Rast


Dacă mi-a citit cineva prezentarea, a remarcat că mă lăudam acolo că am colindat mai toată ţara, că aşa mi-a fost meseria. Vreo şase luni, ultimele din viaţa mea voioasă şi fericită de medic stagiar, le-am petrecut la Rast, pe Dunăre, unde am fost, printre altele, şi proprietara unui porc. Nu ştiu de ce mi s-a părut o idee grozavă să-mi cumpăr unul! Poate din pricină că magazinele alimentare erau deja goale şi nu găseai carne decât cu eforturi deosebite… Poate că doar m-am molipsit de la Dana, colega mea de dispensar, care locuia acolo cu întreaga familie şi îşi încropise o adevărată gospodărie… Cert este că atunci când a plecat Cornel, soţul ei, la târg, cu intenţia de a cumpăra doi purcei pe care să-i crească, m-am trezit rugându-l să-mi ia şi mie unul, lucru pe care l-a şi făcut. M-am mirat eu că al meu fusese la jumătate de preţ în comparaţie cu ai lor. Drept este că nu era nici din cale afară de arătos; purceluşii lor erau albi-rozalii, grăsuţi, pe când a mea –aveam să aflu că este femelă- era neagră spre gri şi destul de jigărită. Lucrurile nu aveau însă să rămână prea mult timp aşa. Porcii noştri au prins să crească văzând cu ochii. Îi ajuta poate şi stilul de viaţă insolit pe care îl adoptaseră, de capul lor: o zbugheau din curte când nu te aşteptai şi apăreau seara, destul de sătui şi de mulţumiţi de isprăvile lor. Aveam să aflăm ulterior că, spre deosebire de celelalte suine din comună, care vagabondau prin şanţurile de la marginea drumului şi pe malul Dunării, ale noastre se orientaseră mai bine: stăteau cât era ziulica de lungă în apropierea hambarului comunal şi mâncau pe rupte tot ce le pica sub ochi. Paznicul ne-a atras atenţia, diplomatic, că nu-i bine ce fac deoarece grânele depozitate acolo s-ar putea să fie tratate chimic şi exista pericolul ca animalele să moară din cauza aceasta. Am încercat să le ţinem departe de locul pierzaniei, dar erau mai şmechere ca noi: atâta se împingeau în gardul destul de şubred al curţii dispensarului, că-şi creau o breşă prin care evadau, mereu în aceeaşi formaţie: purceluşa mea în frunte, cu codiţa îmbârligată mândru, ceilalţi doi după ea, fugind de le scăpărau copituţele. După un timp, am observat un lucru straniu: în timp ce godacii rozalii creşteau normal, ca ai celorlaţi săteni, a mea nu numai că-i întrecea, dar începuse să aibă o formă mai puţin obişnuită: gâtul începea să i se îngroaşe, avea un soi de creastă, pe spate i se conturau din ce în ce mai clar nişte dungi longitudinale iar caninii parcă erau un pic mai mari decât s-ar fi cuvenit să fie. Aveam să mă dumiresc abia când i-am auzit pe câţiva săteni strigând-o «Mistreaţa». Era o corcitură. Cum, în zona aceea, din cauza arşiţei, la sfârşitul lui iunie rar mai dădeai de un petec de verdeaţă, localnicii obişnuiau -ca şi cei din Deltă- să-şi lase porcii pe malul Dunării, unde iarba era încă verde şi grasă. Se mai întâmpla -ziceau ei- ca vreo scroafă să calce strâmb (ca mama “Mistreţei” mele) şi să iasă un purceluş pe care lumea se ferea să-l cumpere din cauza caracterului lui… aventuros. Orăşeanul de Cornel însă nu ştiuse lucrul ăsta atunci când făcuse alegerea pentru mine. În tot răul este şi un bine; pentru noi, nu pentru ea drăguţa, pe care a trebuit să o sacrificăm atunci când am plecat din Rast: gustul cărnii ei a întrecut în calitate orice am cunoscut până acum; nu aş putea spune exact în ce consta diferenţa… Să fi fost de vină ascendenţii ei sălbatici? Sau doar grânele cu care se hrănise din belşug cât au fost vara şi toamna de lungi?!

Anunțuri
Categorii:De-ale burţii
  1. 06/01/2010 la 23:43

    Probabil carnea ei prinsese gustul traiului liber.

  2. 06/01/2010 la 23:48

    ca să vezi la ea .
    păi tu , cu papilele tale gustative, delectate doar cu carne de porc normală, au sesizat carnea împănată cu chimicalele consumate de mistreaţa dumitale, astfel că e normal să fie carnea mai condimentată.
    de fapt ce mă mir.
    cum e turcu’ şi pistolu’
    mă miram dacă porcu era normal. 😉

  3. melami
    06/01/2010 la 23:48

    Da, bre. Liberă de E-uri cel puţin… Că grânele alea nu erau tratate, aşa cum zice kekee, că altfel dădeau de mult colţul purceii.
    De-acolo oi fi căpătat eu dorinţa asta perpetuă de ducă… Ştii vorba: Eşti ceea ce mănânci. 🙂

  4. 06/01/2010 la 23:59

    =)) =)) =))
    groh , cotcodac

  5. 07/01/2010 la 01:52

    mna acuma sa ma dau mare iti impartasesc din mica mea experinta de copil gospodar care are acasa cam tot ce se poate vedea printr-o gospodarie. Carnea de animal salbatic (caprioara, mistret etc…intelegi ce vreau sa zic) e mult mai buna pentru ca ai mananca tot ce le taie capul si aui un organism mult mai solid….se imbolnavesc mai greu si cresc in voie, fara sa fie imbacsiti cu tot felul de vaccinuri si concentrate si deastea. Acu daca ma pun sa iti zic istoria cresterii porcilor, nu o termin pana maine :))

    Asa ca ma rezum in a zice doar ca : purcelul cel mai mic se face cel mai frumos….si aici nu exista exceptii de la regula (sau cel putin nu am vazut eu) 🙂

    Si….iti recomand sa incerci si salamurile de vanat sau orice alt fel de mezel….e absolut delicios 😡

    O zi/seara faina sa ai 🙂

  6. 07/01/2010 la 08:52

    @kekee
    Dar pestele cum face? 🙂
    @Giusy
    No, ai putea scrie un tratat pe chestia asta! 🙂

  7. kee-kee
    07/01/2010 la 09:47

    pai sq stii ca m-am gindit si io la asta , e dupa cotcodac ( virgula pesteasca inclusa.

  8. Blanche Neige
    07/01/2010 la 10:01

    Acum ca am aflat ca ai avut o mistreata cu atitudine, incep sa imi dau seama de ce se uita urat cainele tau la mine :-)) Iti place sa traiesti periculos, nu?

  9. 07/01/2010 la 10:02

    A-hah!
    Dar caracatita, fructele de mare? Dar MORCOVUL, el cum face? =))

  10. 07/01/2010 la 10:03

    Raspunsul de mai sus era pentru kekee.
    Iata-l pe cel al lui Blanche Neige: Cainele meu stie el ce face. L-o fi parasit stapana candva, si ii amintesti oarecum de ea… 😉

  11. 07/01/2010 la 11:20

    NUUUUUU, MORCOVI, NUUUUUU !!!!

  12. melami
    07/01/2010 la 11:25

    Esti traumatizat pe viata, baiete. Bine ca stiu ce trigger sa folosesc cand vreau sa te linistesc! =))

  13. kee-kee
    07/01/2010 la 13:00

    am stiut, am stiut, am stiut io, ca esti criminala.
    pina acuma m-ai intepat ca pe o papusa vudu’, miine-poimiine incepi sa practici tir sportiv, iar ca tinta ….

  14. kee-kee
    07/01/2010 la 13:00

    10 hectare , 10 hectare !

  15. melami
    07/01/2010 la 13:04

    10 hectare numai?!
    LA MAI MULT SI LA MAI MARE! (hihihi!)

  16. Florian
    07/01/2010 la 13:14

    Haida de, doar nu era să nimereşti un porc standard, încadrat în canoanele speciei. Ar fi dat colţul în cel mult o lună. Cauza decesului? Inapdatabilitate la nonconformismul stăpânei.

  17. Florian
    07/01/2010 la 13:29

    Erată: Inadaptabilitate, nu cum am zis io. Tastele-s de vină, că vinul pe care-l beau la ziua unui coleg e minor, nu are mai mult de paişpe grade, deci nu poa’ să fie incriminat.

  18. 07/01/2010 la 13:38

    Melami,
    De la tac’su sigur a căpătat calităţi în plus faţă de un godac rozaliu 🙂

  19. Florian
    07/01/2010 la 13:56

    @zebruţa
    Teoria ta s-o aplica şi în cazul guzganilor rozalii?

  20. kee-kee
    07/01/2010 la 14:53

    ca tot se vorbeste de porci.
    ultima auzita :
    ” noi de la porc consumam tot, de la carie pina la gaura curului ” .

  21. melami
    07/01/2010 la 17:29

    @Florian
    Toată lumea mă ştie că sunt cea mai normală persoană. Şi echilibrată. Şi sobră. Şi… blondă.
    Şi cu indapamibilitatea… nu trebuia să te corectezi, că ştim că nu-i de la vni, ci de la tsate! =))
    @sebra
    Vezi? Ţi-am dat o idee pentru Farm Ville! 😉
    @kekee
    Da’ foame le e unora! 😀

  22. Florian
    07/01/2010 la 21:26

    @melami
    Nu pot să te sufăr, ofticoaso!
    Moamăăă, ce declaraţii de dragoste dau din mine!

  23. Laura
    07/01/2010 la 21:29

    Dar mie imi place de mama purcicii: ce naiba, daca tot e sa fie porci, macar sa fie unul de soi mai bun 😀

  24. melami
    07/01/2010 la 21:55

    @Flo
    Lasă, iobiii, că aşa m-ai tratat şi când ne ubeam noi amândoi! Şi te mai întrebi de la ce mi s-a aplecat!
    @Laura
    Eşti de comă, fată! Bravo! Aprob pozitiv! =)) =)) =))

  25. pdm
    07/01/2010 la 22:11

    scroafă laura…scroafă…

  26. 07/01/2010 la 22:15

    WTF ?!?!?!? … Ala nu e porc, e Hogzilla 🙂 🙂 …
    Bestial ! … Aveai curaj sa ii dai de mancare ?! …

  27. Laura
    07/01/2010 la 22:23

    Tot ce se poate pdm, dar prefera porcii de rasa, nu de masa 😛

  28. melami
    07/01/2010 la 22:27

    @pdm
    uaci ză lenguigi, beibi. Nţţ, nţţ! 😦
    @Klausen
    N-apucam, că se servea singură de pe unde apuca, şi venea acasă ghiftuită. Economic vorbind, am mâncat cea mai ieftina carne în toamna aia. 🙂
    @Laura
    Aşa, mamă, nu te lăsa! Hai că stau pe-aproape… 🙂

  29. pdm
    07/01/2010 la 23:03

    maman, dar tu nu știi că laura este una dintre preferatele mele? nu mi-aș permite să-i vorbesc urât nici dacă m-ar călca cu un toc cui pe coo…

  1. 15/01/2010 la 08:17

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: