Prima pagină > Cărţi, lecturi > Incestul pe înţelesul tuturor

Incestul pe înţelesul tuturor

13/12/2009

Am început cartea asta prin vară, dar ceva din conţinutul ei nu mi-a plăcut, aşa că am pus-o pe noptieră, în ideea că o voi relua vreodată. Şi iată că am făcut-o, că trebuie să las loc curat pentru cărţile anului care va veni.

Deci, Crima Olgăi Arbelina. Are un nume crima prinţesei: incest. Poate chestia asta m-a oprit să continuu acum câteva luni. Ca mamă de băiat, nu diger prea uşor dilemele de genul: Unde încetează complexul lui Oedip şi unde începe relaţia nefirească? Ca şi în viaţa de zi cu zi, am tendinţa de a empatiza cu personajele. Ori, intrând mai adânc în subiect, nu m-am putut abţine să judec moral o situaţie explicabilă de altfel. Ca şi în cazul homosexualităţii, pot accepta, dar nu pot înţelege. În alte situaţii, aş fi aruncat cartea cât colo, dar acum mă reţinea ceva. E al naibii de bine scrisă. Chiar seducător. Dacă, la început, ideea relaţiei incestuoase mi-a ridicat stomacul în gât, pe măsură ce istoria ei e redată prin intermediul trăirilor mamei, începi să fii de partea ei şi să-ţi pui întrebarea: „Dacă aş fi fost în locul ei, cum aş fi procedat?” Din punctul meu de vedere, orice scriere care te lasă cu o întrebare, e o.k. Dacă-ţi dă şi răspunsul, e şi mai bine. Crima Olgăi Arbelina îl dă. Nu e unul comod, poate că tu ai găsi un altul mai bun, dar cel oferit de Andrei Makine e unul plauzibil.

O carte de care m-aş fi putut lipsi, dar pe care mă bucur că am avut răbdarea s-o termin de citit.

Anunțuri
Categorii:Cărţi, lecturi
  1. pdm
    13/12/2009 la 17:33

    maman?!?! ai trecut pe canabis?

  2. melami
    13/12/2009 la 17:37

    Nu, fjuko, deşi eşti al doilea în ultimele zile care face supoziţia asta. Dacă se mai arată unul, musai merg la dezintoxicare, deşi n-am pus vreodată iarbă-n gură. 🙂

  3. pdm
    13/12/2009 la 17:42

    păi ar trebui să-ncerci, măcar așa ai avea o explicație :-))

  4. melami
    13/12/2009 la 19:11

    Ha-ha-ha. Ha.
    Ce, măi, tu n-ai citit ciudăţenii în viaţa ta?! Te uiţi la editură; o ştii respectabilă. Atorul îţi este şi el cunoscut. Subiectul pare a fi vag polţist. Şi te trezeşti în plină dramă rusească decadentă.
    Încă-s prea normală pentru timpurile astea! Dar mă tratez. 🙂

  5. pdm
    13/12/2009 la 19:26

    eu nu citesc cărți, m-am născut cult și mă analfebizez odată cu înaintarea-n vârstă, deci nu. lol.

  6. melami
    13/12/2009 la 19:31

    Bine faci, că uite ce păţesc eu… Am dileme. Şi ce bine era fără. 🙂

  7. 13/12/2009 la 20:46

    intr-un final şi-a dat seama şi el. (vorbesc de a doua a jumătate a concluziei ).

  8. melami
    13/12/2009 la 21:14

    😀
    (Ştiu eu de ce!)

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: