Debut de blogger

edfffshjhjjhht hghghg

bb b b b b bb b b b bhhghhghhgh

jbjjbbbbjbb

jjhhjhjhjhjhjhkjjhtttt mz

Ce vă faceţi că nu pricepeţi! Ăsta-i primul articol postat de fiul soră-mii. Nuş’ pe ce taste a apăsat, că m-a blocat pe italice (la priceperea mea, pun pariu că aş fi reuşit şi singură, nu cred că aveam nevoie de ajutorul lui!), aşa că voi continua aşa. Deci, lucram eu pe laptop, şi el se cam plictisea prin casă, că scosese până atunci sufletul din mine jucându-ne „de-a pilotul şi copilotul”, aşa că-i cerusem un răgaz. După nici cinci minute -la copii, noţiunea timpului e mai lăbărţată decât la noi, aşa că m-a anunţat că a stat deja o oră cuminte- se înfiinţează lângă mine şi-mi spune:

-Dă-te la o palte, că am de luclu!

-Ce lucru ai tu de făcut cu laptopul meu?

-Să scliu!

-Păi, cum scrii?

-Simplu: apăs pe taste, aşa ca tine.

L-am lăsat, ce era să fac!

S-a instalat comod, mi-a cerut să-i apropii scaunul de masă, şi a început să „lucleze”.

Tasta la întâmplare, aşa că stăteam lângă el, să nu-mi strice ceva din articolele pe care le am în arhivă, dar m-a huşuit scurt:

-Nu vezi că mă înculci?! Găseşte-ţi ceva de luclu!

Mi-am găsit, că o femeie are întotdeauna ceva de făcut. După un timp:

-S-a blocat!

-Dar ce-ai făcut de l-ai blocat?

-Nimic. S-o-nceput să se „veveve” singulă!

-Adică cum „s-o-nceput”?!

-S-o-nceput. Degeaba îţi explic, că tu nu ştii…

Cam aşa este. Nu-i singurul care mi-o spune!

-Uite aici: „veveve”, zice el şi-mi arată cu un degetuţ nervos banda de sus.

M-am uitat. Tot butonând şi jucându-se cu mouse-ul, dăduse link la un site cu ceva produse cosmetice, care se părea că nu l-au satisfăcut.

Aşa că l-am întors pe blog, unde a produs capodopera de mai sus.

Va trebui să stăm cu ochii pe el. Dacă la nici 4 ani, navighează singur pe internet, la 8 ar putea sparge computerele de la NASA iar la 12 să dea o lovitură de stat, doar apăsând pe câteva butoane.