Prima pagină > Chestii, socoteli > Îl ştiu din auzite

Îl ştiu din auzite

08/01/2010

Inspirat din postările Ioanei şi al lui Julius. O să înţelegeţi mai târziu de ce.

Eram studentă căministă şi nu ştiu cum se făcuse că ne prinsese, pe mine şi pe colegele de cameră, sâmbăta neinvitate în oraş de către iubiţii sau admiratorii noştri, aşa că stăteam tustrele pupezele turceşte, fiecare pe patul ei, şi flecăream. Din vorbă în vorbă, am ajuns la filme, şi anume: la comedii. Începe una dintre ele să-şi amintească de câteva secvenţe antologice din Petrecerea, cu Peter Sellers. Cealaltă preia ştafeta şi zice şi ea ce-şi mai aduce aminte din film. După ce termină, cum conversaţia risca să lâncezească, ma bag şi eu în vorbă şi le spun de scena cu buda. Încep ele să râdă ca apucatele, după care, văzând că am avut succes, amintesc şi de aia cu elefantul. Ele: hihihi şi hohoho! După ce s-au mai astâmpărat, le zic:
-Ştiţi ceva? Eu filmul ăsta nu l-am văzut.

La care, ele: hahaha şi huhuhu, aşteptând să mai zic ceva tot aşa de „şod”, vorba Laurei.

-Nu, serios. Chiar nu l-am văzut.

După ce s-au mai calmat din hihirezeală, au ajuns la concluzia că sunt o mincinoasă şi, în consecinţă, nu mai am nici un haz.

Şi totuşi, nu minţeam. Auzisem de atâtea ori, la liceu, discuţii pe tema filmului ăsta pe care-l dăduseră la televizor în reluare de nu ştiu câte ori, încât îl cunoşteam deja pe de rost. Poate că de aceea nici n-am mai avut răbdarea să-l văd, după aceea, cap-coadă. Era mult mai slab decât „filmul nostru”, adică cel împodobit de colegii mei cu o suită întreagă de remarce şi interpretări originale.

Aşa şi cu Shakespeare et comp., scriitori pe care (afirmă Julius) toată lumea se laudă că i-a citit; în realitate, în cel mai bun caz, câte unul poate că a văzut vreo ecranizare după una dintre cărţile lor, într-o seară săracă în filme de acţiune la TV. Ceea ce nici măcar nu e rău. Că se puteau uita la Toată lumea dansează, Divertis sau OTV!

Şi acum, hai să râdem un pic, că a-nceput weekendul!!! 😀

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. pdm
    08/01/2010 la 18:27

    bă eo nu rețin despre ce era vorba-n filmu ăsta, da văzând scenele astea îmi aduc aminte că am râs până mi s-a oprit respirația…cred că e prima comedie veritabilă pe care am văzut-o. și uitasem de ea.

  2. melami
    08/01/2010 la 18:28

    Zii mersi lu’ maman! 😀

  3. Laura
    08/01/2010 la 19:25

    Pdm, desi nu te pot suferi, idem.

  4. melami
    08/01/2010 la 19:42

    Aşa-mi place când prietenii mei şi vorbesc frumos şi se simt bine unii cu alţii… 🙂

  5. 08/01/2010 la 20:05

    @slvc
    Hai tu, cum nu ai vazut filmul? Eu pana la 16 il vazusem deja de trei ori. Ma faceam ca stiu si germana si italiana si ii traduceam lui taica-miu, caci inainte de a-l vedea pe Tele7ABC, l-am vazut pe Pro7 si Italia1.
    Ce subtila ai fost in intepaturi. „cate unul poate o vazut vreo ecranizare” :)) Dar am mai si citit din opera astora clasici. :p

  6. Laura
    08/01/2010 la 20:10

    Sefa, suntem jentili unii cu altii, cum ne-ai invatat 😉

    Cipi, chiar asa: pe cate unu’ i-am mai citit si noi si chiar si in orijinal hihihihi

  7. 08/01/2010 la 20:14

    @laura
    Pai nu? Subtitrarile nu sunt tot texte? :))
    Te-ai intors in Nemtenia ta natala?

  8. melami
    08/01/2010 la 20:22

    Păi, ca de obicei, cei de faţă se exclud. Mai ales ăia care fac gură mai mare! =))
    Eu recunosc că mi-am împleticit limba încercâd să-l citesc pe Scutură-suliţă, aşa că am recurs la variantele în proză şi mai pe scurtătură. Dar am citit şi subtitrările câtorva filme făcute după „Marele Will”. Deci, se pun şi alea. 🙂

  9. Laura
    08/01/2010 la 21:02

    Cipi, vrei sa zici zapadala 😀

  10. klausen1976
    08/01/2010 la 21:20

    ani de zile, mi-am dat tezele la romana fara sa ma chinui cu bibliografia obligatorie … pur si simplu eram atent la ceea ce spuneau colegii … 🙂 Functioneza 🙂

    Altfel, ai dreptate … Aud „n” persoane spunand ca scriitorul lor preferat este Coelho, pentru „Alchimistul” … Personal, as numi alta carte a brazilianului, pentru ca aceea e slaba 🙂 …

    ps.The Party este bestial 🙂 🙂

  11. melami
    08/01/2010 la 21:49

    Că tot vorbişi de Coelo… N-am reuşit să mă pătrund de măreţia lui. Nu ştiu, poate avem lungimi de undă diferite… Sau poate că a fost devansat, în sufletul meu de cititoare, de Gabriel Garcia Marquez, Mario Vargas Llosa, Alejo Carpantier ş.a… Şi am încercat, crede-mă!

  12. 08/01/2010 la 21:58

    @melami
    e altă treabă cu coiello .
    e de şcoală nouă.
    cine mai ceteşte azi un Dovstoievski, sau un Şhogun a lui Clavell, care dacă îmi aduc bine aminte avea 1400 de pagini, prima ediţie în română.

  13. melami
    08/01/2010 la 22:06

    Dostoievski? Acum doi ani, „Fraţii Karamazov”.
    Shogun? Cam comercial, nu crezi? Foarte bine scrisă, însă. De n-aş fi citit-o (cu sufletul la gură, recunosc), şi aş avea timp liber, sunt convinsă că m-ar tenta. Cu Coehlo alta e treaba. Am mereu senzaţia că totul porneşte de la o ideea foarte inspirată, pe care însă o fâsâie pe parcurs. Faptul că e atât de celebru probabil că nu-i mai dă timp să mediteze, să aprofundeze… Sau, mai degrabă, dezamăgită de „Alchimistul”, nu l-am mai creditat cu prea mult şi nu l-am citit cu simpatie.

  14. 08/01/2010 la 22:09

    @laura
    Zapadala? ce e asta?

  15. 08/01/2010 la 22:24

    E PENTRU VREMURILE ACTUALE, o ideee, scurtă, superficială, ca vremurile.
    a , şi am uitat să spun, CU RECLAMA ACTUALĂ, deh, mai multă/i reclama, dar e pentru AZI, o iei, e mică, o bagi în poşetă, o citeşti pe tren, şi o poţi uita acolo fără să regreţi.
    am fo acas’ şi toţi s/au apucat să mi/l laude.
    ce am făcut ca ultimul macac dresat ?
    am intrat la Diverta şi am luat 10 cărţi de ale lui, vorba aia, să am ce ceti.
    toate 10 nu fac o carte serioasă, nici ca număr de pagini, nici ca idei, DAR FAC CA ŞI PREŢ INCASAT DE VÂNZĂTORI !!!

  16. 08/01/2010 la 22:25

    nu ştiu , asta e părerea mea.

  17. melami
    08/01/2010 la 22:32

    Cu riscul să supăr, e foarte aproape de a mea. Îmi amintesc de „Războiul sfârşitului lumii”, „Un veac de singurătate”, „Recursul la metodă”, ca să nu citez decât primele 3 titluri care îmi vin în minte… Cât timp le-am citit (nu le puteai da gata într-o după-amiază mai lungă, ca în cazul altora), trăiam în altă lume, sufeream alături de personaje, mă bucuram o dată cu ele, stăteam cu sufletul la gură… Eeei, vremuri… cărţi… autori…

  18. 08/01/2010 la 23:16

    odata cu timpurile se schimba si cartile

  19. Laura
    08/01/2010 la 23:25

    Melami, ti se intampla si tie ca dupa o carte buna sa nu poti imediat sa citesti alta? Mie asa mi se intampla: trebuia sa astept un timp, „sa diger” cele citite… ufff, ai dreptate: ce timpuri!

  20. klausen1976
    08/01/2010 la 23:28

    @ melami : si Llosa si Marquez ii dau lectii … ca pe astia ii stiu … din auzite 🙂 …

  21. 08/01/2010 la 23:30

    Aveam un amic în facultate, povestea filmele cu mult mai multe detalii pe care le-aş fi observat eu dacă m-aş fi uitat.Păcat că prefera filmele SF.Dar se mai şi la comedii sau acţiune.La alea de dragoste, nu.La comedii când povestea, era belea mare 🙂 Problema era că nu te lăsa în pace până nu-ţi povestea filmul 🙂

  22. 08/01/2010 la 23:36

    zebuto , sunt filme care ies faine dupa carti, dar sunt carti la care e imposibil sa faci filmul

  23. melami
    08/01/2010 la 23:51

    @Laura
    Da, cred că e ca şi cu iubirea. Nu poţi începe alta până n-ai epuizat timpul de reflecţie asupra precedentei, până nu te-ai eliberat de emoţiile ei…
    @Klausen
    Poate că glumeşti, dar eu te iau în serios. Simplu fapt că ai auzit de ei înseamnă că odată şi-odată îi vei citi. Nu se ştie când, dar e sigur! 🙂
    @sebra
    Eu am fost ţinută mai din scurt, şi ai mei mă lăsau doar la matinee. Când crescusem, îmi era jenă să mă vadă cunoscuţii la ora aia la film, aşa că nu mai mergeam deloc. Să vezi ce buni sunt prietenii de genul ăsta în astfel de situaţii! „Vezi” o mulţime de filme, cu ochii lor. 🙂

  24. 09/01/2010 la 00:28

    Melami,
    Pe vremea aia la putere era „video”…Pe acolo se plimbau filmele mai noi 🙂
    Şi da, era foarte bun un prieten din ăsta, mai ales că şi posibilităţile de a petrece timpul liber erau mai limitate 🙂

  25. 09/01/2010 la 00:36

    am pus un comentariu, dar nu a iesit , si e mai bine asa.

  26. melami
    09/01/2010 la 00:39

    Etete la el! Am trăit s-o văd şi pe asta: se autocenzurează. Semne bune! Dar nu era cazul totuşi, finuţule… Nu se egzistă om mai înţelegător ca mine! 🙂

  27. 09/01/2010 la 00:40

    Kekee,
    Prefer întâi să citesc cartea şi pe urmă să văd filmul.
    Au fost situaţii când s-a întâmplat invers …şi nu mi-a plăcut.

  28. 09/01/2010 la 00:58

    @ sebra
    visez la 2 ani de concediu, ca să am timp să citesc tot ce aş vrea. frică îmi e că nu o să am concediul ăla.

  29. 09/01/2010 la 01:30

    papa bun, hamacuri am, 3 , lipseste TIMPUL, futu-i !

  30. melami
    09/01/2010 la 10:02

    O să fie şi timp, odată şi-odată. Şi o să păţeşti ca-n bancul ăla cu bătrânul care trăgea să moară: nu-i mai era sete. 🙂

  31. 09/01/2010 la 16:58

    KEKEE
    SAU CA BATRANELUL DIN ANIMATIA „UP!” CARE ABIA LA BATRANETE, DUPA CE II MOARE SOTIA, PLEACA IN CALATORIA PE CARE O VISA INCA DE CAND ERA UN PUSTIULICA.

  32. melami
    09/01/2010 la 17:55

    @Cip
    Hai că l-am umplut de optimism! Suntem, amândoi, buni de psihoterapeuţi! =))

  33. klausen1976
    09/01/2010 la 21:31

    @melami : glumeam, da 🙂

  34. melami
    09/01/2010 la 21:34

    Mă bucur. Că nu te încadrai în „profile”-ul pe care mi l-am imaginat despre tine. 🙂

  35. 10/01/2010 la 23:28

    am vazut si am revazut Petrecerea de cateva zeci de ori deja, de fiecare data mi se pare la fel de hilar. iti recomand „the proposal” e chiar bun, nu era genul meu dar m/a distrat la culme.

  36. melami
    10/01/2010 la 23:30

    S-a notat, Mike! 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: