Prima pagină > Chestii, socoteli > Bibi. Suflet candriu

Bibi. Suflet candriu

24/11/2009

Ok, Ciprian. Deci, pentru tine:

Într-o seară, la ieşirea teatrului, o aştepta un admirator. I se mai întâmplase asta şi altă dată, dar le dăduse cu tifla. Bărbatul nu prea înalt, cu o barbă care îi ascundea pe jumătate chipul şi nişte ochi vii, sfredelitori şi inteligenţi i se păruse însă altfel decât veşnicii admiratori insistenţi. Au făcut câţiva paşi, până li s-au dezlegat limbile, după care au pornit-o pe străzile capitalei, fără ţintă, vorbind întruna, când el, când ea. Părea că au citit aceleaşi cărţi, au văzut aceleaşi filme şi au clocit aceleaşi gânduri. Se făcuse aproape dimineaţă când a sosit momentul să se despartă.

-N-aş putea dormi la tine? zice el, fâstâcindu-se ca o fată mare. Stau în gazdă şi mi s-a atras atenţia să nu întârzii peste ora 22…

Acuma, ce să facă?! Se simţea oarecum vinovată că-l ţinuse pe ăla pe străzi atâtea ore, şi nici în Gara de Nord nu-i venea să-l trimită să doarmă, aşa că a acceptat. Ajunşi acasă, la lumina chioară din hol, i s-a părut că individul e cam tânăr, dar şi-a spus că o avea vreo 30 de ani bine purtaţi. Ea era în jur de 40…

Profitând de faptul că proaspătul ei prieten a mers la baie, i-a verificat, pe fugă, rucsacul, în căutare de ceva compromiţător: arme, droguri sau altceva, pentru că nu era chiar inconştientă. N-a găsit nimic; nici măcar cartea lui de identitate, pe care o avea probabil asupră-şi.

-Am fost iubiţi vreo cinci luni, îmi povesteşte ea. Nu pot să zic că era un amant grozav… cel puţin nu la început, dar îs o bună profesoară, iar el un elev silitor… Câteodată dormea la mine, alteori la gazda lui… Era cam posesiv, dar într-un mod flatant… Într-o zi însă, m-a chemat să-l susţin la un examen. Iată-mă-s şi pe post de soră mai mare, mi-am zis, dar m-am dus. Când ajung acolo, la Facultatea de cibernetica, mare de lume: copii, părinţi, bunici… El, pe niciunde. M-am prefăcut că mă uit foarte interesată pe listele afişate, că nimerisem la concursul de admitere în facultate. Pe când mă chioram eu acolo, nevăzând mai nimic, că n-aveam ochelarii la mine, se bagă-n vorbe cu mine o tipă între două vârste: „Al dumneavoastră cu ce literă e, că v-ajut eu să-l găsiţi…” De unde naiba să-i ştiu eu numele de familie, că nu mi-l spusese niciodată… Tocmai când să-i răspund, mă aud strigată de iubitul meu. Întorc capul, dar nu-l văd. Şi totuşi, vocea binecunoscută se apropia, dar posesorul ei, ioc. În schimb, în faţa mea, la vreo doi metri, se proţăpise un puştan de vreo 18-19 ani, proaspăt bărbierit, cu un chip lung, palid şi frumos. Aşa aş fi vrut să arate fiul meu, dacă aş fi avut norocul să am copii. „Nu mă recunoşti fără barbă!” zice el şi începe să râdă stingher. Drept să zic, cam avea dreptate. Am realizat, subit, că nu ne-am văzut niciodată la lumina zilei, ci doar noaptea, în lungile noastre plimbări, sau la mine acasă. M-am simţit atunci ca o impostoare, ca o nenorocită de seducătoare de minori… tot ce detest eu mai mult. Am stat cu el până a intrat în sala de examen, după care nu l-am mai văzut niciodată. Nu i-am mai răspuns la telefon, nu i-am mai deschis uşa, iar când îl vedeam la ieşirea teatrului, o luam pe uşa de serviciu, care dădea într-o stradă lăturalnică. După un timp nu m-a mai căutat… Acum o fi o cruce de om, frumos şi deştept… cu slăbiciune pentru actriţe de vârsta a doua…

Alta dată, cu un alt bărbat. Mare scriitor şi critic. Şi celebru pe deasupra. Cu un mic defect însă: însurat; dar asta nu părea să-l preocupe chiar atât de mult… A foat o iubire mistuitoare, dintr-acelea care nu ţine seama de bariere şi reguli. Dar, s-o lăsăm tot pe Bibi să povestească:

-De cele mai multe ori venea la mine pe neanunţate. Era foarte ocupat cu scrisul, cu treburile Uniunii (Scriitorilor, n.m.), aşa că numai ce mă trezeam cu el în prag. Era pe timpul lui Ceaşcă. Voi, astea din Ardeal, încă mai aveaţi de unde să luaţi anticoncepţionale, dar în Bucureşti… se descurca fiecare cum putea. Aveam eu metodele mele, dar într-o zi, chiar m-a luat pe nepregătite. Mă aştepta în pat, gata de acţiune. M-am dus în baie, să mă pregătesc. De obicei, foloseam nişte spermicide, dar mi se terminaseră, aşa că ce m-am gandit eu: Ia să-mi bag acolo un pic de oţet, că aşa auzisem de la altele. Dar când îţi ia Dumnezeu minţile, vrea să se şi distreze o ţâră, aşa că, pentru a fi sigură, am făcut un fel de sos vinegretă, cu un praf de sare şi unul de piper, moartea microbilor şi a „omuleţilor”. După care, am trecut la aparate. N-a durat nici un minut, şi numai ce-l văd că se scoal ca ars, şi se aruncă în fotoliu, ţinându-se cu mâinile de bijuterii. „Ce-ai făcut, nenorocito, că mă frige ca dracu?!” urlă el. Într-o secundă, am fost lângă el… să mă fi văzut pe mine în genunchi, în faţa lui, făcându-i vânt cu un ziar şi suflându-i pe instrument, ca la copiii mici când vrei să le treacă „buba”! „Te doare, puiule?” l-am întrebat când mi s-a părut că şi-a mai venit în fire. „Nuuu, numai mă prefac! Ce-ai pus acolo? Acid sulfuric?” „Nu, iubi, un pic de sare, piper, oţet…” S-a uita la mine ca la felul paişpe, după care a început să râdă: „Păi, de ce nu mi-ai zis că vrei să găteşti, că poate comandam un tort de frişcă, nu salată de ardei copt!” De atunci încolo, de fiecare dată mă întreba ce bunătăţi i-am mai pregatit, hihihi… Adevărul e că, de obicei, îl aşteptam cu masa plină, că bărbatul, pe burta goală, nu funcţionează cum trebuie.

Asta e Bibi. A călătorit cu marfarul, că n-avea legături bune până într-un oraş unde o aştepta iubirea vieţii ei de atunci. Întrebată fiind ce şi-ar fi dorit să fie dacă nu era actriţă, a răspuns: dansatoare la bară. Şi era absolventă de Filozofie! O şi vedeam făcându-şi numărul, cu profesionalismul care o caracterizează: mică, bruneţică, cu o faţă inteligentă şi preocupată, cu ochelarii pe vârful nasului, unduindu-se lasciv pe ringul de dans, sub privirile pofticioase ale bărbaţilor… Şi chiar am văzut-o într-o piesă în care simpla ei prezenţă a electrizat sala: era frumoasă şi seducătoare, cu trup de zvârlugă, pentru că magia pe care o răspândeşte când e pe scenă o transformă, din răţuşca cea urâtă, într-o superbă lebădă diafană. Şi atunci am înţeles de ce au iubit-o bărbaţii, deşi, dacă o vezi pe stradă, nu dai doi bani pe ea. Până când începe să-ţi vorbească, uitându-ţi-se în ochi…

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 24/11/2009 la 19:34

    Nu exista comentarii… inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.

    ce urat arata asta …asa ca sa schimbam treaba

    Deci Bibi ..sa folosesc si eu un limbaj mai de pe acum e „foarte tare” …si-o pune cu copii , umbla cu marfarul ..isi baga muraturi inauntru ca sa ucida tot. Cum ziceam foarte tare tanti asta despre care povestesti. Acum va las …ca tre sa merg la basket si nu vreau sa intarziu.

  2. melami
    24/11/2009 la 19:40

    Baftă la panou!:)

  3. 24/11/2009 la 20:22

    Cum măi să nu-şi dea seama că ăla-i un puşti?? Cât o fi fost de întuneric..că doar nu stăteau în beznă :))
    Cre’că n-a vrut să-şi dea seama 😀

  4. 24/11/2009 la 20:29

    Bibi e o porecla unisex, asa-i? Ca eu tot asa sunt alintat si sunt de sex masculin. 🙂

    Ha, ce tare e partea aia cu „bunataturile”. Genial e putin zis.

    In toti oamenii destepti zace cat un mic dracusor care de-abia asteapta sa se joace jocuri nebune?

  5. 24/11/2009 la 21:58

    E Bibi o femeie. 🙂 Dar in rest amuzante intamplarile.. :)) Am patit si eu chestia asta cu plimbari numai pe inserat si plecatul la job mult prea de dimineata, dar apoi ne-am descoperit altfel la lumina zilei. Aveam program la serviciu de la 7 dimineata pana plecam toti… si se facea de multe ori si 10 seara, iar in perioada deadlineurilor 4 dimineata :))… Si ne vedeam in timpul liber, cateodata nici nu mai dormeam doar sa am timp sa ma intalnesc cu ea :)) Nu prea i-am parut eu baiat serios, chiar daca fiecare zi impreuna era ca prima seara in care ne-am intalnit.. eh.

  6. 24/11/2009 la 22:02

    Se mai intampla sebruto :D. Mie uneori imi da lumea 16 ani, alteori 27 :D, desi eu ma simt vesnic un indragostit la 17 ani 😛

  7. melami
    24/11/2009 la 22:27

    @sebra
    Întâmplarea e autentică până în cel ai mic detaliu. „Bibi”, că şii că nu folosesc niciodată numele reale, e purtătoare „cronică” de ochelari… ochelari de-ăia care o îmbătrânesc cu zece ani când şi-i pune… Ori cu iubitelul nu şi-i afişa… iar întuneric cam era, că se întâmplau toate astea pe timpul lui Ceaşcă. 🙂
    @Bibi
    Nu-i aşa?! Ba, parcă doza de „nebunie” creşte direct proporţional cu inteligenţa. 😉
    @Cipicao
    S-ar părea că ştii ce spui, nebunaticule! 😉

  8. 24/11/2009 la 22:37

    @Melami,
    Dar nu te-am acuzat de invenţii :))
    Doar că m-am mirat,dar după cum spui tu,se explică,mai ales dacă purta barbă :))
    @Ciprian,
    Dacă spui tu 😛

  9. melami
    24/11/2009 la 22:41

    Cine, Bibi?! =))
    Am glumit, desigur.

  10. sinus
    24/11/2009 la 22:42

    Si spui ca Bibi e persoana publica?! 😀 Pot face o incercare?! Zici ca e totusi saraca, cam chioara si uratica… cam in fructul vietii, caci actiunea se intampla inainte de ’90… Maia Morgenstern?!

  11. melami
    24/11/2009 la 22:57

    Deci, Maia nu prea e săracă, după cum ştiu eu, dar poate nu ştiu bine. E o mare actriţă, aici suntem de acord amândouă. Dar nu cred că mi-aş dori-o ca prietenă. Urâţică, nu mi s-a părut niciodată. Are o frumuseţe sălbatică şi tipic evreiască. Şi are trei copii, soro! Făcuţi fiecare cu alt bărbat. Şi e cinică, ori Bibi e numai suflet… Ia încearcă tu să te gândeşti la cineva cam de 1,54, care a jucat în spectacolele lui Silviu Purcărete, în România şi la Limoges, apoi în filmele lui Mircea Daneliuc şi ale lui Lucian Pintilie… Hai să văd, că ştiu că te pricepi… doar că oi fi dat eu indicii nu prea clare. Citeşte şi aici

  12. sinus
    25/11/2009 la 12:31

    Am uitat de copiii Maiei, eu nu am vazut-o frumoasa pe Maia Morgenstern niciodata.

  13. kee-kee
    25/11/2009 la 15:44

    dar retzeta pentru sos vinaigrette nu are si moutard dijonnaise.
    eu la urmatoarea intilnire ma prezentam nud, cu o foaie maaare de salata in fatza.

  14. kee-kee
    25/11/2009 la 15:46

    SEX VEGETARIAN !

  15. melami
    25/11/2009 la 16:03

    @sinus.
    Ai ghicit. Din motive lesne de inteles, o sa stim numai noi doua asta. Si, da, ai castigat: simpatia mea, daca asta inseamna ceva.
    Cu Maia, nu stiu ce sa zic… Sa-i lasam pe barbati sa-si spuna parerea.
    Deci, guys, atentie la mine! Cum vi se pare Maia Morgenstern:
    1. Frumoasa
    2. Oarecare
    3. Urata.
    ????

  16. melami
    25/11/2009 la 16:04

    @kekee
    De ce nu cu un cremvurst? 😉

  17. kee-kee
    25/11/2009 la 16:53

    incapatzinata , inteligenta si independenta .
    nu neaparat in ordinea asta.

  18. melami
    25/11/2009 la 17:28

    Vorbeam de frumusete aici, bre! Deci: 1, 2 sau 3!

  19. kee-kee
    25/11/2009 la 17:44

    nu deschide porti pe care apoi nu poti sa le inchizi apoi.
    conceptul de frumusetze e un subiect ce se poate discuta muuuuult si bine – de fapt omenirea intreaga il dezbate de vreo 4000 de ani si e in punctul de unde a plecat.

  20. melami
    25/11/2009 la 17:49

    Faceam doar un sondaj: cum ti se pare, nu cum este in mod obiectiv, adica dupa standarde cat de cat universale. Stiu ca, printre altele, si conceptul de frumusete se supune modei si curentelor. Altfel nu-mi explic de ce una ca… sa zicem Angelina Jolie e considerata frumoasa… Si apoi, imi place sa deschid usi; inchiderea lor nu ma preocupa. Important e sa vad ceva dincolo de ele. 🙂

  21. 25/11/2009 la 17:55

    vezi sa nu te traga curentu'[laughing]

  22. kee-kee
    25/11/2009 la 18:12

    anjelica – probabil pentru ca ” are forme „, iar buzele ei instiga visele ascunse a masculilor la desfatari orale – orale nu verbale .
    mie personal mi se pare proastaaaaaaaaa ca noaptea .
    bine , ca nici bred pit nu-i pui de ainshtain, si are IQ-ul egal cu numarul de la pantofi.
    am cetit ca ea il face prost de fatza cu lumea , si ca are si impresia ca-i un fel de Marie Curie .

    dar vezi tu , asta-i viatza , is frumushài , is la holivud , si au o gramada de tàitzài .
    se potrivesc unu cu celalalt , o tunat si io adunat.

    am incercat sa ma imajinez defilnd pe Walk Of Fames , tinind-o de toarta pe Anjelica , da s-ar fi intrebat toti : cine-i uritu’ ala cu Anjelica noast’.

    PS. cu bred nu m-am imajinat.

  23. melami
    25/11/2009 la 20:30

    Nici eu nu m-am imaginat cu „bred”. Mai degrabă cu Salman Rushdie, dacă tot e să visăm cu ochii deschişi…

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: