Prima pagină > De-ale gurii, pe apucate > Ioanei, căreia îi place să privească! Hmm!

Ioanei, căreia îi place să privească! Hmm!

12/12/2009

Azi sunt bucătăreasă. Ştiu că v-am spus că nu-i pasiunea mea cea mai mare să mă prăjesc în faţa aragazului, dar mi-am spus că ar trebui să fac şi eu ceva să compensez toată zdruncinarea asta din ultimele zile a soţului din dotare, cu porcul. De câţiva ani, la fiecare început de iarnă ne propunem să nu ne mai încurcăm cu chestia asta, dar cum se apropie Crăciunul, hotărârea noastră începe să se clatine, aşa că în preajma Sfintei Paraschive, capul familiei deja prospectează piaţa prin satele din jur în căutare de guiţători hrăniţi ecologic. E o adevărată muncă de spionaj economic, pentru că ţaranii apelează din ce în ce mai des la „concentrate” chimizate şi hormonizate, ori de-astea găsim prin toate magazinele… De data aceasta, a ales un porc ceva mai sportiv, adică de vreo sută de kile, cu puţină grăsime. Din care a început să prepare chestii dragi sufletului lui de gourmand şi gourmet totodată: cârnaţi, tobă, „jumeri”, caltaboşi, pateu de ficat, costiţă la borcan şi alte asemenea „legume” care nu trebuie să lipsească din casa gospodarului.

Aşa că o să vă spun şi arăt cum am făcut eu muşchiuleţ în suc propriu. Al lui adică, sper că aţi priceput.

Se sărează şi piperează bucăţile de carne. Le laşi puţin să se pătrundă, timp în care mai faci ceva prin casă. La întoarcere, constaţi că soţiorul a adăugat, pe furiş, nişte herbes de Provence, un amestec de cimbru, cimbrişor, măghiran, oregano, rozmarin, busuioc, hasmatuchi, tarhon, salvie, dafin şi fenicul.

Îl scoţi pe băgăreţ din bucătărie, după care te apuci să încingi, într-o tigaie adâncă, ulei de măsline şi o jumate de pachet de unt; de fapt, un sfert de pachet, că mare parte din el e numai apă, aşa că te alegi, din prima, cu aragazul plin de pete.

Pe care n-ai timp să le ştergi, că trebuie să pui degrabă muşchiuleţii la fript. Îi întorci şi-i perpeleşti pe partea cealaltă, după care, când începe să sfârâie uşor grăsimea din tigaie, torni un pahar de vin alb şi îi acoperi, lăsând să fiarbă totul la foc încet.

Când încep să „cânte” din nou cele din tigaie, le potoleşti cu un pahar de apă fierbinte, după care îţi ascunzi din nou păcatul -că-i totuşi post!- sub un capac.

Repeţi chestia asta până când carnea devine exact aşa cum ţi-o doreşti; personal o prefer mai pătrunsă, dar jumătatea mea ar mânca-o şi crudă, aşa că alegem o soluţie de compromis ca în orice căsnicie normală.

Între timp, el, care nu poate sta departe de laboratorul meu culinar mai mult de un sfert de oră, a făcut un piure de cartofi şi a a dus din pivniţă un castron de murături asortate, aşa că nu mai am decât să pun masa şi să ne îndestulăm pântecele.

Mi-am făcut norma de gătit şi pe anul ăsta. Poate că de Crăciun o să fac nişte prăjituri, dar nu vă puneţi mari speranţe în asta. De obicei n-am loc de soră-mea şi maică-mea la faza cu dulciurile, aşa că probabil că n-o să le încurc nici acum socotelile. 🙂

Anunțuri
  1. pepe
    12/12/2009 la 17:56

    Sefaaa, ma omorasi !!!. Pa’ unde ie juramantul alu’ Hipocrate ? Of, of,of, mai,mai. Auz’, da’ nu va’ nmuiati glota,epiglota cu’n vinisor de cel rubiniu ? Ca ar fi pacat, nu de alta.
    Hai pofta buna si sa nu vi se depuna !!!

  2. 12/12/2009 la 18:49

    Eu l-as fi aromat cam cu doar jumatate din ierburile de care ziceai matalutza si ii inabuseam putin stropiti cu vin rosu.

    Presupun ca ti-au iesit foarte buni muschiuletii. Mnea Mnea.
    Si ce daca e post! 😀

  3. melami
    12/12/2009 la 19:32

    @pepe
    N-are, bre, nimic jurământul ăla cu colesteroalele, că la noi se aplică chestia aia cu „să faci ce zice popa, nu ce face popa”! 😉
    @Ciprian
    Păi n-a turnat, bre, cutia întreagă de provensale, ci numai i-a prăfuit niţel… Şi le-am dat şi vin să bea, la început, dar de ăla alb!

  4. Laura
    12/12/2009 la 19:44

    Sefa, sticla de vin lipseste de pe masa :D. in rest imi lasa gura apa… mmmh…

  5. Laura
    12/12/2009 la 19:45

    ah, si lumanarea 😀

    Dar se accepta si asa… gatesti cu gaz… ca profi, nu alta 😀

  6. melami
    12/12/2009 la 19:50

    Am uitat s-o pun; mai mult pentru decor, că nu mă dau în vânt după el.
    Iar lumânarea, mai pe seară, la ocazie specială! 😉

  7. 12/12/2009 la 19:52

    Nu ziceam de o cutie intreaga. Ci doar de jumatate din condimentele enumarate. Nu ca nu toate ar fi bune, habar nu am, eu doar cateva de acolo am folosit mai des.
    Cred ca vinul rosul este cel mai potrivit pentru carne de porc. Marti ma duc sa tai si eu namila de porc, tot o rasa din asta cu mai putina grasime. Sper sa prind tot eu cutitul sa-l injunghii. Ce ma amuza cand ii vad pe ceilalti din familie ca fug :)). Este o vorba, ca daca ti-e mila, moare porcul mai greu.
    Jumeri, Jumări .. se spune si in Moldova. Noi nu facem pateu de ficat, facem placinte de mai sau drob cum le stie o tara intreaga. Si sunt ori sub forme de chifle (chiftelute) imbrobodate in prapur ori ca suluri de placinta dar in acest caz e musai sa pui si un ou fiert la mijloc. Mnea mnea. Am poze de la ritualul casapirii animalului de anul trecut. Daca vrei iti pot trimite pe adresa de mail cu care mi-ai comentat pe http://senator.weblog.ro.

  8. 12/12/2009 la 20:04

    oau , ai schimbat poza din tema .
    gatesti .
    lipsesc si io o zi si se schimba lumea .

  9. melami
    12/12/2009 la 20:19

    Mda, îşi mai aminteşte că e femeie. Şi că, atunci când găteşte de plăcere, chiar îi iese bine. Mă rog, nu pot zice că am pregătit stele de mare umplute cu puf de păpădie şi asezonate cu sos de nikimumba… =))

  10. 12/12/2009 la 20:26

    cata perversitate domne, deja cand am ajuns la rafinamente precum hatsumamoto si harachiri si alea eram rosie de indignare. da hai, finca mi-ai dedicat cu haleala sa iti zic si eu cateva de desert:
    http://picasaweb.google.com/lh/photo/vylf8E5FHulriuVnHTkMRQ?feat=directlink
    http://picasaweb.google.com/lh/photo/2xhAlI_MGnmoiPfKMZezhA?feat=directlink

  11. 12/12/2009 la 20:30

    dupa mine nu exista feluri de mincare sarace sau bogate – sint doar bine gatite si aiurea gatite
    un ciolan cu fasole si salata de ceapa rosie – gatite la marea arta bate orice susi sau la grand cuisine francaise.

  12. melami
    12/12/2009 la 21:19

    Ceapă roşie stropită cu un pic de oţet, şi frământată o ţâră între deşte! Cunosc! Eşti invitatul meu când vii în Românica! 🙂

  13. melami
    12/12/2009 la 21:26

    @Ioana
    Urât din partea ta! Ştii că mă dau în vânt după dulciuri, şi mă ataci cu tarte şi prăjitură cu mere. Nţţ, nţţ! Trebuie să aflu care-i trădătorul din anturajul meu care m-a vândut ţie în aşa hal! Şi mai vorbesti de perversitate…
    Şi să ştii de la mine, ca medic, că specialitatea aia culinară harakiri e foarte bună ca să nu mai ai probleme cu digestia după aia. =))

  14. 12/12/2009 la 22:58

    =)) , da , dar tratamentul se poate aplica doar odată
    cit despre salata de ceapa E EXACT ASA
    ce mai tura-vura : TE PRICEPI

  15. 13/12/2009 la 00:10

    Hopa…ai performat în bucătărie 🙂
    Poftă bună! Adică..să vă fie de bine, că deja l-aţi mâncat 😛
    Auzi fată, ştii cumva să faci şi piept de raţă cu sos de rodii? Nu-s eu atâta de curioasă, pentru senzoru’ meu mă interesez!

  16. melami
    13/12/2009 la 02:01

    @sebra
    Doar piept de raţă cu portocale şi dulceaţă de afine. Dar, dacă-l întreb pe peştişorul de aur, sigur ştie! 🙂

  17. melami
    13/12/2009 la 10:20

    @Ciprian
    După cum vezi, am săpat din greu să dau de comentariul pe care zici că l-am moderat (deşi nu mă ocup cu aşa ceva, vezi în urmă!) şi am dat de el la spam. De ce a ajuns el acolo, habar n-am.
    Da, trimite-mi! 🙂

  18. 13/12/2009 la 10:58

    aoleu, imi ploua torential in gura. Deci eu sunt eonul ))))))), tare, tare, mersi de incurajari si ca m/ai adaugat in blog roll, o sa fac acelasi lucru. Ma inclin cu respect, sarumanusitele! O duminica cat se poate de calda in sanul familiei.

  19. melami
    13/12/2009 la 11:16

    Mersi, la fel! Te mai aştept. 🙂

  20. pepe
    13/12/2009 la 14:56

    Pai sefa, am impresia ca este si o parte buna a colesterolului si tocmai aia ar putea fi in muschiuletul purcelusului, nuuuuu….? Hihihihihihihihi. Pacat ca n-ati stropit c’un vinisor d’al rosh’.

  21. melami
    13/12/2009 la 15:25

    Dap! HDL Coesterolul.
    Dar mai e o chestie cu colesterolul ăsta: e foarte înrudit, din punct de vedere biochimic, cu testosteronul. Ei, ce mai zici? 😉
    Vinişor de-l roşu, bun, ca la Moţătei, mai rar! Astea de prin zonă sunt mai mult seci şi demiseci, albe sau roze, cu accent pe e!

  22. Blanche Neige
    13/12/2009 la 19:17

    Arata foarte apetisant, da eu tot nu sunt multumita pana nu te vad din nou cu mana in aluatul de prajituri :-)) Iti promit ca te si pozez, daca iti iei inima in dinti si te bagi si la un tort!

  23. melami
    14/12/2009 la 14:13

    😀
    De ce ma ispitesti?!

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: