Bairam

Întâi, spuneţi-mi şi mie, că parcă îmi scapă ceva: mai e criză economică în România sau s-a rezolvat? Dacă e aşa cum bănuiesc eu, paranghelia la care am fost în după amiaza asta ilustrează de minune proverbul „Ţara arde, babele se piaptănă”.

Deci: instituţie descentralizată, director nou, de vreo două luni şi ceva. Venit după unul care se pare că n-a avut decât un gând: să calce în toate străchinile posibile; şi mârlan pe deasupra. Oricine ar fi venit după el, s-ar fi bucurat de o aşteptare încărcată de speranţe. Iar directoraşul nostru ştie să se facă simpatic. N-are nicio legătură cu specialitatea instituţiei pe care o păstoreşte, dar are abilitatea de a-i asculta pe oameni; sau de a le oferi iluzia asta. Aşa că le dă angajaţilor exact ce ofereau imperatorii, pe timpuri, vulgului: pâine şi circ. Mă rog, din prima mai puţin, dar măcar nu le mai taie din salariu în mod abuziv, ca besmeticul de dinaintea lui. Iar circ le-a dat azi. Am făcut nişte poze, pe care o să vi le arăt. Nu mă mai obosesc să vă zic că-s nereuşite, dar vreau să vă faceţi o idee pe ce se mai aruncă banii în ziua de azi:

1. DJ. Neîndemânatic de te-apuca mila.

2. Formaţie de colindători. Din care nu l-am reţinut decât pe îngerul ăsta blond. Deh, minte de femeie. Păr lung şi minte scurtă. Ale mele, dar s-ar putea să fie şi ale lui la fel…

3. Dansatoare exotice. Aici au voie să comenteze doar bărbaţii.

4. Veşnicii copii chinuiţi cu antrenamentele de dansuri sportive.

6. Prezentare de modă. Aici ar fi trebuit să pun mai multe poze, dar m-am întrecut pe mine însămi, aşa că singura mai de doamne-ajută e asta. Scuze, fetelor!

7. Leontina Pop, o cântăreaţă de muzică populară cu mare trecere pe aici, pe care n-am mai prins-o, pentru că am şters-o de cum am văzut-o. Dacă m-ar obliga cineva să mai ascult o notă muzicală scoasă de ea, cred că aş surzi instantaneu, pe fond de dezechilibru nervos. Aşa că nu-i pun nici măcar poza, că nu i-am făcut! 🙂

Oamenii s-au distrat şi ei care cum au putut. Am simţit un fel de disperare, o senzaţie de „După noi, potopul!”. Deci, am avut:

1. Învârtita

2. „Meniaito”

3. Hora

4. Nelipsitul trenuleţ

5. Cotton Eye Joe

Şi mă opresc aici cu enumerarea, din două motive:

1. Am plecat pe la mijlocul petrecerii, aşa că n-am prins toate fazele.

2. Încep să li se vadă feţele oamenilor, în ciuda tehnicii mele de tot rahatul, şi ei n-au chiar nicio vină… Doar au petrecut câteva ceasuri memorabile.

Mă întreb doar: la anul, ce-o să le aducă directoraşul ca să-i amuze?! Elefanţi roz? Stripări? Un tort imens, cu un mitralior de comedie în el? Sau, perioada de drăgălăşenii cu angajaţii fiind trecută, va reveni la petrecerile pe sponci, din sala mare de şedinţe, cu băutură adusă de-acasă, cinci feluri de salată de boeuf, trei de chiftele, cremă de peşte făcută din conserve şi margarină, sărmăluţe şi prăjituri de casă?

Anunțuri