erea acolo!… Declaraţii, muzici, iar declaraţii, mai în versuri, mai în proză… Irespirabil! Şi zic că hai să vin aicea, în bebliotecă… Unde dădui de doi porumbiei, aşezaţi fiecare pe câte o carte şi făcând analize literare. Aşa erau de gureşi, că nici nu mi-au sesizat prezenţa…
Iaca o să-mi găsesc alt culcuş, că nu se mai poate aşea… 😦
măi maman, eo porumbel nu prea pot să fiu că nu știu să zbor…prefer să rămân la stadiul de javră, prietenii știu de ce 😉
Bine faci! Era o figură de stil, nu o sugestie. Cum era să zic: „o potaie şi o porumghiţă”?! Te supărai, bre… 🙂
@Schwesterline Nici eu nu prea sunt porumbel, ca am rau de inaltime! Dar daca te uitai mai atent, vedeai ca de fapt ii analizam viitorul lui Igor al tau, desi versiunea mea nu e asa de palpitanta ca cealalta… iar eu dedicatii muzicale nu fac, ca nu vreau sa iti golesc blogul in trei secunde!
poti să nu mai scrii continuarea , că bianca a dat totul în vileag :
” un sfarsit crunt… da poate e cu happy end ”
GATA ! ŞTIM TOŢI CUM SE TERMINĂ .
şi fiind/ca acilea în beleotecă e călduţ şi linişte, hai să încep io tămbălăul :
şi ce bine se potrivesc imaginileee 🙂
@Keekee Aia era zisa la deruta, mai! Sa creeze suspans!
Frumoasa piesa, nu imi place 😈
Grozav !
De una am scăpat, mai trebuie să hâşâiesc gazda şi pdm-ul, şi pot să-mi fac de cap, CĂ DOAR A ÎNCEPUT UICHENDUL.
@Keekee Asa crezi tu, io o sa fiu vecina aia isterica de bate in calorifer si cu matura in tavan sa dati muzica mai incet! Dar cred ca ai gresit camera, ca aici e clubul literar, tropoteca e mai la capatul holului, langa WC.
Staţi aşa că nu-i aşa!
M-am întors! Mai m-am gândit: da’ di ce să plec io, când îi pot face pe ei să plece?! Deci. Atenţie. Atac!
…ok, deci in ce directie sa ma uit?
Mă voi materializa când cu gândul nâ-ţi gândi! Şezi pe recepie! Vâjjjjjjj!
Cand am citi in postul anterior ca scrii carti de dragoste imediat m-am gandit la Sidney Sheldon si Sandra Brown… Nici gand de asa ceva! Dupa ce am citit as zice ca e mai degraba Haralamb Zinca! 🙂 Imi place!
Sugestie: Posteaza in calupuri mai mici dar mai des! Oamnenii au tendinta de a citi in diagonala articolele mai lungi de 1200-1500 de caractere.
eo plecai cazu lapu :-((..tastez din alta camera de pe un alt pc…blestemele lu jeana bre…sau o fi riciu…sau aura…sau restu…
@ melami
să nu cumva să pomeneşti de raze colorate , vrăji şi d-alea,
➡
@ pdm
hai , că nu ne iubim , e clar, dar până să-ţi blestem butoaneleee, nici chiar aşa.
eo stiu bre riciule?? eo ti le-as blestema tie daca m-ai oftica…
@Cristian
Ok. Mai mici. Dar cât de des? O dată pe zi cred că e de ajuns.
@pdm
La cât de populăros eşti, io zâc că toate trei la un loc! =))
@Riciu… Ptiu, că se luă! kekee!
Păi, dacă m-am pornit, zic că să mă distrez şi io, nu numa’ Băse! 😉
@ pdm
poţi încerca, numai că vezi să zici blestemele pe care le înţeleg şi ele, că altfel nu se prinde.
@kekee
Da di ce?! Că cu (scuze!) noi n-ar ni’ca, că (scuze!) suntem fete liniştite şi respectuoase! Eeeei!
@rich
atata vreme cat ajunge un arici sa se inteleaga cu un caine, oi reusi eo sa le descant de galci si pe ele, pe slovele apasatoare
@ melami
Nu lungimea textului e baiu .
E cu litere groase, e talmeş balmeş, nu ai paragrafe, nu ai alineate.
E obositor să cauţi unde ai rămas după ce dai scroll.
Faci cum vrei, io îţi spun cum văd eu.
maman, asa-i ca-ti tii respiratia?
Nu-i corect!
Cred că totuşi raza aia acţionează şi aici!
Adecă, toţi care iniţial s-u păruit pe blogul meu, acum cad la pace. Şi, mai mult de-atât: tabără pe mine acum! 😦
Tulai, sefa, dar ce harnica ai fost azi… ia sa ma asez mai bine, sa-mi iau pernita electrica, shoshoni electrici, sa bag plita de cafei usb in leptoapa, sa-mi aranjez binoaclele si sa-ncep. Trebe de jos in sus sau pot s-o iau de sus in jos ca japonezii?
Staţi aşa! Pe rând, ca la moară!
pdm: Mi-am luat extraveralul, aşa că respir APROAPE NORMAL! 🙂
kekee, ai dreptate pe undeva. Încerc să remediez. 🙂
Laura, de la mijloc ar fi mai logic. O iei în zig-zag spre stânga, după aia direcţionezi zig-zagul spre dreapta jos, iar la final panoramezi un pic totul şi te cruceşti: „Ce aiurea mai scrie şi fata asta!” 🙂
Voi ati fugit de mine?!! Eu inca ma razboiam ca orbu’, dadeam in gol pana sa ma prind ca tabara era deja la 2 posturi noi distanta…
@ aura
păi io încercam să o scot pe gazdă afară, că incomodează.Să rămânem numai noi.
@melami
şi acu’ că m-am mutat unde pot fuma şi bea o bere, şi-s pe rahatul de netbuc de 10 inch , se ceteşte şi mai greu srierea.
ni mă !
Că a obţinut năşica pacea între dobitoacele ei , şi ( culmea ) acuma o trec sudorile.
Eu incep sa ma simt discriminata, ca fiecare are cate un animal dragut drept fatada, numai eu nu! 😥 😥
lasa Alba ca si animalu de la avataru tau e frumos…doar ca nu are 4 picioare…are 4 maini
Bai, eu tin cu Pat, Igor ala mi se pare cam libidinosul care canta pe la mese, declara iubire tuturor femeilor si cand gaseste una, care nu e de nasul lui, se arunca cu tot felul de spoieli de ti se intoarce stomacul si se da lovit in toarta. Pun pariu ca are ochii de culoare albastru, spalaciti…
bai Maura, lasa-l in pace pe nea Onu, ce naiba!
Sa vina continuarea!!! Am pregatit cafeaua citesc tot in noaptea asta1
@Aura
Păi, nu te chemai io aici? Dar hai, recunoaşte că-l aşteptai acolo pe Onu!=))
@kekee
Da, măh, mă plâng, că muşcaţi mâna care v-a mângâiat!
@Alba
Păi, dacă ti-o plăcut mai mult însânjeratu’ ăsta! Ia pune mâna şi-ţi alege un avatar care să te reprezinte!
@pdm 🙂 🙂 🙂
@ aura
las’ că trebuie şi câte un fante deăla în viaţa unei femei, numai aşa poate aprecia adevăratele valori.
@kiki-„ma iubeste femeile….”
cu muşcatu-i pdm, io-s cu intramuscularele.
@ aura
eheheiiii, spui tu ceva !?!?!
@ma soeur, la scoala de dansuri si bune maniere pe care o frecventez de la minunata varsta de 2 ani, ne-au invatat sa ne inconjuram de poze cu lucrurile pe care ni le dorim! De aici, avatarul! Asa ca nu il schimb, ca poate mi se indeplineste dorinta si m-oi trezi cu vreo maimuta la usa 😆
@Kiki- si copilu’ cu Sf. Duh!
@ edit – si am facut copilul cu SF. Duh.
Maura, trebuie sa-ti spun ca fantezia mea sexuala cea mai puternica, emotional vorbind, este sa fac sex oral cu o femeie cu cap de bufnita…ma dispera gandul ca si-ar putea rasuci gatul..plm
Alba, vezi ce a patit maical daca si-a dorit o maimuta…ai grija…
=))
Ăăă, ma soeur si keekee, nu vi se pare ca ne striga cineva pe afara?
@ bianca
păi shezi p-aci, că nu m-ar mira să apară şi vreun orangutan, că : câini, arici, pisici, strigoiţe, deja sânt.
ce smechera esti, alba…vrei sa-i scoti pe ei afara sa poti sa te-ntorci tu…nts nts nts…
@ aura
cu duhul Ştiinţifico Fantastic ?
@ pdm
ai dat-o gata, a ta e !
melami, hai la mine la o cafea, să lăsăm oamenii să se spovedească.
ok!
@keekee Eu vreau vampir, sa ma treceti pe lista de asteptare la prima pozitie daca apare unul!
@pdm N-am placeri voyeuristice, eu sunt un om de actiune! In cel mai rau caz fac poze.
@pdm – zoofilule! Ma gandeam eu ca nu esti in aia 110%, tu esti cu oile tale…
@ aura
haida şi tu, nu mai sta ca o buhă !
eo o sa va pasresc…asta ca sa vb pe limba bufnitelor…imi mut tabara la colega mea de pat, dar va doresc hemoroizi inflamati
erata: pasaresc
@kiki – pentru tine sexul stiu ca e de domeniul stiintifico fantasticului dar sa o spui si in gura mare!!
@pdm
Hai c-ai nimerit a doua oară! 😉
@ pdm
eşti păţit ?
mai degraba pasarofil, zic eo…
pe partea stanga…un fleac 100 ml..
@pdm- de saivan ai vrut sa spui!
@ aura
si Jules Verne vorbea de zbor pe lună, când nu ştia nimeni de d-alea.
şi uite că acu’ …
@ aura
până la urmă tot se întîmplă .
Măi, kekee, să-mi explici şi mie cum e sexul ăla ştiinţifico-fantastic, că mă făcuşi curioasă! =))
@ kiki- unii stiu!:)
@sis Da nu care cumva sa te puna scaraotchi sa intrebi de sexul pe orbita!!!!!
@Alba
Care-i animalul tău preferat, în afară de maimuţă bineînţeles?
Nu uita că suntem la Grădina Zoologică aici, aşa că va trebui să te conformezi!
(După apucăturile unora de pe aici, cred că corect era „sexul în orbită”! =)) )
@pdm – cine se culca o data cu gainile se culca si a doua oara!
@ bianca
ai vrut să zici, ÎN ORBITĂ ????
^ PORCUL!!!!!
Aia cu porcul era raspuns la intrebarea lui Schvesterline 🙂
kekee, a crăpat un drac! Ia uită-te la primul 21.46! 😉
@ melami
am gândit-o la fel.
=))
Pe orbita, in orbita, fiecare cu preferintele lui, ia nu va mai uitati sub plapumile oamenilor!
Solicit o scurtă pauză, ca kekee ieri seară! 😉
@ bianca
eşti fată gospdină, de la porc se mănâncă tot.
de la carii pană la gaura curului.
da năşico, am mai spus-o !
@ bianca
păi dacă le urcă pe ORBITĂ ???
=))
Deci, poate găseşti unul drăgălaş, ca avatar! 🙂
plapumele
PLĂPUMILI!
@MLMi, io zic sa nu imi cereti sa imi schimb avatarul, ca o sa regretati. Intre timp mi-am mai marit colectia de poze din astea horror si dupa cate am vazut eu pe aici voi sunteti cam sensibili…
@keekee Pe orbita e mai fancy, mai, ca acolo toate lucrurile sunt mai usoare.
@Alba
mĂ ROG, MIE-MI PLACE SĂ FIE MAI GRELE, DAR DEH, TE PUI CU GUSTURILE OMULUI! 😉
No, nu mai schimb acum. Cu majuscule a ieşit, aşa să rămână!
Io am facut scoala la sectia maghiara, nu va e clar???? Dupa ce ca ma discriminati pe criterii animalice, acum o faceti si pe criterii etnice si de tastare gresita, brutelor!
Ba, brută-i soră-ta, bre! 😦
Sefa, cand e continuarea? Nu de alta, dar trebe sa gat pe celalalt prima data, ca altfel incurc personajele! S’apoi sa vezi ce roman iese 😀
@ bianca
ok. or fi mai uşoare, dar DACĂ-S PĂ CER, TE VEDE TĂTĂ LUMEA, ce faci tu sub plăpumili ( e bine aşa, nasico ? )
Ce-am piedut?! Ca m-am dus un pic cu Onu…
@ melami
aşa ! ca-n familie.
Mai ştiu io doi care se trimit în origini ( precizând însă – ÎN JUMĂTATEA TA ).
@mlmm Ba sora-ta! Ca stiu eu ca ai o sora naspa si nasoala!!
@keekee Tie nu iti place sa te afli in centrul atentiei?
@ aura
ai câştigat ! NUMA’ DE CÂŞTIGAT AI AVUT ! 😉
@Laura
Zilnic, dar le poţi lăsa să se adune de un capitol, şi le citeşti dintruna! 🙂
@kekee
E bine. Văd că-ţi puşăşi de-un harem! Singur cu patru gagici. Exact cât e permis la musulmani! 😉
@Aura
Duşi, duşi, de la „douche”, sau…?
@ bianca
nuuu, mie-mi place sa stau pe margine, sa manânc seminţe, şi să bag de vină . 🙂
Si eu votez sa dea continuarea. Ne-a atatat cu Patriciu si Igor si acum…. discuta despre oorbita!
off topic – imi e asa de geu sa scriu si sa umaresc, sa nu mai spun de tastat corect, ca sunt cu notebook-ul
@ melami
las’ că oi joii io oarecum ( o să fac io faţă cumva ).
@kekee
Eşti ca în bancul ăla: Mie-mi place sexul în grup. Nu de alta, dar acolo mai poţi trage şi chiulul câte o dată! 😉
Sefa, stai tu sa vina magarusul, c-apoi sa vezi tambalau 😀
Si mai am o problema: io cum mai tin minte paginile unde-am ramas 😕 Uffff, Melami, ma bagi in bucluc!
@mlmi Dar daca e proasta organizarea….?
@ aura
ia-ti un net-book, să vezi cum o să-ti schimbi părerea despre notbucuri.
o să-mi cumpăr o chestie de aia ca la magazine, de unde iei numărul de stat la coadă. 🙂
@Laura
Le ţii minte numărul! 😉
@kekee
La coadă stau doar femeile! =))
😥 😥 😥 😥 😥 😥
@ melami
gura ta adevăr grăieşte.
io cel puţin dacă văd că-i de stat, am plecat.
am răbdare doar la pescuit.
@Alba
Tu ce-ai, fată, de plângi, că m-apucă jalea când îţi văd faţa aia! (hihihi!)
@ kiki- este eeepc!
@kekee
Şi defectul ăsta îl ai?! Musai îţi fac cunoştiinţă cu peştişorul! 😀
@ melami
a lovit-o blestemul pdm-ului, şi acuma suferă =))
M-am emotionat brusc cand am observat ca avatarul lui keekee este replica exacta dar inversata ca directie a avatarului meu! Inclinarea capului, gura deschisa, expresia fetei…. Tu esti sigura ca nu suntem rude toti trei?
@Aura
Alta acum! Ce-ai, fată, te înecaşi?! Nu mai poţi zice decât „eeepc”! Sun la 112!
@ aura
condoleanţe !
@ melami
fost campion regional.
acuma nu mai am timp nici să mă mai uit la beţe.
las’ că mă întorc io acas’
@ melami
eepc e ca ştiftul meu de care îţi spuneam că e cea mai proastă achiziţie făcută de mine în ultimii 20 de ani.
@kekee
Neapărat să mă anunţi când vii! Organizăm ceva de stă le pisic das leo pistil! 🙂
(Le mobilizez şi pe fete, să ai la ce te uita! hihihi!)
@ da’ va lovira pe toti betele-n cap?!!
Măi, p’aci miroase a roman autobiografic, sau mi se pare mie?
@ aura
acu’ şi io de pe d-ăla scriu, că-s la fumat şi bere.
aşa ca să te consolez că nu suferi singură.
@Flo
Ai nasul înfundat, de la porcină, aşa că nu-ţi miroase bine! 😀
@Flo, nu e!
@ melami
la primăvară !
o să ştii, că nu pot să nu te ţin la curent.
=)) =)) =))
@ florian
nuu , că năşica se uită pe sub PLAPUMILII altora, şi aia narează.
nu sub a ta, bianco !
No, ghine ca m-ati lamurit cu paginile si cu stat’ la coada =))
Igor, nu-i nume de ungur? Igor e obsedatu’ de Simona (care parca-i bruneta. Da’ in poza-i blonda…hmmm), nu? Deja e talmesh-balmesh la mine-n bostan 😕
Ok!
Deci, o să vină… aşa: kekee, poate şi Laura, Flo, că altfel nu mai vorbesc cu el, Alba, Aura… pdm-ul, dar nu bag mâna-n foc, că ăsta-i Gică-contra… Hai că ne adunăm o gaşcă frumuşică!
@ oi fi eu delicata aia de Simona sau Blanche?:))
@Laura
Igor e nume rusesc, strigoiţo! 🙂
Şi am zis undeva că Simona e brunetă?
@Aura
Şi dacă-i Laura? Ei, ce mai zici atunci?
@ SLVC – unde sa vin?!!
Igor asta pare un terchea berchea, nici nu se compara cu Aliosa al meu 🙂
hai că în zarva asta lipseşte MUZICAAAA !
For all: La pescuit, cu peştişorul de aur şi trupa internaţională de români!
Ba e, ba e, imi striga un dracusor in ureche. Da’ mai taci dracului de drac, n-auzi ca am porcina si ca inteleapta bufnita zice ba?
Lasă că vă mai pun un fragment de roman, ca să putem trece cu comentariile pe altă pagină. Deja se încarcă mult prea lent!
Şi o să-mi spui şi tu, soro, cine-i Alioşa ăsta, că de nu… vezi tu!
@ bianca
aliooooo şa !
@ pai ma las de citit daca este strigoita, ca inseamna ca eu nu am priceput ninic. Cum Simona e stahie?!
@keekee
Vai de mine, il cunosti? Ce mica e lumea….
Alioşa, Igor… hai că se adună de un cazacioc.
@ bianca
mai bine decât poţi tu să crezi .
„Nu bruneţica…, cealaltă cu ochelarii aceia mari…”
al doilea rand, sefa. Deci io asa inteleg: nu brunetica ai, ci cealalta brunetica; altfel ar fi zis autorul, nu brunetica, ci roscata, blonda etc. Ori am luat-o io razna, ceea ce n-ar fi de mirare dupa ziua de azi 😀
@keekee
Sa nu imi zici ca a umblat si la tine pe sub PLAPUME, nemernicul!!?
@ melami
io am o nedumerire, şi tot nu mă las până nu o lămuresc.
gagica din povestire, călca aşa ca pe asfalt încins, pentru că era un fel de VRĂBIUŢA AU-AU ?
Hop! Hop! Matva Iop!
erata : iopt!
@ bianca
poţi să zici orice de mine, dar nu că-s hoţ sau ghei.
îţi dau listă de persoane care pot confirma asta.
exchibiţionist câteodată , poate . =))
GATA, NE MUTĂM CU TOT CALABALÂCUL LA DUBLU ORB (2)
kekee, adu şi lăutarii! 🙂
haida-ţi bre’, că aici am cântat destul.
Erată:
Pag.1, Rd.40 – „Mai târziu, avea să aflu că nici ei nu-i plăcea”; aveam
Pag.3, Rd.7 – „Mi-am luat revanşa agăţând o pizdulice de vreo douăzecişicinci de ani”; douăzeci şi cinci
Pag.3, Rd.21 – „eram transpiraţi ca nişte porci, femeile avea pete de sudoare”; aveau
Mulţumesc. E o variantă încă necorectată. Voi opera cele necesare! 🙂
Acum m-am uitat pe manuscris. Erau corectate. N-am apucat s-o fac şi în computer.
Un „ochi” in plus nu strica niciodata.
De obicei, un corector meserias gaseste maxim 80% din greseli, redactorul mai vede si el inca cel mult 10%. Alte 5% se corecteaza la editia a 2-a (cu conditia sa nu fie revizuita si adaugita, ca atunci se darama tot esafodajul rationamentului meu), iar ultimele 5% raman pentru posteritate. 🙂
Scuze!
N-am vrut s-o dau anonima; oricum mi-ati recunoscut slova la telegraf. 🙂
Imi asum comentariul de mai sus.
Ai dreptate, Sir Dan. Mai găsesc şi acum greşeli în cărţile publicate, şi mă întreb cum au putut scăpa atâtor ochi vigilenţi. 🙂