Prima pagină > Chestii, socoteli > Bibi, Noricica şi Ică

Bibi, Noricica şi Ică

23/11/2009

Kekee, cu al său câine „siamez”, mi-a amintit de o prietenă de-a mea. Bibi. Actriţă. Una dintre cele mai mari din România. De o inteligenţă, sinceritate şi spontaneitate de invidiat. Un singur exemplu, dintr-un interviu pe care i l-a dat regretatei D. în urmă cu vreo 5 ani: „Am reuşit să fac, în viaţă, exact ceea ce nu mi-am propus. Am vrut să mor fecioară, ca Jeanne D’Arc, dar la 23 de ani m-am măritat. Am vrut să fiu o nevastă fidelă, dar mi-am înşelat bărbatul. Am vrut să am o droaie de copii, şi m-am ales cu doi câini…”. Viaţa ei a fost atât de plină şi de ciudată, că odată şi-odată o să-mi iau inima-n dinţi şi o să scriu despre ea. Nu este actriţă de comedie, dar are un umor nebun când începe să povestească. Odată, mi-a istorisit modul în care s-a ales cu primul ei câine, o căţeluţă adorabilă, care o însoţeşte în turnee şi o aşteaptă în cabină, nemişcată ca un sfinx, până când aude aplauzele de final.

O găsise în curtea teatrului. Era doar un ghem de blană murdară, cu burta sfâşiată de un piron care ieşea dintr-o scândură aruncată pe-acolo. Toţi o căinau, dar niciunul nu făcea nimic. C-aşa-s actorii: se impresionează din orice, da’ când îi vorba de acţiune… Aşa că a luat-o în braţe şi a dus-o la un veterinar. A cusut ăla la ea vreo oră, după care i-a înmânat o reţetă şi a început să-i dea indicaţii, care cum să i le dea.

-Staţi aşa, dom’ doctor, că nu-i câinele meu. Eu doar am adus-o s-o salvaţi şi…

-Cucoană, dac-ai adus-o, de-acum e a ta, aşa că ia-o şi să vii la control peste o săptămână, să-i scot firele!

A luat-o, că n-avea cu cine se înţelege! Şi i-a schimbat pansamentele, i-a dat leacurile cum i-a zis veterinarul… I-a găsit şi nume. Norocica. Se-ntrema pe zi ce trece, aşa că, după o săptămână, când a dus-o la control, doctorul îi zice:

-Ţi-am spus eu că ăsta-i câinele tău?! Uite ce bine-i merge de când ai grijă de ea. Se vede c-o iubeşti. Felicitări!

Şi-ncepe să-i scoată firele, după care o deparazitează şi o cheamă iar peste trei zile la vaccinare.

-Cât mă costă, dom’ doctor? întreabă ea, cu inima cât un purice, că n-o dădeau afară „finanţele” din casă.

-Nimic, cucoană, că ai salvat un suflet, zice el zâmbind.

Aşa că a vaccinat-o şi, după aia, a sterilizat-o. Se împrietenise, între timp, la cataramă cu dom’ doctor, aşa că, la a nu ştiu câta vizită, îl întreabă, în timp ce se uita pe un poster în care erau poze cu tot soiu’ de potăi, care de care mai ciudate:

-Auzi, dom’ doctor, da’ a mea, de care rasă îi, că n-o găsesc p-aici…

-Uită-te mai bine, zice el în timp ce o consulta pe Noricica.

-Păi… coada ar fi de Coolie, picioarele… de Doberman, urechile… de Lup alsacian… Deci?

-Europeana îi, cucoană! Îi rasă europeană dacă are caracteristici din mai multe.

Era tare făloasă că are aşa o căţea reuşită! Şi de rasă europeană pe deasupra! O plimba în fiecare seară pa Calea Victoriei. „Frumoasa lu’ mama” era întotdeauna ţesălată, cu zgardă roşie, şi mirosea bine, că o spăla şi pe dinţi, cu Colgate, până s-a interesat la dom’ doctor dacă-i bună marca aia de pastă, iar el a luat-o la trei păzeşte şi s-a uitat la ea ca la o nebună. Aşa dichisită cum era, nu-i de mirare că atrăgea atenţia. Într-o zi, se întâlneşte cu un amic, cam deputat de felul lui. Unu’ de-ăla atâta de pedant că pieptăna şi ciucurii de la covor. Şi pune ăla ochii pe Noricica ei.

-Frumos exemplar, zice el, admirativ. Ce rasă este?

-Europeană, răspunde ea cu îndreptăţită mândrie.

-Interesant. N-am mai auzit de rasa asta. Auzi, când fată, îmi dai şi mie un puiuţ?

-N-are cum, că-i castrată, da’ mă pot interesa de la veterinarul meu.

Zis şi făcut. La următoarea vizită, îl ia pe dom’ doctor mai pe ocolite, că nu voia să creadă ăla că s-a apucat de codoşit câini.

-Rasa asta… europeană… Nu stiţi, există mulţi prin Bucureşti?

-Nuuuu, numai câte 10-15 la fiecare cvartal de blocuri, zice el şi-l umflă râsul.

Acuma, ce să mai zică; a avut-o la faza asta! Da’ nu-i pare rău! Noricica a învăţat-o ce înseamnă demnitatea şi iubirea necondiţionată. Şi, ca să nu se plictisească, a mai luat un „european”, să-i ţină de urât cât lipsea de acasă. Adică „l-a luat”, e cam mult spus. Pur şi simplu, Ică a urmărit-o într-o zi, prin Cişmigiu şi apoi cale de nu ştiu câte străzi, până la teatru. A aşteptat-o acolo vreo 5-6 ore, după care s-a ţinut după ea până acasă. De atunci, timp de vreo câteva săptămâni, chestia asta s-a repetat zilnic. Până când şi-a zis că asta e, dacă nu trag bărbaţii la ea, măcar câinii… Aşa că l-a adoptat şi pe el. Plin de pureci, cu o eczemă oribilă pe burtă, de dormea cu fereastra deschisă, deşi era iarnă, până i-a trecut… Acuma n-o mai are, că-i găteşte de regim. Cam strâmbă el din nas, da-n cele din urmă, îl îmboldeşte foamea şi mănâncă tot din farfurie. Da’ ce-i place la el mai mult şi mai mult e că-şi cunoaşte lungu’ nasului: nu se apucă niciodată de mâncat până nu începe Noricica, şi nu îndrăzneşte să-i ocupe ăleia locul de pe fotoliu decât în lipsa ei… I l-a dat exemplu ultimului ei iubit… De-atunci, nici c-a mai călcat ăla pe acolo… „Drept să zic, nici nu-i prea simt lipsa. Îi am pe ăştia doi de care să mă ocup, că mai mult decât cer ei, nici el nu voia: să-i dau de mâncare şi să-l scot în lume”, concluzionează ea, râzând.

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 23/11/2009 la 22:41

    vrei povesti cu caini , intra pe http://www.brylu.ro , O PERSOANA SPECIALA , care iubeste cainii

  2. melami
    23/11/2009 la 23:22

    Sa-i dea Dumnezeu sănătate, că şi eu iubesc câinii. Am doi, si, la mintea mea, i-as aduna pe toti comunitarii in curtea mea…

  3. 23/11/2009 la 23:25

    las’ ca incet incet aduni altfel de comunitari ,
    pe blog 🙂

  4. melami
    23/11/2009 la 23:28

    =)) Nebun eşti!

  5. 23/11/2009 la 23:46

    Imi place mult cum ai scris povestea. Inca mai rad. :))

  6. melami
    23/11/2009 la 23:48

    Mersi, Cipriotule. Si nu-i inventie! Daca as vrea, as scrie numai despre Bibi vreo 10 postari cam de acelasi calibru… 🙂

  7. 23/11/2009 la 23:58

    Melami,
    Deci a priceput Bibi cum e cu rasa asta europeană?:))

  8. melami
    24/11/2009 la 00:00

    Cred că da! 😉

  9. 24/11/2009 la 00:04

    Pe mine ma enerveaza tata care are un fix sa le spuna la catzele Fetita :)) si la manji Manzu :))..
    Si eu ii gasisem un nume asa de frumos manzului : Hapsymilian, alintat Hapsy :)) A supt la iapa pana la un an jumate.. ceea ce este extrem de mult.

  10. 24/11/2009 la 00:07

    @ Cip – daca-l duceai la pisolog , iti explica de la Froid cetire , ca e obsedat de sinu’ matern, etc…

  11. melami
    24/11/2009 la 00:11

    @Cip
    Hapsymilian! Şi aveai pretenţia să pronunţe şi „Y”-ul? 🙂
    @kiki
    Măi, măi! Eu credeam că al lui Oedip… 🙂

  12. 24/11/2009 la 00:12

    Psihologia cailor inca nu ma preocupa. :)) Desi ar trebui, de vreo 3 ori am fost aruncat urat din sa :)), ultima oara m-au convins.

  13. 24/11/2009 la 00:14

    :)) nu nu… hapsi… simplu.
    Se enerveaza groaznic cand ii zic hapsimilian sau cand rad in fata lui :)) O fi el armasar, dar nu e prost. Stie ca fac misto de el.

  14. melami
    24/11/2009 la 00:14

    Cipriotule, cred ca, avand in vedere antecedentele, ar trebui sa te preocupe psihologia calareţilor! =))

  15. melami
    24/11/2009 la 00:18

    Calul se enervează, Cip?
    Păi, atunci, are dreptate taică-tău să ţină seama de preferinţele lui onomastice! 😉

  16. 24/11/2009 la 00:19

    Eu cred ca nu le prieste culoarea verde a imbracamintei :)) Am meditat eu mult cat am avut mana luxata si de fiecare data eram imbracat in verde. O data eram si baut, dar nu stiu sa aiba ei fiola ;))

  17. melami
    24/11/2009 la 00:23

    =)) =)) =))
    Precis îi de la culoare verde, pt. că e bine ştiut faptul că iarba pe care o pasc ei e albastră… Deci… =))

  18. 24/11/2009 la 00:32

    Dar nu cred ca le era foame. De fiecare data ii luam de la pascut.

  19. melami
    24/11/2009 la 00:38

    Păi, asta e! Îi luai DE LA păscut, adică le era încă foame, şi tu voiai să-i călăreşti! Ai grijă, cu femeile să nu procedezi niciodată aşa. Întâi le omeneşti şi tu măcar cu o omletă, după care poţi… conversa cu ele în linişte, cât vrei tu. 😉

  20. 24/11/2009 la 00:39

    da stii ca ai dreptate , ca froid povesteste si de oedip si chear insinueaza ca fiecare mascul are in stare latenta sindromu’, amu-mi aduc aminte.

  21. 24/11/2009 la 00:42

    Nu e asta cauza, nu de foame m-au azvarlit cat colo :)). In fine, pastele mamii lor de cai 😛

  22. melami
    24/11/2009 la 00:43

    @kiki
    Eşti la faza în care pricepi teoriile „nobeliştilor”. Ai citit temeinic în bilbioteca din cămară? =))
    (Scuze pentru glumă, dar mi-am amintit de alte comentarii de-ale tale, de pe DC şi de la mine!)

  23. 24/11/2009 la 00:48

    😦 Ma incurci cu altii var’mea. Eu nu beau alcohoale si alea sigurrrr nu erau ale mele.
    M-am suparat.

  24. melami
    24/11/2009 la 00:52

    @Cipicao
    Îi răspundeam lui kiki, dar nu ştiu ce-l apucă pe blogul ăsta că-ţi băgă comentariul între al meu şi al lui. Lasă că editez, şi restabilesc adevărul istoric. Stai numa’ aşa!

  25. 24/11/2009 la 00:56

    😀 Ghini. Acum am citit si eu mai atent.

  26. 24/11/2009 la 01:04

    ntzzzz , nu , in timpul saptaminii nu , ca dup-aia la servici trcotez pe dos si nu-i bine.
    nu ca as fi workaholic , ca-s o putoare ordinara,
    am adus leneveala la nivel de ARTA, dar cu serbiciu’ nu se glumizeaza , ca serbiciu ne da noua , lapte , brinza, carne , bere , vin si alte lactate.
    dar am lucrat o perioada in otelarie la Verona , si acolo n-aveam probleme.

  27. melami
    24/11/2009 la 01:04

    @Cipicao
    Ok, că nu-mi place să supăr! Doar să pişc câteodată. Ca acum. Vezi că ţi-a strecurat cineva, într-unul din mesaje, fragmentul ăsta: „O data eram si baut, dar nu stiu sa aiba ei fiola 😉 ” Răutăciosul ăla a uitat să adauge că băuseşi lapte şi, având în vedere că bietul mânz abia fusese înţărcat la 1,5 ani, avea nostalgii şi resentimente faţă de cei care încă mai puteau face lucrul ăsta. 😉

  28. 24/11/2009 la 01:06

    Era pe vremuri.

  29. melami
    24/11/2009 la 01:07

    @kiki
    Că serbiciul ne dă nouă: lapte, carne, brânză, ouă! Ca să rimeze! Sigur nu eşti medic, în România, conform percepţiei de tip „Urzica” a unora? 😀

  30. melami
    24/11/2009 la 01:09

    Ok, my friends! Voi sunteţi doi, şi eu am ajuns să mă culc deja la unu, aşa că… Noapte bună! Vb. mâine! mulţam de companie plăcută! 🙂
    Nici nu te-am crezut, Căpitane, dar chiar nu-mi place să rănesc pe cineva, decât dacă o merită. Şi-atunci îs a dracului tare. 🙂

  31. 24/11/2009 la 01:09

    Am glumit doamna doctor in legatura cu alcohoalele, precum toti alcoolistii care neaga. 😉
    Nu sunt eu un suparacios. Doar caut motive sa par suparat :))

  32. 24/11/2009 la 01:10

    Noapte buna. Zi usoara maine. Sa ne mai zici de Bibi. 😛

  33. 24/11/2009 la 01:19

    ntzzz, io doptor, veac , ca-s slab cu naturelu’, ma umple mila.
    Am in schimb o sora, zici ca-i sora lui Mengele nu a mea.
    Iar cu peschesuri de lapte, brinza – nici un bisnis.
    Daca ai hira pe git si consumi doar Parmiggiano Reggiano , formage Camembert, Foie Gras, Beluga , Chianti si Oban ???
    Ce face badea ?

  34. melami
    24/11/2009 la 07:48

    Adică sora ta, recte: nu soră, medic, dar soră totuşi, numai de-astea mănâncă? E doctorul lui Berlusconi cumva? Sau medicii sunt totuşi plătiţi, în Italia? Măi, măi! 🙂
    Carea Badea? Mircea? El, bine; dă din gură, ca nebunul, şi uneori le mai şi nimereşte. Dar, în mare, e simpatic. Cam supărat el pe toată lumea, dar şi lumea asta îi dă motive, de ce să nu recunoaştem…

  35. Rapunzel
    24/11/2009 la 08:47

    Si mie imi place de M Badea, dar trebuie sa recunoastem ca e mult mai usor sa comentezi de pe margine… as vrea sa il vad cum comenteaza daca ar avea ocazia sa lucreze macar cateva luni in administratie, sau macar sa fie membru al unui partid politic!

  36. melami
    24/11/2009 la 08:49

    Nu-l vad membru in nici un partid, ca e neinregimentabil prin fire. Dar in administratia publica… da. L-ai vrea de coleg? 🙂

  37. kee-kee
    24/11/2009 la 10:00

    nu , sora mea chiar e sora medicala ( INSISTENTA MEDICALA ), dar are un singe receeee
    cred ca in alta viatza a fost killer, e suficient sa te priveasca ochii mijiti, de culoare gri otzel ca te impresioneaza, uiti ca are doar un metru si un pic.
    nu prea pupa ea ce am enumerat mai sus, ( daca nu-i aduce frat-su’ ) , da nici cas, brinza si altele nu primeste, adica le ia , dar le da la infirmiere.

  38. 24/11/2009 la 10:34

    gfhfhrsfbfhbfthfghbshdfsgbfdbhd fhfthbg nfhfgh dgergrg h rtydkyu jhtjesaa hwgqtyhtrh tyuhrgg hrg5ry5gry

  39. melami
    24/11/2009 la 10:48

    Cred ca ar fi trebuit sa pui comentariul asta la articolul cu bloggerul meu incepator. 🙂

  40. melami
    24/11/2009 la 11:24

    Se pare ca ti-ai cam gasit nashul cu ea! Sa-ti traiasca! 🙂

  41. sinus
    24/11/2009 la 17:32

    Sa stii ca prietena ta nu e singura care se mandreste cu aceasta rasa europeana si eu m-am mandrit o perioada:))

  42. melami
    24/11/2009 la 18:10

    Felicitări! Şi au am început-o tot cu o căţeluşă „europeană”. Adevăraţii iubitori de animale nu se uită neapărat după pedigree-ul lor. 🙂

  43. kee-kee
    24/11/2009 la 18:32

    LOR a animalelor sau LOR a iubitorilor ?

  44. sinus
    24/11/2009 la 18:39

    @Kee-Kee, a iubitorilor bineinteles, tu ce credeai?!

  45. melami
    24/11/2009 la 18:56

    @kiki
    … riciosule! 🙂

  46. pdm
    24/11/2009 la 19:02

    @chichi
    ”lor” AL animalelor…pedigriul

  47. sinus
    24/11/2009 la 19:06

    Scuze ma simt si eu cu musca… e contagios…

  48. melami
    24/11/2009 la 19:20

    Măi, da’ eliptici mai sunteţi! Vedeţi să nu vă scrântiţi deştele pe taste! =))

  49. 24/11/2009 la 22:44

    sa ma egzplic !
    nedumerirea mea (care nu erea nedumerire) se referea la faptul ca exista oameni ce au pedigriu , adica se cred ele superioare , nobile si mai spiciale.
    -ce faina faza la tv. un tip ce gateste intr-o bucatarie mare si asculta” Nessun dorma”
    revenon a nos moutons.
    subliniez , NU SINT DE VITZA NOBILA , au pedigriu’, adica e neshte prosti ce-si dau importantza si se cred buricul pamintului , motzul la cacat.

  50. melami
    24/11/2009 la 22:48

    Kiki! De data asta mi-ai plăcut! Sintetic, ilustrativ şi la obiect. Aşa, măh!

  51. 24/11/2009 la 23:15

    nu-mi plac „animalele” cu „pedigriu'” , pentru ca :
    1-e egocentrici
    2-e lipsiti de fantezie
    3-e foaaaarte prosti
    Oricit ai fi de ” important „, de dishtept, de bogat -ESTI UN OM ! daca te prinde diareea la fel te strimbi si tu si joci pe loc pina la liberarea wc-ului.

    cind sint bine dispus , si stiu ca am pentru cine imi face placere sa povestesc ca si circulatia rutiera in romania.

  52. melami
    24/11/2009 la 23:21

    Băi, io te-am lăudat, şi tu-mi scoţi limba! Nu-i frumos! De unde ai aflat că-s de sânge albastru, ai? Că în venele mele filiforme curge sângele a mai multor dinastii europene, altoite pe nobila tulpină ariană a maharajahilor? Ţi-i ciudă, nu? ( =)) )

  53. 24/11/2009 la 23:27

    pai si io !!!
    n-ai vazut ?
    am ceva albastu .
    LIMBA , ca am baut o calimara de cerneala 🙂
    ai mai vazut pe cineva care a baut o calimara de cerneala ?
    IO DA ! un fost elev de al meu .
    Intorcindu-ma mai rapid de la tabla il prind pe individ cu gura PINA LA URECHI , si zimbetul….ca venele tale filiforme 🙂 , ALBASTRU.
    instantaneu am inghetzat , ba ce-ai facut , nu esti intreg la cap ( intrebare retorica – ca chiar nu era ).
    Lasati-l domnishoru’ profesor , ca nu-i prima calimara .
    M-au linishtit.

  54. melami
    24/11/2009 la 23:31

    Unde ai predat, bre, de erau încă călimări (scuze!)?! În Evul Mediu? =))

  55. 24/11/2009 la 23:34

    dpdv. temporal nu , dpdv. spatial APROAPE.

  56. melami
    24/11/2009 la 23:38

    M-ai încuiat! Ia s-o luăm logic. Ev Mediu… Europa… deci, poate şi România. Aşa că am două variante: Sicilia şi zona noastră rurală. Nu neapărat în ordinea asta. 😉

  57. 24/11/2009 la 23:44

    ai ghicit !

  58. melami
    24/11/2009 la 23:48

    Asta-mi aminteşte de bancurile alea cu Radio Erevan. =))
    Întrebare: Ce-i zebra? Un cal alb cu dungi negre sau un cal negru cu dungi albe?
    Răspuns: Da.

  59. 24/11/2009 la 23:50

    imi plac si mie oamenii si raspunsurile clare !

  60. melami
    24/11/2009 la 23:53

    Vezi că iar ţi se vede marginea blogului ieşind de sub cămăşuţă… 😉
    Adică, bre, când numele tău apare subliniat, ca acum, e suficient ca oricine să dea click pe el ca să-ţi intre în el…

  61. 24/11/2009 la 23:59

    ‘tu-i in bena pe iutubi , inainte se auzea muzica bine la clipurile incarcate , acu e ca porcu’, nu cumva sa shutim muzica d-colo.
    va dadeam doo musichii faine.

  62. 25/11/2009 la 00:03

    auleu , si cum fac sa-mi bag chimeshea in ciucuri ?
    ( moamaaaa ce intrebare am formulat ).
    cre’ ca daca ma stergi de pe blogroll-ul tau imi trece.

  63. melami
    25/11/2009 la 00:03

    Păi, mai intră şi tu pe blogul tău, că-i înjuraşi dijaba pe iutubi! Ţi le-am făcut spanac pe amândouă! =))

  64. melami
    25/11/2009 la 00:05

    ok, te şterg, dar te ţin minte! Pricipişi?! 😉

  65. melami
    25/11/2009 la 00:07

    No, ia mai dă o probă, să văd, mai eşti în microfonie?

  66. 25/11/2009 la 00:11

    doi – zece , doi zece !

  67. 25/11/2009 la 00:11

    ba , tot se aude afara .

  68. melami
    25/11/2009 la 09:36

    Da, se aude, dar am adormit aseară şi nu ţi-am mai putut confirma! Deci, ca pe timpuri, când cu transmisiile TV. „Nu e de la noi!”, adică de la mine, că io te-am măturat din casă…

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: