Prima pagină > Chestii, socoteli > Astă seară dansăm în familie

Astă seară dansăm în familie

28/11/2009

… adică, la ziua Mărgelatului, un alt nepot de-al meu, despre care nu prea v-am povestit, pentru că părinţii lui sunt mai reticenţi cu expunerea publică. Până la urmă însă, m-am gândit că-i preferabil să se şifoneze ei puţin decât să-l pun în plan secund pe năzdrăvan; asta ca să nu zic: să-l ignor de-a dreptul. Deci, acum voi merge să-i iau pe ai mei, apoi pe soră-mea cu fii-su, şi să ne amestecăm o după-amiază întreagă, cu ochii pe ei şi cu mâna pe puls. Cred că vă închipuiţi puţin ce fac doi copii în jurul vârstei de 4 ani, pe care îi desparte doar o lună de viaţă.

Pentru că prichindeii au apărut în iarna lui 2005, unul în noiembrie, altul în ajunul Crăciunului. Că aşa e la noi, în vrac, nu cu ridicata. Îmi amintesc şi acum ce vâjâială şi foşgăială a fost pe capul meu atunci, când ambele mămici mă solicitau în egală măsură, eu fiind unicul medic din familie, şi părând a avea şi idee de felul cum se cresc copiii, atâta timp cât am avut doi ai mei, pe care i-am scos cât de cât la liman. Ca să vă faceţi o idee, o să vă zic doar că într-o seară, pare-mi-se pe 30 decembrie, mă roagă bărbatu-meu, cu voce mică, pentru că mă ştie ce-mi poate pielea când îmi ies din fire:

-Te rog frumos să treci şi pe acasă. Măcar o jumătate de oră, să-mi amintesc şi eu cum e să fii însurat…

Cam avea dreptate. De vreo două luni, dormeam mai mult în deplasare, când cu unul când cu altul dintre noii bărbaţi din viaţa mea, aşa că dădeam pe la domiciliu doar ca să-mi schimb hainele. Uneori nici atâta, pentru că mă îmbrăcam cu ale soră-mii sau cumnată-mii, având tustrele cam aceleaşi dimensiuni. Şi tot nu reuşeam să le împac pe amândouă mămicile, care voiau fiecare exclusivitate, aşa că s-au mai şi supărat pe mine; uneori simultan, alteori alternativ, aşa că soţiorul meu ajunsese să ştie în ce fază sunt cu ele după numărul de ore pe care îl petreceam cu el. Cred că lui i-ar fi convenit să fi ajuns în furci cu amândouă definitiv, dar am inimă largă şi trec repede peste certuri, aşa că-mi luam din nou bocceluţa şi o porneam la drum de seară, la un crai de tobă sau de treflă, după cum suna solicitarea. Oi fi având eu ceva calităţi de nu s-a lepădat atunci de mine, că motive îi dădeam cu vârf şi îndesat. În puţinul răgaz pe care-l petreceam împreună, aveam grijă să-l informez exact ce fel de scaun a avut Mărgi sau Ziu, de câte ori au regurgitat , ce sunete a scos fiecare în parte, cum mi-au zâmbit ei şi de ce sunt convisă că în familia mea s-au născut nişte genii. Cuplul nostru a rezistat însă şi acestei încercări, semn că aşa ne este scris: să nu scăpăm unul de altul orice ar fi. Drept să spun, nici nu vrem asta. Nu ştiu el ce motive are, dar ale mele sunt pur egoiste: de ce să profite alta de pe urma muncii mele de atâţia ani de a şlefui un diamant?!… Ia sa facă bine şi s-o ia de la început, să-i explice, ca unui copil, ce e aia o maşină de spălat şi la ce foloseşte ea, unde-i cămara şi de ce nu-i indicat să-şi ţină în ea pantofii, şi alte chestii care fac convieţuirea a doi oameni suportabilă.

Mărgi şi Ziu. Nici că se poate să existe firi mai deosebite, deşi prin vinele lor curge, în parte, acelaşi sânge. Unul e foc şi pară, altul apă-nvolburată. Unul impulsiv, revanşard, dezordonat şi expansiv, altul reflexiv, tenace, meticulos şi orgolios. Doi bărbăţei aflaţi în contină competiţie.

După amiaza a decurs oarecum normal, dacă facem abstracţie de faptul că pisica familiei a stat ascunsă timp de vreo patru ore în spatele canapelei, că s-au smiorcăit, pe rând, din felurite motive, aproape toţi picii care au intrat în contact cu sărbătoritul, şi că părinţii lor arătau ca la finele unui maraton, în plină arşiţă, de cât au alergat după ei să-i descaiere.

După ce s-a servit tortul şi după ce Mărgi a tras o gură zdravănă de coniac dintr-un pahar uitat de un adult zăpăcit pe masă, o ia pe mumă-sa pe după cap, ca un flăcău pe drăguţa lui, la horă-n sat, şi-i spune, suficient de tare ca să-l audă toţi invitaţii: „Până acum am fost cuminte. Pot să le trag câteva bătăi la ăştia?” Nu că până atunci nu-i altoise cu un balon subţire şi lung, dar aia fusese în joacă. Era momentul să se treacă la acţiuni mai serioase… De la care s-a salvat fiecare cum a putut, majoritatea alegând soluţia ruşinoasă a fugii…

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 28/11/2009 la 23:14

    Bre, nu pune nepoteii pe mine. Jur ca de acum nu te mai enervez, dar nu le spune de mine :))

  2. 28/11/2009 la 23:20

    La multi ani, nepoteilor! Sa te bucure cu nazdravaniile lor.

  3. melami
    28/11/2009 la 23:22

    Căpitane, te credeam mai bărbat, ce naiba!
    Până acum am povestit doar de Ziurelu’, şi s-au speriat jumate din comentatori. Şi ăla e cel cuminte!
    Dacă eu le fac faţă, te-oi descurca şi tu cumva. Chiar aveam ceva treabă prin Bârlad, de sărbători… Să nu cumva să te dai rănit tocmai când ţi-oi cere să stai cu ei fo câteva ore, că te pârăsc la ştiu eu cine, şi vezi tu… Eeei!
    (Mulţumesc mult pentru urări! 🙂 )

  4. 28/11/2009 la 23:31

    Dau in mintea copiilor mai repede decat Basescu in copilasi :P. Le desenez eu vreo doua casute si pistoale automate de se linistesc admirandu-le.
    Am si eu o rugaminte, daca vii in Barlad adu-mi si un doctor de familie serios si competent. Eu am nimerit la o gluma de doctoras.. Imi e frica sa iau retete cu parafa lui.

  5. 28/11/2009 la 23:41

    Hei…să-ţi trăiască nepoţeii :))
    Şi zi aşa, două luni în deplasare când s-au născut ei? =)) =))

  6. melami
    28/11/2009 la 23:42

    @Cipri, am glumit cu Bârladul, să te încerc. Te-ai descurcat până la urmă! Nici nu mă aşteptam să mă dezamăgeşti. În ce priveşte practicile prezidenţiale… ţi-am lăsat un răvaş, pe blogul unui anume senator. 😉
    @sebra: Da, da. Şi alea au fost doar primele două…
    Dar lasă c-o să vezi şi tu, când ţi-o veni rândul. Mai ai până atunci destul, dar nu strică să te pregăteşti de pe acum… 😉

  7. 29/11/2009 la 00:14

    :)) Mai am până atunci! dar mi s-a spus clar „mama,tu o să-mi creşti copiii,că aia habar n-o să aibă! (aia fiind viitoarea nevastă a lui fi’miu)”

  8. 29/11/2009 la 00:17

    @Melami
    Stiam ca nu vii :)), nici Mos Craciun nu vine, d’apai tu…

  9. 29/11/2009 la 09:06

    M-am spălat pe dinţi. 😀 Acum aştept să-mi povesteşti cum te-ai descurcat cu ai tăi. Că ai mei şi-au declarat război. Pe bune.

  10. melami
    29/11/2009 la 09:39

    @sebra
    Până la urmă, e înduioşătoare percepţia fiului tău: el crede că mama copilului său va avea vârsta de acum… 🙂 Nu ştie că orice femeie normală se transformă, în momentul magic al ivirii maternităţii, într-o leoaică cu instincte sănătoase.
    @Cipri
    Măi, cine ţi-a zis zis că Moş Crăciun nu există?! I-un mincinos şi un zgârcit. La tine o să vină musai. Ştiu sigur! Aşteaptă, şi fii atent la poştă…
    @tetris
    Ei, dar tu crezi că scăpaţi aşa uşor? Cu câteva cuvinte, într-un comentariu?!
    Dar, pentru că pare o situaţie de urgenţă, uite ce soluţie îţi dau: ascultă ambele părţi, dă-le dreptate, apoi influenţează-i discret, cu abilitatea-ţi cunoscută, până când vor fi convinşi că gândesc exact invers decât la început. Ai grijă însă cum dozezi ingredientele, să nu ajungi la situaţia iniţială, dar din poziţii absolut diferite. =))

  11. 29/11/2009 la 10:06

    @m3bis
    Pe scurt, ca la ce eseuri are Var’mea in ultima vreme, lasa-i sa se cearte, ca se-mpaca ei singuri. Nu mai bine te uiti diseara la Real – Barca?

    @Slvc
    Eu fac fata la copii, is calit cu fra’miu al mic. Eu ma bucur pentru el ca s-a nascut si el a dat sa-mi fure locul de alintat in familie. L-am dovedit :)).

    Poate ti-ai meritat alea doua luni de deplasare, ia recunoaste ca mataluta le tot inghionteai sa te faca matusica.

  12. melami
    29/11/2009 la 10:19

    Măi, măi, cum le ştii tu pe toate, boier matale!
    Da’ ai tremurat „umpic” c-o să-ţi ia ăla micu’ locu’, nu? 😉

  13. 29/11/2009 la 10:29

    Si-a taiat singur craca de sub picioare, eu m-am purtat cu el ca si cu o papusica.
    Probabil am mai povestit asta, cand s-a nascut m-am dus sa-l iau de la maternitate si pana acasa de fericire ca am un fratior mai mic am sarit intr-un picior, vreo 800 m.:)) Pe urma cand a racit prima data si a trebuit sa-l duca la spital, au trebuit sa cheme ai mei pe bunica sa stea cu mine, ca eu boceam neintrerupt 🙂 (Nu muri, Bogdanel! ) si pe urma a facut ce a vrut din mine 😛 . Acum abia astept sa vina in tara, sa-l chinui putin 😛

  14. melami
    29/11/2009 la 10:37

    Aş vrea să mă „chinuie” şi pe mine cineva aşa. Am fost copil unic, şi toată viaţa mi-am dorit un frate sau o soră. De-aia, când m-am măritat, l-am anunţat pe soţior că dacă nu-mi face măcar doi puiuţi, eu tot îi fac, aşa că s-a conformat. În afară de cazurile medicale care te împiedică să ai mai mulţi copii, mi se pare că firesc e să ai cel puţin doi. E numărul perfect, care asigură perpetuarea speciei. Dacă-s mai mulţi, cu atât mai bine. Ştiu că e greu, azi, dar unde mănâncă doi, pot mânca şi trei… Loc să fie, în inimi! 🙂
    Vezi că am lăcrimat puţin şi la dom’ senator acasă, da’ era plecat…

  15. 29/11/2009 la 10:42

    Te asigur ca incap chiar si 5 copii in jurul unui blid :P. Doar cand stii ca vrei sa le imparti dulciuri este recomandat sa ai un singur copil :))

  16. melami
    29/11/2009 la 11:11

    Încap şi mai mulţi! Am crescut în casa bunicilor din partea mamei, care au avut 11 copii, din care au trăit 10. I-au crescut pe toţi, şi au mai avut putere să-şi crească şi vreo câţiva nepoţi, şi chiar vreo 2-3 strănepoţi! Cucoanele alea care aleargă prin parcuri pe lângă nepoţei, în reclamele TV, sunt nişte biete hoaşte faţă de sprinteneala bunicei mele, care reuşea, nu ştiu cum, să aibă grijă de animalele din bătătură, de vite şi de oi, cocea pâine, cosea, spăla, gătea şi mai avea şi timp să ne mângâie şi să ne spună poveşti. Probabil că ziua ei avea mai mult de 24 de ore…

  17. 29/11/2009 la 12:22

    @melami
    Crezi că n-am încercat? Dar ăştia doi au avut profesor bun, bun al dracu’. Dacă erau plozii altcuiva (şi nu mă refer aici la faptul că aş fi fost mai insensibil) poate reuşeam să-i înregimentez. Dar aşa….

  18. 29/11/2009 la 14:25

    Intelegem ca pozele de la party trebuie doar admirate, dar sa intelegem si ca te-ai saturat de „gura” noastra?:)) Nepoteii tai or fi niste ingerasi fata de noi. Toata ziua ne trancane tastele, chiar de avem sau nu ce spune :P.

  19. 29/11/2009 la 15:38

    @ melami
    ţi-am recunoscut diplomaţia in sfatul dat lui m3bis.
    @cipri
    bucură-te că ai fost ăla mare, că io am fost ăla micu, şi am mâncat nişte papare de la soru-mea …. ,e adevarat insă şi ca am rămas micuţu pînă în ziua de azi 😉 🙂 .

  20. melami
    29/11/2009 la 15:42

    @tetris
    O dată şi-o dată trebuie să culegem roadele a ce am sădit. Cred că-i mai bună sugestia lui Cip. Ei se ceartă, ei se-mpacă! 🙂
    @Cipicao
    Nu, Căpitane. Pur şi simplu nu-s de comentat pozele. De vorbit însă, putem vorbi oricât, pe orice temă. Doar că laptopul a fost luat în stăpânire de unul dintre micii terorişti de câteva ore bune; de-abia apucai acum să vă răspund. Când se va restabili pacea şi ordinea, voi reveni la taste! Până atunci, pe baricadeee! 😉

  21. 29/11/2009 la 15:44

    şi incă ceva ,
    @ cipri , frate-tău e cumva in Italia ?
    zic aşa pt. ca la un momentan ai vorbit de marochini , naţie care pt. romăni sînt marocani.

  22. melami
    29/11/2009 la 15:50

    @kekee
    „Micuţul”?!! =))
    Hmm!
    Înseamnă că n-ai mâncat destule papare dacă ai rămas plăpând. 😉

  23. 29/11/2009 la 15:59

    @kekeee
    Nu , nu e in Italia, e in Franta – Nice. Dar stiu termenul de la cineva din Italia.
    Si sunt al patrulea dintre copii. Noi am fost frati uniti, rar ne certam si usor ne impacam. Ca daca nu ne impacau mama si tata si plangeam la unison :))

    @slvc
    Vezi sa nu te inconjoare ca apoi nu mai ai scapare :))

  24. 29/11/2009 la 16:41

    @ cip – mirosiem io ceva italian 🙂 😉
    @ păi inchipuie-ţi că in toată cariera mea am luat 2 palme de la tata ( cind eram viţel mare deja ), o serie de nuiele , pălmi, palme, şuturi de la mama care se şfirşeau cu enervarea ei în momentul în care rîzînd mai ceream pe motiv că îmi fac bine la piele, şi o avalanşă de cafteli de la soru-mea care-i un dop de oţel.
    mă uit la un film cu sophia loren . Ştiai că CEA MAI MARE ACTRIŢĂ A ITALIEI a fost prostituată ?

  25. 29/11/2009 la 16:50

    Prostitutie, sincer mi se pare un termen incorect folosit in lumea artistilor, niste oameni in continua cautare si niciodata multumiti. :))

  26. 29/11/2009 la 17:17

    Pe bune , mi-a arătat cineva trotuarul unde ” batea ” sophia inainte de a fi remarcata de ” tînărul ” regizor Carlo Ponti.
    dar italienii au o percepţie diferită,
    Moana Pozzi – actriţă porno devenită icoană naţională.
    Cicciolina – într-o ţară catolică – ajunsă parlamentară (pentru faza asta îi iubesc pe italieni), cînd era în parlament le mai arăta o ţîţă ca să mai scoată din letargie mumiile de acolo.
    Luxuria Vladimir – parlamentar transsexual

  27. 29/11/2009 la 18:14

    Eu stiu doar povestile cu artiste romance .. dar nu-mi permit pe blogul melaminei sa ti le impartasesc :P. Aici nu e rubrica de cancan si rost de clickuri.

  28. melami
    29/11/2009 la 18:14

    @kekee
    Ea a fost şi i-a trecut. Acum e o adevărată doamnă. Mai rău e cu cele care au devenit aşa, de dragul de a se afla mereu în atenţia publicului…

  29. 29/11/2009 la 19:19

    @ mel si cipri .
    Eu nu condamn pe nimeni, cunosc prostituate , gay, care au nişte cerebeluri de nota zece – montate in rubine – SWISS MADE.
    Persoane cu care poţi avea conversaţii cum rar prinzi.
    Pt. mine singura chestie importantă la un om e ce are-n cap , în rest: culoare, naţie, preferinţe sexuale – nu mă interesează.
    sînt orice dar nu habotnic sau moralist, din contră.
    era doar aşa ca fapt divers, imi adusesem aminte de cînd eram la Roma şi un coleg trecînd pe strada aia mi-a zis, îl cred pt. că era din Roma şi avea anii ( era pensionar dar mai lucra din plictiseală ).

  30. melami
    29/11/2009 la 19:31

    @kekee
    Nici eu n-am nimic cu cele care o fac ca mod de a-şi câştiga pâinea. Homosexuali nu cunosc în realitate, ca să ştiu ce aş simţi faţă de ei… Tot ce ştiu, e că nu pot vedea filme explicite cu homosexuali, chiar artistice, şi că nişte imagini filmate cu un călugăr în timp ce făcea sex cu un zdrahon mi-au întors stomacul pe dos pentru câteva zile. E o reacţe fizică pe care n-am putut-o reprima. Asta nu înseamnă că le refuz dreptul la sexualitate aşa cum simt ei că li se potriveşte, doar că nu-s pregătită şi văd pe viu asta. Şi nu-s vreo pudibondă de felul meu. Probabil că doar o banală heterosexuală. În rest, despre inteligenţa oamenilor, gândesc la fel cu tine.

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: