Cuibul

20/12/2009

Curăţenia generală seamănă surprinzător de mult cu actul unei păsări de a-şi face cuibul. Deretici şi-l repari, arunci lucrurile inutile şi pui în locul lor altele, care se vor dovedi a fi tot atât de „necesare” ca celelalte…

Prima fază e echiparea. Neapărat ai nevoie de un trening vechi, că nu-l poţi tăvăli prin praf pe cel cu care mergi la sală. Ce te faci însă dacă pe cel jerpelit de-atâta purtare l-ai aruncat la precedenta curăţenie generală?! Cumperi unul de la second hand, pentru că nu se face oricum curăţenie, ci într-o anumită stare de spirit. Pe parcursul zilei, la costumaţia iniţială, se adaugă: un şal cu care-ţi înveleşti mijlocul care începe să scârţâie, o droaie de clame de păr, înfipte în cocul „artistic” încropit de dimineaţă (că doar n-o să te duci până la dulăpiorul din baie pentru fiecare mărunţiş găsit pe după noptiere sau sub birou) şi un pulover pescuit dintr-un loc unde nu avea ce căuta (şi pe care nu te hotărăşti dacă să-l pui la spălat sau nu, mai ales că zăcea acolo de atâta timp încât nici nu-ţi mai aminteşti dacă l-ai purtat sau doar l-ai scos din dulap).

A doua fază: organizarea, că nu te poţi înhăma la atâta amar de treabă fără o schemă bine elaborată. Aşa că-ţi faci o cafea şi fumezi vreo două ţigări în timp ce te uiţi prin casă şi te întrebi cu ce mama-naibii să începi şi cum să duci la bun sfârşit toată treaba. Bineînţeles că după atâta zbucium şi planuri, ajungi la concluzia că tot varianta pe care ai folosit-o ani de zile e cea mai potrivită, adică începi din fundul casei şi termini cu holul de la intrare; spre deosebire de curăţenia varianta speed, când ţi se anunţă musafiri neaşteptaţi, şi procedezi exact invers, adică începi cu locurile vizibile şi te opreşti când sună soneria de la poartă, moment în care holul, baia şi camera de zi arată onorabil, dar dormitoarele s-au transformat în depozite de haine, genţi, jucării, cărţi şi alte mărunţisuri.

A treia fază: curăţenia propriu-zisă. Deja te simţi cam obosită, aşa că faci o mică pauză şi-ţi citeşti emailurile. Intri puţin şi pe blog, să vezi dacă nu ţi-a comentat cineva căruia trebuie să-i răspunzi, ocazie cu care faci turul de onoare al celor din blogroll, după care, când să închizi ca să te apuci de treabă, constaţi că ai noi comentarii cărora trebuie să le răspunzi, iar între timp s-a pornit şi messenger-ul, că nu toată lumea-i aşa de ocupată ca tine. Termini toate astea şi constaţi, cu uimire, că a trecut aproape o jumătate de zi şi n-ai prea făcut nimic, aşa că mai bei o cafea, să te înviorezi, şi te apuci de treabă. Ca de obicei, pici în capcana sertarelor şi rafturilor din dulapuri, aşa că te prinde seara şi în jurul tău e totul vraişte. Dar nu-i nimic, şi mâine e o zi, aşa că, după ce-ţi debarasezi patul de pungile şi cutiile cu hainele de vară, pe care n-ai mai avut timp să le duci în garaj, adormi cu gândul la a doua zi.

Zi care debutează cu stângul, că te-ai trezit la ora 9, cu vagi dureri de şale şi de umeri. Te întremezi la o cafeluţă, cu ţigările de rigoare, şi presupui că azi va merge mai repede, pentru că ai ajutoare: soţiorul, care, neştiind de gândurile tale belicoase, şi-a făcut program casnic. Purcezi din nou la organizare, aşa că, după negocieri la sânge, fiecare ştie ce are de făcut: el va găti şi va bătea câteva cuie în perete, pentru tablourile şi fotografiile pe care de mult timp îţi doreai să le agăţi acolo, iar tu vei deretica şi şterge praful din toată casa. Fair enough, vei spune. Ei, nu-i chiar aşa, pentru că stăpânul casei nu ştie să gătească fără ajutoare (aşa că te cheamă din cinci în cinci minute să-i dai strecurătoarea sau să-i cureţi zarzavaturile), iar la fiecare două cuie înfipte cu succes, urmează un ciocan peste degete, ocazie cu care îl năpădesc amintirile legate de mama-soacră sau de alte rubedenii care l-au supărat vreodată. Te bucuri totuşi să constaţi că, în ciuda anilor şi a carierei care l-au consacrat ca pe un tip sobru şi reţinut, soţul tău nu s-a transformat într-un intelectual arid, ci a rămas acelaşi băiat de gaşcă care ştie să înjure colorat după fiecare falangă zdrelită.

Spre seară, observi că nu mai ai mult: doar bucătăria, baia, holul şi cămara, dar deja îţi vâjâie capul, aşa că pui mâna pe telefon şi o convoci pentru ziua următoare pe Erzsi, femeia care te ajută la curăţenie. Nu are decât să facă ea munca de rutină din celelalte încăperi.

Dar partea cea mai frumoasă abia acum începe: apărarea teritoriior curate; urli la jumătatea ta ori de câte ori ai impresia că intenţionează să intre încălţat pe covoare, îi interzici să atingă vreun obiect pe care l-ai şters de praf sau să se apropie de oglinzi sau de furnirul mobilei, că nu degeaba ţi-ai tocit tu unghiile şi ţi-ai distrus mâinile curăţindu-le. (Toată faza asta de hărţuire îmi aduce aminte de o seară de iarnă, când s-a întors el de la vânătoare. Mă chinuisem ziua întreagă să fac casa lună; când tocmai terminasem, şi totul strălucea de curăţenie, numai ce apare vânătorul meu cu hainele pline de noroi şi bocancii aşişderea, aşa că am strigat la el pe când se afla încă la uşa de la intrare:

-Să nu cumva să-mi faci mizerie, că mi-am rupt spinarea toată ziua ca să curăţ!

N-a zis nimic. A închis uşa iar după cinci minute a apărut în cadrul ei „îmbrăcat” în costumul lui Adam, cu bocancii în mână şi hainele puse într-un sac de plastic. Am înmărmurit. Afară nu erau mai mult de -5 grade Celsius. Ca să vedeţi ce înseamnă să-ţi impui cu fermitate punctul de vedere! 🙂 )

Anunțuri
Categorii:Bazaconii
  1. Laura
    20/12/2009 la 22:39

    =)) io am desfiintat chestia aste de cand am plecat 🙂 si e bine asa. In schimb ai mei, nu. Io nu m-am bagat. Sa nu carecumva sa le stric socotelile 😀 dar de fiecare data cand o aud pe maman cu un anumit ton, am de facut nu stiu ce alte treburi mai importante, cum ar fi sa plec putin si sa „ma intorc imediat” 😀

  2. melami
    20/12/2009 la 22:45

    Şi eu am desfiinţat-o de multicel, dar pur şi simplu unele chestii nu le poate face femeia, pentru că nu ştie ce preferinţe am, ce haine vreau să arunc, ce lucru ar trebui să stea altundeva etc.

  3. 20/12/2009 la 23:42

    Toate cele 3 le-ai descris intocmai. Parca o vad pe sor’mea cum se invarte si nu stie de unde sa inceapa.
    Eu de cand am spart, din neatentie desigur, doua bibelouri care nu le sufeream nu am voie decat sa apas on si off pe butoanele aspiratorului.
    Au spus sa le ajut cu batutul covorului, acu vreo 5 ani. Am plecat la 11 dimineata si m-am intors la 5 seara, deja se intunecase si asta am si asteptat: sa nu ma vada lumea ca ma da harnicie afara din casa. Si dupa atatea ore cica nu l-am batut bine. Cred si eu, daca am stat cu un alt vecin de suferinta intr-un local la o bere, la o masa de la fereastra, sa supraveghem covoarele. :))
    Am zis ca anul asta ajut doar cu achizitionarea produselor de curatenie. Am vazut eu o tiganca la gara ca vinde pe sustache, solutie pentru covoare si sprayuri originale pentru mobila si parchet.

  4. melami
    21/12/2009 la 00:02

    Dar butoanele on şi off ale găleţii de gunoi sau ale buretelui de frecat cada ai voie să le foloseşti?! Nu ştiu ele să te pună la treabă, asta e!

  5. 21/12/2009 la 00:11

    Gunoiul il duc, bre, asta e greu? Si oricum e simplu sa faci curat, nici nu vad ce nevoie au de mine. Plus ca lor le place sa faca curat, sa vezi cum cad pe ganduri cand sterg cate un bibelou sau arunca cate un mileu in masina de spalat. Atatea amintiri au si de ce sa ma bag eu sa le necajesc?

  6. klausen1976
    21/12/2009 la 00:16

    I HATE THAT „GAME” 🙂

  7. 21/12/2009 la 00:53

    =)) Melami, ai descris cu mare precizie toată operaţiunea.Aş completa cu o mulţime de tigări rămase aprinse prin bucătărie şi arse aiurea :))
    Cât despre apărarea teritoriilor, credeam că numai mie mi se pare că cineva care intră ,deja face mizerie:)) Mie mi s-a reproşat că brusc devin nervoasă în perioada asta 😀
    După sărbători o iau de la capăt, dar în tihnă, fără nervii de rigoare.

  8. 21/12/2009 la 00:59

    Aaa…şi încă ceva.
    Nu ţi se pare că atunci când te apuci de curăţenie generală, ai şi mail-uri interesante, sau o carte bună de citit, sau multe altele( în afara actului de curăţenie) care tocmai atunci trebuie făcute? 😛

  9. melami
    21/12/2009 la 08:48

    @Ciprian
    Aşa e! Pe bune. Orice curăţenie generală e o incursiune în trecut. Dar eu le prefer pe cele în viitor! 😉
    @klausen1976
    I hate it, too! 🙂
    @sebra
    Baaaaaaa da. Orice e mai tentant decât pămătuful de praf şi aspiratorul! Iar după ce o termini, constaţi că şi-au pierdut farmecul, şi că tot ce ai nevoie atunci e un film siropos. Eventual unul în care acţiunea se petrece într-o casă imensă, veşnic imaculată, în care e clar că nu eroina face curăţenie! 😀

  10. 21/12/2009 la 11:08

    Melami, Mea culpa. Nu m-am prins la mesajul tau criptat, decat azi.Ma simt prabusit, de rusine de mine, ca dupa o implozie.Azi, numa simt in dorinta sa scriu, dar cuvantul ginecologie din opisul tau, m-a facut sa ma gandesc si la obstetrica, de care ma leaga delicate emotii, din copilarie.Socante titluri in cuprinsul blogului;din cauza asta avatarul de felina aparent necrutatoare?Justitiara?

  11. 21/12/2009 la 13:22

    mna hai sa te uimesc:)) is baiat da totusi am habar de chestiile alea:)) ca le fac de nevoie…ca mama nu mai prea da pe la mine cu curatenia ca cica is baiat mare=)) nu is mare, asa ma crede ea. Ideea era ca stiu cum e sa faci ordine luna bec si sa vina cineva sa isi bage labele in munca ta =)) eu am patit-o cu un cearsaf alb…imi fac seara patul…era ultimul lucru dintr-o zi plina de curatenie si eram frant….mai lipsea doar sa imi schimb patul si sa fac dus, dupa care somn. Aha, mi-as fi dorit io…ca pe cand am terminat si eu sa imi schimb totul aud pisica prin camera pe la ai mei…era cu tata:)). Eu plec la dus si cand ma intorc surpriza, pisicuta mea dormea linistita pe cearsaful meu alb dupa ce a venit de afar din ploaie. Si tata l-a dus la mine ca sa nu ii faca lui urme in patut:)0 ca doar fiu lui nu are ce face….numa sa isi puna un cearsaf nou si rece in locul celui cald:))…asa ca te inteleg :))

  12. melami
    21/12/2009 la 20:28

    @Onu Ionescu
    Doar titlurile-s de mine, Onule! Dacă citeşti mai mult, vei vedea că-s o justiţiară destul de blândă.
    Oricum, mă bucur că m-ai găsit! Sper să mă găseşti şi amuzantă uneori… 🙂

  13. 21/12/2009 la 21:36

    La Sebra, ti-am lasat un mesaj rimat; in 2 parti.Citind unele comentarii te-am inteles in partea a2-a; nu realizez insa ,de ce nu purcezi, la remediere post factum. Si acum, Secretul lui Polichinelle:clik, pe numele meu,este un covor fermecat, care te aducevirtual, la mine, la un abur de vorba!Te pot astepta?Puteti veni si cu sotiorul tau, care am inteles, ca este un personaj, destul de evoluat!

  14. melami
    21/12/2009 la 22:22

    @Onu
    Am înţeles, să trăiţi! 🙂

  15. melami
    21/12/2009 la 22:23

    @Giusy
    Sper că n-ai maltratat pisica! A fost un gest de apreciere din partea ei la urma urmei! 😉

  16. 21/12/2009 la 23:38

    E-n ordine; sa vedem ce -ai inteles, diplomato!Daca nu ajungi, ai mailul meu, si, de ce nu, messul!Noapte buna!

  17. 22/12/2009 la 09:58

    @Melami,
    Aseara, era tarziu, sa mai raspund; m-am temut sa nu ma consideri un insomniac virtual.
    Ai avut fler cu Am inteles, sa traiti! Intamplator,sunt maior in rezerva. Din ce arma? N-o sa-ti spun, sa te pastrez! Imi place flerul tau subtil; Nu vreau sa-l pierd: De sanatate, este util!

  18. melami
    22/12/2009 la 22:10

    Dacă eşti (eşti, nu?) din arma Inteligenţă, mi-e de ajuns! 🙂

  19. 23/12/2009 la 11:05

    1. nu poti sa faci omleta daca nu spargi ouale 2. gasesti tu sa spargi ouale cuiva, cel mai adesea cineva apropiat 3. omleta nu pica bine daca nu depui putin efort inainte 4. omleta se mananca incet ca altfel ti se apleaca 5. doua oua moua sau doi oi moi 6. mi/a spart si nevasta/mea ouale in cap de mi/au ajuns in gusa, sa/mi fie de bine si sa/mi priasca pana la anu’.

  20. melami
    23/12/2009 la 13:54

    Vad ca ai avut o experienta traumatizanta! =))

  21. Onu Ionescu
    28/12/2009 la 22:08

    Fara loc de coment, ma lipesc de Cuib, si zic:

    Fericel lui Ziurel,
    Si frumoasei, langa el!

  22. silavaracald
    28/12/2009 la 22:11

    „Frumoasa” e sora mea!
    Vezi că ţi-am recuperat catrenul şi l-am pus la postarea cu Moş Crăciun, aia cu pozele… 🙂

  23. Onu Ionescu
    29/12/2009 la 10:26

    @ Te pierd, dar nu renunt!Am vrut sa te intreb, daca esti geamana cu sora ta, dar frumusetea aparte, a lui Ziurel,m-a oprit.Alt prototip! Pe cand, servesti alt tort; sau primesti ?de ziua ta, dupa Revelion!Pana atunci, Cuvenita Urare!

  24. melami
    29/12/2009 la 11:12

    De ce sa ma pierzi?
    Nu, nu sunt geamana cu ea. Mai mult de atat: mi-ar putrea fii fiica… =))

  25. 29/12/2009 la 12:26

    Comentariul din caseta,s-a sters de cateva ori; la ceasta pierdere, ma refeream.Cat priveste sora: multi gemeni, seamana, ca doua picaturi de apa; aici era poanta!Daca semanati, o priveam, si te vedeam!

  26. melami
    30/12/2009 la 01:57

    🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: