Prima pagină > De-ale gurii, pe apucate > Rememorări şi comparaţii

Rememorări şi comparaţii

09/01/2010

În unele locuri din Ardeal (poate că şi prin alte zone ale ţării), familiile mai numeroase sau mai înstărite au obiceiul de a mai tăia un porc după Bobotează, operaţie mai tihnită ca aceea de Ignat, dar nu lipsită de pitoresc.

Azi am fost martor fără voie a felului cum se defăşoară ostilităţile în curtea vecinului Jancsi-bacs, de care nu mă desparte decât un gard de sârmă.

Cu ocaziile astea, scularea e cu noaptea-n cap, că ziua-i lungă şi încărcată. Ca ajutoare: un măcelar (cel al cartierului: Laci-bacs) şi familia fiicei mai mici, cu tot cu odrasle; odrasle de care se împiedică bărbaţii în prima parte a zilei şi femeile în cea de a doua, până când îi vine cuiva ideea să le planteze în faţa televizorului, moment din care pot să-şi dea liniştiţi în petec şi drumul la gură, fără teama că micuţii îşi pot astfel îmbogăţi vocabularul de avarie.

La sacrificarea godacului n-am fost de faţă, pentru că îmi repugnă guiţăturile alea de sfârşit de lume, dar la restul, da, pentru că am avut zi de dereticat şi aranjat curtea. Deci, pentru început, o dată sacrificat porcul, femeile încep o activitate frenetică de zăngănit castroane, lighene şi cratiţe, timp în care bărbaţii îşi trag sufletul, la o ţuică, făcând un prim bilanţ. Întotdeauna porcul de acum e mai bine ales ca acela de anul trecut, indiferent din ce motiv. Ba are carne mai multă, de făcut cârnaţi şi pus la borcan, ba slănină mai groasă, pentru jumări şi untură, ba are şoriciul mai subţire sau e mai bine proporţionat. Oricum ar fi, e mai inspirat ales ca precedentul, motiv pentru care mai merge un rând de palincă pe ţava gâtului în jos.

La faza cu tanşarea cărnii, tot masculii-s prima mână, în timp ce femeile se învârtesc pe lângă ei pline de solicitudine. Încă din timpul operaţiei ăsteia, începe faza de transmitere a mesajelor subliminale.

-Vezi că anul trecut ţi-au ieşit cam săraţi cârnaţii, îi zice Jancsi-bacs lui Piri-neni.

-Baaa nu, se „apără” ea aruncându-i o ocheadă elocventă. În schimb, maioşu’ şi caşu’ tău au fost cam fără gust, îl „amendează” ea cu glas destul de ridicat, să fie sigură că o aude cine trebuie.

Acuma, toţi ştim că responsabilul cu ingredientele e Laci-bacs; el stabilişte câtă sare şi mirodenii pune în preparate, după o sumară consultare cu proprietarii porcului, aşa că ia aminte de indicaţiile astea indirecte şi procedează în consecinţă.

Tranşarea fiind terminată, femeile încropesc la repezeală o tocană pipărată şi cu boia din gros, timp în care bărbaţii îşi trag sufletul la o ţuică, răgaz de remarce din ce în ce mai şugubeţe.

-Vezi să n-o faci aşa grasă ca aia de anul trecut, zice Jancsi-bacs, neinspirat.

Ei, de data asta a cam sărit peste cal individul, motiv pentru care Piri-neni îi confiscă, fără nici un cuvânt, băutura, aşa că prânzul tărziu e o ţâră cam tensionat.

După amiaza trece greu, icnit, înecată în mirosuri pătrunzătoare, de la măruntaiele care fierb la foc mocnit, pe soba din curte, şi de la chiftelele din carnea pentru cârnaţi, fripte pripit, de gust. Spre seară, din toată veselia matinală s-a ales praful, echipa făcându-şi treaba în tăcere, eficient, în ciuda oboselii care se vede pe chipurile tuturor. Din fericire nu mai e mult, cârnaţii se încolăcesc, lucios, pe rudele de lemn, caltaboşul şi toba aburesc şi ele în vecintătate, tablele de slănină sunt puse la zvântat iar jumările sfârâie în tigaia adâncă. Acum e momentul când intru eu în scenă. Jancsi-bacs s-a ciumurlit, ca mai în fiecare an, în ciuda şpriţului subţire cu care a încercat să-şi taie greaţa, aşa că de un timp zace pe o bancă, cu chipul livid şi o expresie de greaţă intensă pe faţă. Sunt chemată la gard, ca să-l ajut cu sfaturi şi buline, iar eu merg gata pregătită, după care îl trimit să se odihnească, fază care îmi atrage, din partea lui Piri-neni, priviri nu tocmai prietenoase.

-Nu-i de la mâncare, doamna doctor, pune ea lucrurile în adevărata lor lumină. Mai degrabă de la palincă, că de dimineaţă o ţine întruna… Că şi anul trecut tot aşa o făcut… că nu-l mai satură Dumnezeu… şi ştie că nu-i face bine. Acuma o să-mi bolească o săpătămână, fir-ar să fie.

Mă retrag, tăcută, că n-am chef să intru în conflict cu niciunul dintre ei, pentru că-mi sunt dragi amândoi, şi-apoi, oameni sântem! În tot timpul anului, Jancs-bacs roboteşte ca un automat, ba prin grădină, ba prin curte, ba pe la casele oamenilor, reparându-le una şi alta, că-i un mecanic de primă mână; o dată pe an o face şi el lată, şi nu-i cazul să i se ia gâtul numai pentru asta.

Ce v-am zis eu că tăiatul porcului e întotdeauna prilej de comparaţii şi rememorări! 🙂

Anunțuri
  1. 09/01/2010 la 21:35

    La ţară e mai fain, te trezeşti dimineaţă buuunăăă, cam când merje ciurda, şi chemi vecinii să „ţîie ghe porc”, că-i recalcitrant, şi nu vrea să colaboreze .
    Apoi serveşti pe toţi cu un ” ştampăl ghe pălincă „, două, trei (câte-i pică bine omului, că doară ieste).
    După care se începe activitatea .
    În general de dat ” henteșului” la mână tot ce cere, precum unui neurochirurg ( in fond și la urma urmei va ajunge și să lobotomizeze decedatul).

  2. melami
    09/01/2010 la 21:44

    O fi altfel la ţară, dar văd că elementul principal nu lipseşte nici acolo: palinka! 🙂

  3. 09/01/2010 la 21:59

    @kekee
    Asa-i si la mine la tara. Dis de dimineata chemi oameni sa tina de porc sau sa-l si injunghie, cum o facut tata anul asta ( spre tristetea mea, ca aveam ocazia sa fiu injunghiator in serie :)). Si dupa asasinat, cat adoarme definitiv porcul si se obisnuieste cu plapuma de paie, cinstitii savarsitori si martori ai crimei deapana amintiri si isi dau sfaturi cu cate un paharel de vin sau mai bine de tuica, acolo pe loc, la coada porcului.In timpul aista revin pe la casi sau ies de prin odaile casei si milosii din familie care nu suporta sa auda porcul cantandu-si prohodul.

  4. melami
    09/01/2010 la 22:03

    Ai recunoscut poza? Că de la tine o am, am uitam să specific!

  5. 09/01/2010 la 22:05

    Bineinteles. Daca stiam ca il faci vedeta puneam si eu fata de masa noua. :)) Bietul Florinel, ce bun a fost. :))

  6. melami
    09/01/2010 la 22:07

    Ei, faţă de masă! Muşama, bre! Cât mai veche, să nu-ţi pară rău când o mai crestezi din greşeală. Lasă că e perfect aşa!

  7. 09/01/2010 la 22:16

    Asa, musama. 🙂 Am incurcat termenii.

  8. Blanche Neige
    09/01/2010 la 22:36

    Bietul Florinel…si ce viitor frumos il astepta! Putea sa isi faca si el o familie, sa aiba vreo 50 de purcelusi….. Uite asa se duc tinerele sperante…..
    Eu nu pot asista la manifestari de genul asta, ca porcii sunt animalele mele preferate, e ca si cum as fi martora la taiatul pisicii sau al cainelui, brrr!

  9. melami
    09/01/2010 la 22:39

    Adică, din ditamai purceluşul bine hrănit să ajungă un porc ca toţi bărbaţii porcii?! Nţţ, nţţ. Mai bine aşa, măcar a lăsat loc la presupuneri flatante… 🙂

  10. 09/01/2010 la 22:47

    @zapada alba
    Pai Florinel avea familie, 11 frati, tatic si mamica. Descendenti nu ar fi putut avea, intrucat a fost juganit cand era micut.

  11. 09/01/2010 la 22:52

    bbăăăăă ciprii, mi-ai stricat surpriza, vroiam să le mai las să trateze Starul şi le spuneam eu că porcu-i eunuc.

  12. melami
    09/01/2010 la 22:58

    @Cipri
    Poate tu ştii asta, da’ din poză nu se vede. Decât dacă l-aţi fi castrat la cap! =))
    @kekee
    Crezi că nu ştiam? Vierul e taurul scroafelor. Şi-i cam pute carnea, după cum mi s-a zis.
    @Mindo keto
    Măi, deşteptilor, de unde vreţi să ştie Blanche amănunte de-astea, peizane, că ea-i fată de asfalt! Eeeei!

  13. 09/01/2010 la 23:02

    @slvc
    Am reprosat eu ceva fetitei? Doar i-am oferit cateva detalii din viata intima a porcului. Ce rapidi scoti gheara..

  14. Laura
    09/01/2010 la 23:02

    Melami, io le ceream o tzara de ureche… mama, ce-mi mai place 😀

  15. melami
    09/01/2010 la 23:06

    @Ciprian
    „Fetiţei”… =))
    @Laura
    Păi, le-au revendicat nepoţii lor… Dar o bucăţică de codiţă tot am prins. 🙂

  16. Florian
    09/01/2010 la 23:19

    Voi de care Florinel vorbiti acolo?

  17. melami
    09/01/2010 la 23:20

    De ăla cu cruce în frunte, din poză! „Amicul” lui Ciprian. Ca să vezi cum se poartă el cu unii prieteni. Îi „creştinează”. =))

  18. 09/01/2010 la 23:31

    încă două crestături pe diagonală, şi-l făceau cu stea în frunte. =))

  19. melami
    09/01/2010 la 23:34

    Deci, îl iudaiza? 🙂

  20. 09/01/2010 la 23:34

    cam aşa io creştinat şi spaniolii pe azteci, numai că pe ăia nu-i mâncau.

  21. melami
    09/01/2010 la 23:35

    Ei, nu i-au mâncat!… Într-un fel, asta au făcut!

  22. 09/01/2010 la 23:40

    nu am vrut s-o spun eu 😀

  23. 09/01/2010 la 23:42

    totul a pornit de la castrare.
    castrare – circumcizie , etc

  24. melami
    09/01/2010 la 23:48

    Cu porcul! Încă vorbim de el, nu? 🙂

  25. 09/01/2010 la 23:50

    daaaa, de ce altceva

  26. 09/01/2010 la 23:51

    nu-s rasist, nu-s naţionalist, nu am treabă cu gheii, mă enervează doar proştii, hoţii şi mincinoşii.

  27. melami
    09/01/2010 la 23:57

    Ei lasă, că trebe să mânâncă şi gura lor ceva, nu? 😉 Mă refer mai ales la hoţi. Am o pacientă căreia i-au golit, acum câţiva ani, casa într-o noapte. A reclamat la poliţie şi, cum ăia nu prea se grăbeau să-i dea vreo rezoluţie, s-a dus acolo să se intereseze. Şi a dat de un „plotonier” drăguţ, care i-a zis cam aşa: „Ce vreţi, doamnă, nu vedeţi ce greu o duc unii? Trebuie să trăiască şi ei din ceva.” Absolut autentic!

  28. Blanche Neige
    09/01/2010 la 23:59

    Da voi nu ati auzit de fertilizarea artificiala, poate isi facuse bietul Florinel rezerve strategice inainte sa il castrati voi? Oricum, frumos v-ati purtat cu bunul porcusor, dupa ce ca stiati de la inceput ca o sa il hacuiti in vazul lumii, nu l-ati lasat sa isi traiasca si el viata, sa experimenteze si el ca tot omul…. Acum nu v-a sti niciodata ce bucurii a ratat, offf…..

  29. 10/01/2010 la 00:03

    @Blanche neige
    Bine ca a plecat primul in lumea celor buni, decat sa fi murit de inima rea cand vedea cum i se prapadeste familionul. :))

  30. melami
    10/01/2010 la 00:05

    Măh, voi aţi dat iama în toţi porcii deodată! Mamă, ce carnagiu! O să anunţ Protecţia animalelor! Şi pun pariu că nici nu i-aţi euthanasiat netraumatizant… Nţţ, nţţ!

  31. 10/01/2010 la 00:09

    @melami
    Pai mai bine pe Streinu Cercel, sa vada cum am combatut gripa porcina.
    (A avut bunicul un taur pe nume Cercel 🙂 Mare bou s-a facut!)

  32. melami
    10/01/2010 la 00:18

    Ciprian, M-am mai gândit. Situaţia e mult mai gravă decât pare la o analiză sumară. Deci, te încadrezi la mai multe articole de lege:
    1. Înşelarea încrederii victimei. L-aţi dus de nas pe bietul purceluş. Deci, l-aţi scărpinat pe ceafă şi pe burtică, i-aţi dat păpică bună, l-aţi mai lăsat să scurme şi prin curte câteodată. Astfel, porculeanul a prins drag de voi şi era încredinţat că următorul pas va fi să-l luaţi cu voi în casă, aşa cum face George Clouney cu al lui. Şi voi, ce-aţi făcut după aia?! O operaţie radicală la carotida băiatului, deşi nu v-o ceruse!
    2 Şi doi: vă încadraţi la suinucidere, imediat după omucidere.
    3. Rele tratamente aplicate victimei. Ştii tu, cu cuţitul, fără anestezie prealabilă… Nasol!
    Ocna vă mânâncă dacă găsesc un avocat bun! Doar că va trebui să găsesc şi un translator din limba groh-groh în română. Complicat, dar mă descurc.

  33. 10/01/2010 la 00:26

    Fara corp nu exista crima. :d si fara aparatul foto nu poti demonstra ca fotografia este autentica.

  34. 10/01/2010 la 00:31

    oaaaaa, parcă-i CSI serialu’ ăla cu criminalişti

  35. melami
    10/01/2010 la 00:35

    @Ciprian, the Pig Killer
    Mda, aţi învăţat ceva de la Cioacă ăla, ciminalilor. Florinel şi Elodia… aceeaşi soartă, săracii…
    @kekee
    Nu mă încurca, bre! Dacă ai vreo ideea cum să-l dăm în gât pe ăsta, bine. Dacă nu, lasă-mă să mă gândesc, că-i complicat! Uf!

  36. Blanche Neige
    10/01/2010 la 00:51

    Eu am o prietena care sustine ca poate vorbii cu mortii, se pune??? Ca am vazut eu pe Discovery ca FBI-ul colaboreaza cu oameni de genul asta, cu puteri paranormale!

  37. 10/01/2010 la 00:57

    cipri, io sunt solidar cu tine.
    TRAIASCĂ ŞORICII LIBERI ŞI BINE TĂVĂLIŢI PRIN SARE !

  38. 10/01/2010 la 00:59

    alta despre porci :
    o fi prost porcu’ dar ce delicios creier are !

  39. 10/01/2010 la 01:11

    Într-un an fătase scroafa 11, dar nefiind obişnuită cu maternitatea sau o fi avut vreo depresie postpartum, a omorât 10.
    Supravieţuise o purcică.Fiind singura şi mică, ceilalţi mari nu prea o lăsau să mănânce, de aia a avut tratament special fiind lăsată prin curte, livadă, ce mai peste tot.
    Se împrietenise cu câinii.
    La un moment dat, mi-am dat seama că se credea câine. Când cineva era la poartă, câiinii mergeau la poartă şi lătrau, ei bine, şi ea. Nu lătra, că totuşi nu învăţase limbi străine,dar grohăia răstit la poarta în spatele căreia era cineva.
    Când intram pe stradă câiini îmi veneau în întâmpinare, şi ea.
    Veneau câinii să mă joc cu ei, să îi scarpin, şi ea.
    Cu toate astea a avut un şoric aşa buuun.

  40. 10/01/2010 la 01:23

    @kiki
    Un soric scarpinat de purici. :))

  41. melami
    10/01/2010 la 10:00

    @Cipri & kekee
    Aţi devenit duşmanii personali ai mei şi ai lui Blanche. Ariciosule, Babe o să se răzbune pe tine. O să te bântuie şi o să-ţi provoace indigestii doar la simplul gând îndreptat spre şorici şi ale cele ale porcului…
    @Blanche
    Se pune. Adu-o să ne ajute. Îi dăm noi de cap afacerii ăsteia încâlcite.

  42. 10/01/2010 la 10:53

    Eiii, te infurii tu pe noi. Asta e basm fata, precum Povestea porcului 😛
    Si nici Blanche Neige nu se supara, ca la nervi se topeste toata.

    Azi esti viteaza, acu o saptamana te laudai cum ai facut piftie dintr-un biet purcel. 😛

  43. melami
    10/01/2010 la 11:27

    Bineînţeles că-i aşa! 🙂
    Dar piftia, dacă ai fost atent, nu eu am făcut-o, ci peştişorul de aur. Iar porcul ăla era sinucigaş… deci, am cugetul împăcat. =))
    (Ştiu că te enervează chestia asta, dar nu-ţi mai merge blogul de vreo 2 zile.)

  44. 10/01/2010 la 12:34

    e dah…..de asa ceva imi amintesc si eu de cand eram copil :p…acum nu mai am asa evenimente si nici atat de multa buna dispozitie…caci oamenii cum imbatranesc mai si tampesc 🙂

  45. melami
    10/01/2010 la 12:42

    O să ai parte de altele, Giusy. Pe care, peste câţiva ani o să le vezi în altă lumină. Şi o să zâmbeşti înţelegător şi nostalgic. 🙂

  46. 10/01/2010 la 13:03

    sper sa fie asa….app…cum pot da de tine sa vorbim mai mult? un idi de mess sau ceva imi poti lasa? sau uite idiul meu…giusy_05

    Sa ne auzim cu bine 🙂

  47. 10/01/2010 la 23:23

    faina postarea, dar de unde anume esti din Ardeal. legyen isten o me ninci!))))))

  48. melami
    10/01/2010 la 23:31

    Târgu Mureş- Maros Vassarhely, bre! 😀

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: