Prima pagină > Bazaconii > Haideţi cu mine!

Haideţi cu mine!

10/12/2009

Azi vă invit la cabinetul meu medical.

Asta e intrarea. Avem o femeie de serviciu foarte „harnică”, aşa că am rămas încă cu foliile de protecţie ale uşilor. Faceţi-vă că nu observaţi.

Bun, trecem mai departe: Sala de aşteptare. Sau, mai bine zis, o parte a ei:După care, ajungem în Sala de tratament, unde o găsim pe Mirifica, asistenta mea harnică şi zâmbitoare, intrată până peste cap în laptopul lui Nicolăescu.

Şi acum intrăm în sanctuar: biroul doftoroaiei, cu tot felul de briz-briz-uri pe el, patul de consultaţii, cântarul pentru bebeluşi si fişierul tapetat cu fotografiile micilor pacienţi. Legenda spune că, dacă, în timpul consultaţiilor, sunt obraznici sau necooperanţi, poza lor va fi luată de acolo şi pusă la budă, unde e sectorul copiilor răi.

Dacă nu merge cu şantajul, încercăm cu joaca împreună cu cei mici, sau cu o mituire pe faţă a celor mari. Mulţi din ei s-au obişnuit să deschidă sertarul cu dulciuri fără să mai ceară voie, motiv de dojană din partea părinţilor, şi de contribuţie ulterioară la „fondul de protocol”.

Sunt medic de adulţi, dar îmi plac mult copiii, de aceea am mulţi pe listă, deşi ei sunt cei care mă scuipă, îmi vomită pe halat, mă bat cu picioarele sau mă muşcă de degete în timp ce-i consult, dar tot ei sunt şi cei care-şi lipesc năsucurile reci de faţa mea şi îmi aplică ventuze umede.

Iar acum, „arsenalul meu: stetoscop pentru torace, dar şi unul pentru bătăile cordului foetusilor, otoscop, apăsător de limbă şi cam atât. Nu mă plâng de pauperitatea dotării, pentru că şi în ţările „civilizate” tot cu astea se ajută medicii de familie.Şi, cu asta, cam gata. În final, câteva nimicuri de pe birou (printre care şi masca, pentru că-i porcină, nu-i aşa?) şi, bineînţeles, poza doctoriţei, cam obosită după o zi nu chiar uşoară.

Şi ce văd pe geam, când am timp, adică aproape niciodată.

(Îmi cer scuze pentru calitatea, uneori, îndoielnică a pozelor, dar vă promit că o să mă perfecţionez! 🙂 )

Anunțuri
Categorii:Bazaconii
  1. Laura
    10/12/2009 la 21:22

    Adica, retetele le iei de pe DC =))
    Pai sa stii ca ai dreptate, ca rasul e un medicament bun 😀

  2. 10/12/2009 la 21:24

    Eşti prea serioasă în halat :((((((
    În rest, fain dulapul cu poze ale micilor tăi pacienţi, şi nici nu am observat că ai pe display DailyCotcodac 😛
    Am reţinut şi reducerea de preţ 😀

  3. melami
    10/12/2009 la 21:30

    Obosită, fată! De obicei sunt mai degrabă cu gura până la urechi…
    Da, cu reducerea sunt de-a dreptul mărinimoasă! =))

  4. 10/12/2009 la 21:40

    pot sa vin si eu la consult , ca pare sa fie misto ,
    ciocolata alba , iar retzeta tre sa sune :
    2 scrieri de lui Sendroiu , una de al lui Julius si 3 comentarii de a lui aArsulici sau SLVC.

  5. 10/12/2009 la 21:43

    aaaa , si inca ceva , nu-s cuminte , dar daca pui poza mea la buda , o sa ai nevoie de ciocolax sau altceva pentu ca pozele mele provoaca constipatie 🙂

  6. melami
    10/12/2009 la 21:53

    Mi s-a întâmplat să mă umfle râsul câteodată, când mi-au „fugit” ochii pe computer, drept pentru care îi închid monitorul când intră pacienţii. Dar reţeta e bună. Le-o recomand de multe ori.
    Iar cu poza ta, nu-ţi fă probleme! Dacă e aşa cum spui, am câţiva recalcitranţi care s-ar calma subit când ar vedea-o… =))
    Dar n-aş prea crede că-i chiar aşa. Mai degrabă mi-e c-or rămâne mămicuţele cu ochii la tine, şi şi-or scăpa bebeluşii pe jos, din neatenţie. 🙂

  7. 10/12/2009 la 21:58

    :”>

  8. 10/12/2009 la 23:07

    Primitor cabinetul tau medical, dar cam micut.
    Cand eram micut si ma duceam la circa, daca scoteam o vorba, un chitz macar, iesea nebuna din cabinet se uita cu scarba la mine si zicea amenintator.. plangi ingeras! Si cand ieseam plangeam mai tare. Seturi peste seturi de penicilina. Cateodata numai cat imi amintesc ca ma doare sezutul. Off.
    Apoi am avut un medic de familie, mereu imi recomanda sa mai tin post, ca nu doar sanatatea trupului e importanta. Era nebuna.. eu anemic si gras cat sa ma confunzi cu un sipca-n gard.
    Acum am un prostanac, eu ii zic ce ma doare, eu trebuie sa-i spun ce cred ca am. Pana ii merge lui google-ul sa afle.. „S-ar putea ca asta sa ai, pai ia sa vedem ce medicamente ti s-au mai dat pana acum.. Ia si din asta, ia si din asta.. poate trece.” Niciodata nu trece. Noroc de farmaciste ca ma mai intreaba pentru ce le iau.

  9. melami
    11/12/2009 la 01:03

    Ai dreptate! E micuţ! Dar îl umplu eu cu prezenţa mea! 😉
    Despre colegii mei cu care ai avut de-a face nu mă pot pronunţa. Deontologia medicală! 🙂

  10. 11/12/2009 la 07:15

    moamaaaaaaaa, vriau si eu in sertarul tau cu ciocolataaaaaaaa!!!!!!!!!!! e cu programari sau iti imping o vizita prin surprindere? 😀

  11. pdm
    11/12/2009 la 10:03

    și apropos: se scrie ”Haide-ți cu mine!”

  12. 11/12/2009 la 10:09

    @pdm
    Pe cuvântul tău?

  13. melami
    11/12/2009 la 11:15

    @Ioana
    E la liber. Care, cum si ce prinde! 😀
    @pdm
    Mey, nu ma deru-ta! 🙂
    @M3bis
    Ia zi, Maestre, cum e corect? Esti Curtea mea Constitutionala! 😉

  14. 11/12/2009 la 11:46

    @melami
    E corect aşa cum ai scris tu. Că e vorba de persoana a II plural şi n-are nicio treabă cu reflexivitatea….
    Later edit. Dar înclin să cred că pdm-ul făcea un pic de mişto de arici… 😛

  15. 11/12/2009 la 12:00

    buei, eu sunt adeptul la sa nu ma bag, sa nu iau partea, sa nu privesc arogant si sa nu ma exprim pana nu aflu toate datele problemei, ma rog, teoria o stiu foarte bine, practica ne doare. INSA. risc o intrebare. cu umorul ce-ati avut, fratele meu?!

  16. 11/12/2009 la 12:11

    @ioana
    Ce-am făcut?? Pe cine acuzi de umor?? 😛

  17. melami
    11/12/2009 la 12:20

    @Ioana
    Lasa ca ne revine el incetul cu incetul.
    Chestia cu impunsaturile gramaticale e mai veche, cred ca n-ai prins-o. Avem doi combatanti si un arbitru. Noi: spectatoare. Hai mai bine la sertarul cu ciocolata, ca am salvat vreo doua pe ziua de azi. 😉

  18. pepe
    11/12/2009 la 13:04

    Sefa, ne chemasi. Ie’ frumos, nimic de zis, da’ o cafia dai? Hai? Parca esti M3bis, ca numa’ ala ie asa chitra.
    🙂

  19. pepe
    11/12/2009 la 13:07

    Vezi, verifica-ti inventarul ca noi oltenii nu prea plecam cu mana goala. Sa nu zici ca nu tz’am spus.

  20. melami
    11/12/2009 la 15:40

    Pepenaş, pentru olteni e totul pe gratis, aşa că ia şi serveşte-te. Din păcate, băutură n-am, că au aflat pacienţii că doftora lor e abstinentă, dar ceva bomboane umplute cu coniac sau vişinată tot ăi găsi tu!…
    Nu plecaşi încă la Parigi? Mamă, cât te invidiez!!! Gândeşte-te la mine măcar o clipă când dai o talpă pe Câmpiile Elizee…

  21. pepe
    11/12/2009 la 15:53

    Miercuri voi fi in Paris. In mod sigur ma voi gandi la tine cand voi fi pe Champs Elisee. Desi dupa cate am vazut o sa fie o vreme vai mama ei, da’ nu-mi pasa ca’s rumun verde si calit in luptele duse de neamul meu.

  22. melami
    11/12/2009 la 15:57

    Drum bun şi să umbli sănătos pe acolo, că de voie bună n-o să duci lipsă!
    La întoarcere, să-mi sari cu câteva poze pe mail!

  23. pdm
    11/12/2009 la 17:41

    @m33
    😀 ști-i tu coane cum e 🙂

  24. melami
    16/01/2010 la 00:34

    Şi eu!
    Le-am văzut pe toate! 131 de bucăţi, frate! 😀
    Casă de piatră!

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: