dooce… doucement…

03/12/2009

Am încercat să aflu despre blogărit prin metoda, patentată deja, de a sări în apă, pentru că musai oi învăţa să înot dacă nu vreau să fac bâldâbâc. Ei, nu m-am deprins încă decât cu făcutul plutei, sub ochiul vigilent al Maestrului, dar măcar nu am luat încă apă la bord. Încerc să mă perfecţionez din mers, trăgând cu ochiul la alţii, să văd cu ce-s ei mai breji ca mine. Şi iată că dau de o profesionistă: dooce îi zice. Asta a reuşit să facă dintr-o distracţie o afacere, că nu degeaba o citează Forbes printre cele 30 de femei cu influenţă maximă în mass-media. Nu i-am prins începuturile, şi nici n-am răbdare să merg atâta în urmă ca să-i văd primele postări, care sunt din 2001, aşa că-i răsfoiesc blogul cam la întâmplare, surprinsă să văd că la postări destul de oarecare, are un trafic de peste 500 de comentarii zilnic.

Ce face ea de fapt? Ţine un fel de jurnal zilnic în care scrie absolut tot ce-i trece prin minte. Şi ilustrează bogat toate astea. E un fel de exhibiţionism împins la limită. Nu cred că aş putea face asta, pentru că există întotdeauna o limita a intimităţii pe care nu o pot depăşi. De o sinceritate şocantă uneori, femeia nu se sfieşte să scrie despre perioada ei de dependenţă de băutură, nici despre episodul ei depresiv pentru care a fost spitalizată. Sinceritate împinsă la extrem. Expunere excesivă a vieţii personale. Transparenţă, ar spune politicienii. Iar comentatorii ei: un fel de voyerişti. Ăsta să fie secretul succesului în blogăritul, în esenţa lui?! Dacă-i aşa, parcă nu m-ar mai tenta aşa de mult…

Bun, dooce asta a facut bani cu postările ei zilnice. O fac şi alţii, că net-ul geme de oferte de genul ăsta. Există însă unii care adună „mărunţiş” în teşcherea folosindu-şi blogul, dar altfel. Sunt aşa zişii „formatori de opinie”, oameni care îşi expun „crezul” într-un mod partizan, evident, capitalizând influenţă într-un anume scop. Geme bogosfera de ei. De toate culorile politice, sunt fie admiratori, fie inamici îndârjiţi ai unuia sau altuia dintre actorii politici. Apoi mai e şi armata de comentatori plătiţi de forţele care îşi arată muşchii acum în arena electorală. Îi întâlnesc în timp ce navighez pe felurite bloguri. Forţa argumentelor e înlocuită cu invectiva, adevărul e o noţiune care mai mult îi încurcă, bunul simţ a succombat fără speranţă de metempsihozare în ceva mai bun. Internetul a devenit armă şi mijloc de convocare a rebeliunilor „spontane”, ca şi telefonia celulară.

Ce mai văd eu pe acolo? Posturi de televiziune care semnalizează stânga şi o iau la dreapta, ca în bancul cu nea Nicu; adică, oficial, sunt împotriva puterii, dar armata ei de blogări este împotriva opoziţiei, dacă pot spune aşa fără să lezez urechile lingvistice.

Ne îndreptăm spre momentul în care se vor schimba guverne printr-o singură apăsare de buton, când vor vota -în mod real- doar cei care ştiu să mânuiască un computer… E bine? E rău?

Anunțuri
  1. 03/12/2009 la 16:37

    O anumita cantitate de exhibitionism o avem fiecare , sintem animale sociale.
    Dupa mine fiecare are 2 imagini ca si cum ne-am oglindi intr-o oglinda cu doua fete.
    partea care e catre interior ne oglindeste cum sintem noi interiori.
    cealalta e imaginea care o vad ceilalti, si pe care NOI o vedem oglindita in ochii lor.
    Poate de aceea sintem exchibitionisti, pentru ca aratind – sa ne vedem , si intr-o mai mica masura ca sa ne hranim ego-ul avid de laude, sau ca sa ne mascam singuratatile.
    Despre blogosfera romanesca o sa scriu ceva la mine , in curind, poate diseara.

  2. melami
    03/12/2009 la 16:48

    Ai dreptate. Sau, mă rog, aşa văd şi eu lucrurile, că nu-s instanţa supremă care împarte dreptatea pe pământ. Vrem să atragem atenţia celorlalţi asupra noastră. Nu neapărat să fim iubiţi -deşi n-ar fi rău nici asta- dar să contăm. Să lăsăm urme. Poate că asta vine din condiţia de muritori…
    Te vizitez deseară! 🙂

  3. 03/12/2009 la 17:12

    Poate si ca sa ne confirmam , (aflind si altii care sint la fel de „ciudati „), ca totusi nu sintem niste aratari de circ , ci doar putin mai speciali , mai gracili .

  4. 03/12/2009 la 17:34

    S-a virusat si blogosfera asta.

  5. melami
    03/12/2009 la 17:52

    @kekee
    Normalitatea e doar o chestie statistică, cred! E suma particularitătilor noastre, urmată de o raportare la general, după care cele mai rar întâlnite sunt considerate anormale… 🙂
    @Ciprian
    Aşa cred şi eu! Bântuie porcina prezidenţială. Lasă că trece şi asta, Căpitane! AMR 3 zile şi ceva. 🙂

  6. 03/12/2009 la 17:53

    @ cip ,
    da , si daca-ti trage doctora un vaccin ….

  7. melami
    03/12/2009 la 18:07

    O să-l doară mai tare ca acum!

  8. 03/12/2009 la 18:21

    Facem şi noi parte din blogosfera asta pestriţă 🙂
    Nu cred că se va ajunge să se schimbe guverne dintro singură apăsare de buton, dar în mod cert va influenţa.Vezi Remus Cernea, a cărui campanie s-a desfăşurat pe internet.

  9. melami
    03/12/2009 la 18:31

    Vezi şi pumnul/palma lui Băsescu, care tot pe internet a apărut prima dată! Sper că cu (scuze de cacofonie!) rezultate! 🙂

  10. Laura
    03/12/2009 la 21:51

    Dadui si eu un comentariu la Cipi pe Blog si nu o reusit… o aparut o pagina cam ciudata 😕
    Mie imi ajung bloagele astea de aici 😀

  11. 03/12/2009 la 22:25

    @Laurico
    Ai reusit, fata. Era o pagina cu un mesaj la intimidare. Mersi. Ne cinstim maine seara.

  12. melami
    03/12/2009 la 22:47

    Laura, hai că ai reuşit la Cipi! Am verificat şi eu. 🙂

  13. 03/12/2009 la 22:57

    @Laura sigur ai reusit.
    A venit Controlul de Calitate peste mine. Cam agresiv. M-a amenintat cu poseta.

  14. 03/12/2009 la 23:54

    @ cip
    cum , tîrînd-o după ea, că de ridicat – NO WAY !
    ar trebui să fie Nicu Vlad

  15. 04/12/2009 la 07:54

    @Kekee
    Cred ca drumurile la Papusu, timpul petrecut cu nepotii si copii si lectiile de yoga au intarit-o. Nu mai zic de exercitiile zilnice la tastatura. Stiu ce inseamna. Praf ma face.

    @slvc
    Daca tot zici ca ma bati (am sa te las, ce am sa fac) nu mai bine ma anesteziezi strasnic inainte? Nu de alta dar sa nu dai peste masea de minte. E firava inca.

  16. melami
    04/12/2009 la 08:41

    @Cipri
    Cine? Minteaaa? =))

  17. 04/12/2009 la 10:22

    @ cip
    preda-te , daca vrei sa fii crutat, dupa ultimul upercut incasat , nu se renteaza sa te ridici inainte de 10.
    @ doctora
    ca sa mai zic ” chapeau „, executie de clasa.

  18. melami
    04/12/2009 la 11:04

    @kekee
    De clasa intai, ca abia absolvii gradinitza! Stai sa vezi cand oi trece in a doua! =))

  19. 04/12/2009 la 11:21

    @ doctora
    pai daca mitz abia intzarcat zgirii asa tare , ce ne facem cu tine peste un an ???
    Vizualizind treaba e ca si cum ar ieshii din cusca dresorul cu miinile ridicate strigind , fugiiiiiiiti, si-n urma lui ,la pas lejer, iese, un mitz cu botul minjit de lapte.

  20. melami
    04/12/2009 la 12:18

    Faina imagine! In realitate, is o matza destul de harshita in rele… 😉
    Bine ca mi-am amintit sa-ti fac o vizita, ca ma luai aseara cu „marea confruntare” care a fost pana la urma rahat cu perje, si uitai!

  21. 04/12/2009 la 12:54

    @Melami Mintea nu ma doare bre, dar mi-e teama ca s-ar putea intampla. Daca e vorba ca dai la punctul sensibil, mai bine ma anesteziezi puternic inainte sa tragi la masea. Mi-i ca apoi daca te inmoi, nu ti-o mai arde doar sa ma ciomagesti.

  22. melami
    04/12/2009 la 15:15

    @Ciprian
    Vrabia… Mihai Viteazul! Nu, Căpitane, fără anestezie, ca pe vremea lui Nagy Istvan (Ştefan cel Mare, pentru nevorbitorii de maghiară!)!

  23. 04/12/2009 la 15:25

    @ cip
    dupa , oricum amortesti .

  24. 04/12/2009 la 16:24

    @slvc
    Ó, Istenem!

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: