Prima pagină > Diverse > Astă seară dansăm în familie!

Astă seară dansăm în familie!

17/01/2010

Lui Cristian Simion, care ştiu că se dă în vânt după pozele făcute de mine! 🙂

Dacă vă plictisiţi şi aveţi nervi tari, puneţi-vă soţul/iubitul/prietenul să se joace cu un prichindel de vreo 4-5 anişori. (Era să spun „rugaţi-l”, dar la rugăminţi de obicei nu cedează, aşa că adoptarea unui ton mai ferm, cu eventuală încruntare a sprâncenelor e mai de efect!) După care, staţi prin preajmă. Distracţie garantată! Ca la noi acasă, seara trecută.

Frate-meu şi nevastă-sa au trebuit să plece urgent în altă localitate, cu afaceri, şi, cum altă soluţie nu aveau, l-au adus pe Mărgelatu (zis şi Atomicu) la noi. Dar nu singur, ci însoţit de patru jocuri de lego noi nouţe. (Le puteţi vedea în poză.) Care trebuiau, evident, ansamblate. De către cine?! Că eu nu mă pricep, iar Mărgi nici atât. De peştişor, că tot e el inginer constructor de avioane! Drept pentru care bărbaţii familiei se apucă de muncă. Împreună, ca doi camarazi. După un timp, văzând că se înţeleg bine, m-am apucat de ale mele. Din bucătărie, unde-şi stabiliseră atelierul, auzeam crâmpeie de conversaţie matură, ce denota spiritul de echipă care-i anima:

-Dă-mi piesa aia neagră de acolo!

-Ah, capota!

-Da, capota. Şi acum, pilotul. Ai grijă să nu-i… No, uite ce-ai făcut! I-ai rupt capul!

-Era rupt!

-Ba nu, te-am văzut eu când l-ai… Lasă. Farurile!

-Ce-i cu ele?

-Dă-mi-le, să le pun! Unde-i schema aia?

Bărbatu-meu e un tip harnic şi răbduriu, doar că-l încurcă degetele. Uitaţi-vă şi voi ce cârnăciori are, aşa că nu-i de mirare că scapă întruna piesele pe jos, iar picimanul trebuie să fie mai iute ca Garcea ca să le recupereze, chestie care începe să devină stresantă pentru toate părţile implicate în acţiune.

După un timp, aud de dincolo:

-Hai şi ia-l de aici!

-De ce? întreb eu aiurea.

-Am de lucru şi mă-ncurcă!

La aşa argument, n-am decât să-i găsesc altceva de făcut copilului, ca să-i dau răgaz adultului să termine de ansamblat jucăriile. Aşa că Mărgelatu se apucă de altceva, infinit mai interesant şi mai puţin solicitant: face popcorn, din bomboane puse într-o sită de strecurat ceaiul.

După ce -în avântul lui de a le întoarce ca bucătarii experimentaţi, clătitele- reuşeşte să le împrăştie prin toată bucătăria, o taie la desene animate, lăsându-ne să călcăm ca pe petarde pe „covorul” multicolor.

Aşa că peştişorul rămâne să-şi facă treaba în linişte iar eu încep să deretic. La final, pe tava de inox deasupra căreia a avut loc întreaga acţiune, stau aliniate inginereşte trei maşinuţe şi un elicopter, cu recomandarea expresă să nu se atingă nimeni de ele, şi mai ales picimanul, că doar n-a muncit o seară întreagă ca să se aleagă praful de eforturile lui! Ei, fir-ar să fie, puţină seriozitate, ce naiba!

(Da, ştiu că pozele sunt mai proaste ca de obicei, Cristian, dar ăsta-i aparatul. Cred că trebuie să-mi iau altul mai bun! 🙂 )

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. nume (necesar)
    17/01/2010 la 09:47

    si cu pusca cum ramane?

  2. melami
    17/01/2010 la 09:52

    Păi, cheia de la rastel era la mine, aşa că nu s-a ajuns la conflict armat. =))

  3. 17/01/2010 la 10:30

    Categoric nu a fost ziua ta cea mai buna de facut fotografiii… 😀

    Mai da-i aparatului o sansa, poate (cu siguranta) nu e vina lui! Poate nu captezi (aprinzi) bine lumina… 🙂 … sau incearca sa scoti capacul de la obiectiv! 😛

  4. melami
    17/01/2010 la 10:36

    =)) =)) =))
    Mersi de sfaturi! Mai ales pentru ultimul!

  5. Blanche Neige
    17/01/2010 la 11:37

    Mie imi plac pozele, au o atmosfera aparte, de era pre-democratica, si o cromatica maronie de filtru warm chiar potrivita cu povestirea.

  6. melami
    17/01/2010 la 11:39

    Suflet de artist autentic! 🙂
    Adică, cum?! Că pare mai degrabă de rău decât de bine! 😦

  7. Blanche Neige
    17/01/2010 la 12:16

    Pai e de bine, da daca o iei de rau, nu ma supar, ca sti ca astept sa imi donezi mie aparatul ala 😈 si sa iti cumperi tu altul!

  8. 17/01/2010 la 12:33

    deci pentru treaba asta eu zic ca merita recompensat….nu e chiar usor sa stau cu un pici de 4-5 anisori. chiar si eu cred ca mi-as pirde rabdarea….eu care de obicei fac toata munca de chinez batran:))….deci melami….RECOMPENSAAAAA!!!!:))

  9. melami
    17/01/2010 la 13:11

    @Alba
    Păi, atunci o iau că e de bine! =))
    @Giusy
    Recompensa a fost că piciul a dormit cu mine, nu cu el, ca să-l ţină până la miezul nopţii cu „Mai spune una!” Ce vrei mai mult de atât?! 😀

  10. pepe
    17/01/2010 la 15:06

    Muaaaaaa, ce mistooo sunt. Pot sa ma joc si io’ un pic cu ele ? Te roooooog ! Muaaaaaaaaaaaa.
    Radem, glumim , dar eu inca mai fac machete de avion din plastic. Cu vopsea, cu tot dichisu’.

  11. 17/01/2010 la 16:21

    las’ nu te năcăji, pozele-s mândre, numa bune, se vede despre ce-i vorba.
    Amatorilor de cărţi cu poze sau de colorat le poţi recomanda ceea ce lecturează nepoţii tăi .

  12. melami
    17/01/2010 la 16:30

    @pepe
    Bine, da vezi să nu le strici, că se supără peştişoru! 😀
    @kekee
    Acuma, tu eşti din familie, finule! Subiectiv, poate. Mersi oricum de susţinere! 🙂 Adevărul e că-s perfectibilă din greu la capitolul ăsta.

  13. Laura
    17/01/2010 la 19:31

    Sefa, io, din iecsperienta mea, am descoperit ca la barbatii de peste buni 30 de ani si, deci la barbatii in toata firea, vorba aia, cele mai apreciate cadouri sunt: trenuletzele, masinile, camioanele,avioanele etc. cu telecomanda, lumini si motoare ce fac un zgomot mai ceva ca o soprana ragusita.

  14. melami
    17/01/2010 la 19:35

    Mda, păi se ştie că bărbaţii sunt nişte veşnici copii, cărora le plac jucăriile; doar că, pe măsură ce îmbătrânesc, creşte şi preţul jucăriilor. 😉

  15. Florian
    17/01/2010 la 21:04

    Dacă are trenuleţ d’ăla cu multe şine, tuneluri, poduri, macaze şi alte chestii d’astea interesante, mă bag şi eu să am grijă de Atomicu’ într-un weekend.

  16. melami
    17/01/2010 la 21:10

    Are, cum nu! Te programez în weekendul 22.01.2010-31.12.2010. 😉

  17. Florian
    17/01/2010 la 21:20

    @Mel
    Ăsta sună a sfârşitul lumii, nu a sfârşit de săptămână. Mi-ai pus gând rău, văd eu.

  18. melami
    17/01/2010 la 21:22

    Hai măi, că nu-i mult. Uite, eu am rezistat patru ani! Nu poţi şi tu acolo 11 luni? Hai că-ţi dau liber de la Crăciun încolo, că-s fată bună! 🙂

  19. Florian
    17/01/2010 la 21:32

    Nu mai apuc eu Crăciunul zdravăn la cap, iguano. In cel mai bun caz ajung la sanatoriul de nevroză din Predeal, dar mai curând la Bălăceanca trebuie să mă căutaţi. Numai când aud „Atomicul” mi se face părul măciucă.

  20. 17/01/2010 la 21:40

    Adevaru’ e ca in copilaria noastra nici n-aveam de-astea, asa ca-i inteleg. Si-ai mei barbati (sotu’ si fratele) au jucat „carcason” de Craciun cu copila nepoata.

  21. melami
    17/01/2010 la 21:43

    @Flo
    No, biiiine. Hai, până la Sfânta Maria Mică! Şi poţi să-l duci şi la mare vreo două săptămâni, să vă relaxaţi. N-are decât o meteahnă: nu se dă dus din apă, ziua, şi de pe maşinuţele din Satul de vacanţă, seara. Hai că-i floare la ureche! 🙂
    @Alina
    Cred că am văzut-o în pozele de la Craciun. Pun pariu că i-a bătut puştoaica de le-a sunat apa-n cap! 🙂

  22. Laura
    17/01/2010 la 21:51

    Sefa, cu expresia asta „de suna apa in cap” imi amintesti de maica-mea. =))
    Cand trebuia sa ne facem curat in camera parca o aud „de nu-i luna si bec, va suna apa-n cap. La amandoua!” 😀

  23. melami
    17/01/2010 la 21:54

    Trebuie să recunoşti că vă vorbea numai în metafore. Cred că mama ta avea o fire foarte poetică, dar n-aţi înţeles-o voi! 😉

  24. Florian
    17/01/2010 la 21:57

    @Mel
    Cu marea m-ai convins, că şi eu am aceleaşi gusturi cu Atomicul. Toată ziua o să ne bălăcim, iar seara luăm la rând toate drăcoveniile din Satul de vacanţă. Nici n-o să mai vrea să se întoarcă la voi.

  25. Florian
    17/01/2010 la 21:58

    @Laura
    Se vede treaba că amândouă eraţi harnice nevoie mare, dacă mama voastră îşi lua asemenea măsuri de prevedere :))

  26. Laura
    17/01/2010 la 22:06

    Chiar ca era numai o metafora =))
    Mutrita sa i-o fi vazut: noi „luna si bec” faceam 😀

    Eram harnice, magarusule =)) =)) harnice la jucat si tait afara 😀

  27. melami
    17/01/2010 la 22:09

    @Flo
    No, vezi că se poate?! 😉
    @Laura
    Metaforă şi muză, bag sama, dacă vă inspira în aşa hal! 😀

  28. Florian
    17/01/2010 la 22:21

    @Laura
    Cred ca aţi ajutat-o foarte mult pe mama voastră. Să îi iasă peri albi 🙂

  29. Laura
    17/01/2010 la 22:30

    =)) =))
    Gata, trebe s-o tai. O saptamana faina, sefa si si tie magarusule. Na, ca v-am mai zis o data 🙂

  30. Florian
    17/01/2010 la 22:34

    @Laura
    Tai-o strigoiţo, da’ uşor că doare.

  31. melami
    17/01/2010 la 22:34

    Mulţumim, la fel, Laura! Distracţie plăcută! 🙂

  32. 17/01/2010 la 22:58

    dar ce se întâmplă cu cotcodacii, că nu deschid uşa , io tot încerc să intru , dar nimic.

  33. melami
    17/01/2010 la 23:02

    Mai încearcă. Eu abia m-am întors de acolo. Sinzi face revoluţie la ea pe blog, Flo şi Laura au tăiat-o la culcare, fiecare în ţara lui, iar restul nu ştiu pe unde umblă, aşa că m-am întors şi eu acasă, pregătindu-mă să trag obloanele până mâine. Tu?

  34. 17/01/2010 la 23:12

    am ulicălit, că p-acilea e primăvară, apoi venit acas’, am scris şi apoi am zis să văd ce zice lumea !
    ok.

  35. melami
    17/01/2010 la 23:15

    Am văzut ce-ai scris. Observaţii pertinente şi interesante. Sunt curioasă să văd dacă viitorul va demonstra că te ştii la futurologie! 🙂

  36. 17/01/2010 la 23:22

    da-da , oi fi io vreun pui de Carl Sagan .
    mi-am dat şi io cu părerea.
    io cre’ că acolo-i locul unde americanii şi europenii îi belesc pe arabi de bani.

  37. melami
    17/01/2010 la 23:25

    Dar şi invers, că nu-s ei atât de naivi precum par. 🙂

  38. 17/01/2010 la 23:32

    Momentan construiesc de le sar capacele, construiesc e relativ zis , că de fapt constructorii sînt americanii, europenii, japonezii cu ingineria , indienii , chinezii , coreenii cu mâna de lucru, iar ei cu banii.
    La ce costuri au pentru a construi, sînt curios în câtă vreme se amortizează o chestie de aia ca Burj Khalidu’, da, e frumos, e bengos, DAR CÂT COSTĂ ?
    Pentru că în fond şi la urma urmei totul se rezumă la aceeaşi treabă: BANII !

  39. melami
    17/01/2010 la 23:46

    Aşa e. Doar că acolo e vorba de bani mulţi, cu adevărat. Nu cred că familia mea are acţiuni în „Burj Khalid”, aşa că-s destul de relaxată pe tema asta. 😉

  40. 17/01/2010 la 23:48

    Şi Dubaiu’ nu are petrodolari, au băncile, care le dau împumuturi.

  41. 17/01/2010 la 23:49

    =)) nici io n-am mămăligo-dolari investiţi acolo =))

  42. melami
    17/01/2010 la 23:53

    😀
    Măcar ţi-ai făcut o idee la faţa locului.
    Eu nu am aşa curiozităţi. Am cunoştiinţe care l-au vizitat, dar majoritatea mergeau acolo pentru cumpărături. Bun, că în afară de câteva materiale şi bijuterii, restul erau luate din magazinele chinezeşti, asta e altă poveste. Se cheamă că erau şopinguite din Dubai!

  43. 17/01/2010 la 23:56

    Eram sigur că ai ideea justă .
    Aşa şi e.
    Snobism în stare pură !

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: