Prima pagină > Chestii, socoteli > Portarul: enigmă şi provocare!

Portarul: enigmă şi provocare!

21/12/2009

Îl vedem în ghereta lui de la poarta instituţiei, veghiind numai el ştie ce. Uneori îl invidiem şi am vrea să schimbăm locul cu el, pentru că nu ni se pare ceva teribil de complicat şi obositor ceea ce face. Alteori doar ne enervează, când ne opreşte şi ne cere să ne legitimăm, deşi lucrăm acolo de zece ani, şi în tot timpul ăla cât ne scotocim după acte, vedem trecând pe lângă noi tot felul de indivizi care n-au nici în clin nici în mânecă cu „obiectivul” pe care ar trebui să-l supravegheze. Unii scriu, în timpul programului, opere nemuritoare, alţii doar dezleagă integrame sau se uită la televizor, dar toţi, fără excepţie, sunt relaxaţi, ceea ce nu se poate spune despre tine. Şi iată-l pe unul dintre ei intrând în cabinetul meu, la un control de rutină.

-S-ar putea să fie cam mare tensiunea, mă avertizează el, că-s foarte obosit.

Mă uit la el, surprinsă, pentru că ceea ce face în cămăruţa aia îi solicită cel mult muşchii respiratori.

-Am venit azi-noapte pe la 3 de la Suceava, şi n-am apucat să dorm destul, continuă el în timp ce-şi suflecă mâneca.

Aflu, astfel, că, pe lângă meseria de portar, omul este un mic investitor cu acte în regulă, înregistrat la Camera Comerţului. Livrează diverse piese de schimb unor firme de la ţară şi asta îl costă o groază de alergătură. Noroc cu slujba de la stat, că se mai poate odihni şi el o ţâră.

Uite aşa mi-am schimbat eu părerea despre segmentul ăsta din nomenclatorul meseriilor. Acum, când trec pe lângă ghereta unui portar, îl privesc cu ochi noi, întrebându-mă ce afaceri prospere coace el sub aspectul ăla anodin. Când voi avea un pic de timp liber, am de gând să caut în biografia „mogulilor” din România, că sigur o să descopăr că în perioada lor de început păzeau porţile cine ştie cărei instituţii insignifiante. Pentru că din plictiseală se nasc cele mai strălucite idei!

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 21/12/2009 la 23:32

    Depinde de instituţie.Sunt unii care nu au nevoie de vreo afacere impozabilă 🙂
    Ştii vorba aia „până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii ” …

  2. melami
    21/12/2009 la 23:39

    Ai dreptate. Ne povestea odată un şef de clinică, la un chef, ca primul triaj (al medicilor, nu al pacienţilor) are loc încă de la poartă, unde li se zice celor interesaţi cine operează mai bine şi mai „ieftin”, cine te poate pensiona de boală mai repede etc. 🙂

  3. 22/12/2009 la 09:51

    he he…vezi, niciodata nu stii ce se ascunde sub masca unui om :p

  4. melami
    22/12/2009 la 11:35

    Vorba lui Napoleon: In ranita fiecarui soldat se afla bastonul de maresal! 🙂

  5. 22/12/2009 la 13:50

    @Melami,
    Sa nu uitam, ca si Raiul are portar; si daca acolo, este un sfant, de ce spitalul n-ar avea chiar un medic? Mai mult, nu cred ca se plictiseste, cu franturile receptate din conversatiile personalului, medical, ce i se perinda.C red ca omul are o cultura serioasa.As parafraza, vorba lui Napoleon:In ghereta portii unui spital, se afla un veleitar medic.Nu m-as mira sa aiba cu el un laptop, de pe care sa comenteze sub porecla de Onu, sau sa dea diverse leapse, in acord cu inchipuirile lui politice! Si sa fabuleze frizand mila. A, da, convingator postul; ma bate gandul sa merg portar, la Spitalul de Psihiatrie Prof.Dr. Alex. Obregia.Mai scot si eu, un ban!PS:Intreband sotia ,cum se numeste spitalul, mi-a raspuns senin: balamuc! Auzi: portar la balamuc.

  6. klausen1976
    22/12/2009 la 18:52

    … oamenii astia sunt printre cei mai onesti dintr-o institutie 🙂 … unde lucrez eu, am ramas prieteni cu cativa dintre ei, care au plecat (rotatia personalului , deh ), desi ne separa „un etaj” … Pentru ca erau pur si simplu niste oameni inteligenti … Vorba lui Giusy, mai sus 🙂

  7. 22/12/2009 la 23:20

    Eu nu prea am intalnit paznici intelectuali.
    Dar toti erau ori betivani ori experti in politica ori cu famelie grele si remuneratie mica… incat trebuia sa-l intelegi cand cere sa-i dai.
    In Romania sunt mai multi paznici decat hoti, dar totdeauna raportul este unitar.

    Tin minte cand m-am dus la un interviu si imi zice directorul economic: „… in firma asta toti fura, de la paznic pana la cel mai de sus din conducere” :))

  8. melami
    22/12/2009 la 23:22

    @Onu
    Ştiai că „balamuc” e un cuvânt turcesc? 🙂
    @klausen
    Aşa să fie. Adică, bine ar fi. Depinde de instituţie…
    @Ciprian
    =)) Măcar era sincer!
    Iar socoteala ta matematică (aia cu unitarul!) e de tot hazul! 😉

  9. 23/12/2009 la 10:58

    stii vorba aia, cateodatafaci mai multa treaba cu portaru’ sau cu femeia de servici decat cu directoru’..

  10. melami
    23/12/2009 la 13:55

    Pey da, ca posturile lor sunt mai stabile decat ale directorilor… 🙂

  11. Onu Ionescu
    23/12/2009 la 15:32

    @melami,

    Pey da, si alte mici, asemenea, ma trimit cu gandul, la o carte din biblioteca mea:Medici-scriitori si Scriitori- medici.Cumva Gogol?Intreb, pt ca am perceptia ca ma aflu in preajma unui cunoscator al sufletului omenesc..!Cu avatarurile sale.Pe scurt:ce-mi place scriitura ta!

  12. 23/12/2009 la 15:37

    Prof. Dr. Marin Voiculescu, infectionist.
    Ma bucura aprecierea ta. Fac si eu eforturi… 🙂

  13. Onu Ionescu
    23/12/2009 la 19:27

    melami,

    Păi, zâsăi, io, că-s infecţionist?
    Eforturile sunt fructuoase.

  14. melami
    23/12/2009 la 21:50

    Nu, bre, „Medici scriitori şi scriitori medici” e scrisă de infecţionist… 🙂

  15. Onu Ionescu
    24/12/2009 la 00:27

    Ca sa vezi, si eu, ma jenam de jena ta! S-o mai raresc.

  16. pdm
    24/12/2009 la 09:30

    mamă câte plescănituri de buze!!!

  17. melami
    24/12/2009 la 09:32

    Ti-o fi foame, puishor?! =))

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: