Prima pagină > Chestii, socoteli > Paraskavedekatriafobie

Paraskavedekatriafobie

14/11/2009

pisica neagraNu sunt superstiţioasă. Ba chiar credeam, până ieri, că 13-le îmi poartă noroc. E şi asta o superstiţie la urma urmei, chiar dacă e de bine… Probabil că-s pline blogurile de referiri la asocierea asta „nefastă”, dar eu chiar am avut o zi care mă pune pe gânduri.

Am început prin a întârzia la serviciu. Se mai întâmplă, s-ar putea spune. Sigur că da, doar că eu sunt de obicei de o punctualitate nemţească. Am continuat, la prânz, cu o serie neagră: am mers la un avocat, fără notificarea la care îi solicitam să răspundă; apoi la Casa de Asigurări, să-mi depun un dosar de evaluare a cabinetului, din care lipsea cererea obligatorie, deci nu mi l-au primit, că era una de-aia tipizată, pe care trebuia s-o scriu la computer; am vrut să-mi plătesc rata la maşină, dar nu-mi ajungeau banii… Aşa că m-am dus acasă şi m-am culcat.

Credeam că puiul de somn avea să mă purifice de rămăşiţele ghinionului care mă urmărea, dar, la trezire, am constatat că eram în întârziere la vernisajul expoziţiei soră-mii, care mă suna furibundă la telefon. Am ajuns în cele din urmă şi acolo, cam la spartul târgului. Am dat o raită , la repezeală, de-a lungul exponatelor, după care i-am luat progenitura şi am mers la cumpărături, ca s-o lăsăm să se bucure de compania prietenilor şi a colegilor. Ăla micu’, ţâfnos că l-am luat din mijlocul distracţiei, a tras un show de zile mari la alimentara, pe motiv că nu-i dau voie să-mi bage în coş un raft întreg de iaurturi care ştiu sigur că nu-i plac, pentru că am mai mâncat o dată, timp de o săptămână întreagă, aşa ceva după ce mă lăsasem prostită de el şi i le cumpărasem. Aşa că m-a gratulat cu epitetele învăţate la cămin, începând cu „căcato” şi sfârşind cu „poarco”. La casă, în spatele nostru, se adunase deja o coadă impresionantă, dar mogâldeţa îşi apăra punctul de vedere din toţi bojocii, drept pentru care m-am întors spre ei şi m-am apărat, cu laşitate: „Nu eu l-am crescut! Doar am grijă de el în seara asta…” Oamenii se uitau, amuzaţi, la micul zurbagiu, care mă admonesta ori de câte ori încercam să-l fac să degajeze locul: „Îmi rupi hainele, nu vezi?!”, după care şi le aranja demonstrativ, cu priviri acuzatoare. În cele din urmă, l-am luat în braţe şi l-am dus la maşină, unde a butonat în neştire tot ce s-a putut, până am reuşit să aranjez cumpărăturile în portbagaj. Mi-au trebuit apoi vreo cinci minute să opresc ştergătoarele de parbriz, să pornesc CD-playerul, după ce am scos, cu o scobitoare, moneda de 10 bani pe care o băgase în fanta pentru CD-uri, să dau aerul condiţionat pe cald, că era pe aer rece, la maximum, să resetez ora şi data şi să-l leg cu centura de siguranţă, pe care o refuza cu vehemenţă, că e băiat mare şi nu mai trebuie.

După tot tămbălăul ăsta, ajunşi acasă, s-a apropiat de mine cu cel mai angelic zâmbet, mi s-a căţărat pe genunchi, şi-a cerut iertare, ştampilându-mi obrajii cu pupicuri umede, şi m-a rugat să-i deschid laptopul, la desene animate. Nu m-am lăsat convinsă cu una, cu două. Recunosc că nu din raţiuni educative, ci pentru că prea era bine să-i simt trupuşorul de zvârlugă în braţe şi respiraţia proaspătă, să-i văd zâmbetul ştrengăresc din colţul gurii, privirea limpede, cu sclipiri de răsărit de soare, vara, la mare.

Aşa că am ajuns la concluzia că superstiţia asta cu „vineri, 13”, prinde doar la cei care cred în ea. Sau sunt prea copleşiţi de treburile cotidiene, aşa că e normal să le mai scape câte ceva din vedere. 🙂

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 14/11/2009 la 12:59

    Deci,te-a făcut de râs nepotu’ :))
    Da’ de unde ştie el cuvinte din alea??

  2. melami
    14/11/2009 la 13:17

    Vreau să cred ca de la grădi, că în familia lui nu se vorbeşte aşa… 🙂

  3. pdm
    14/11/2009 la 13:22

    nepotu-to e cum eram eo când eram mic! nici eu nu puteam să-njur la vărsta aia și apelam tot la jigniri din alea :-)) ce tare!

  4. melami
    14/11/2009 la 18:38

    Atunci m-am liniştit! Înseamnă c-o să iasă un flăcău pe cinste din el! 🙂

  5. 14/11/2009 la 18:49

    grădi… of!!!
    parcă mă aud peste 2-3 ani zicându-i mateiului: „mă, toate tâmpeniile le înveţi de la şcoală!!!”, şi peste vre-o 10 „măi băiete, numai aiureli vă învaţă ăia la facultate???”
    şi ideea e că… am auzit la vremea mea cam aceleaşi fraze de la taică-meu… s-ar zice că suntem programaţi genetic să facem tâmpenii!! ;))

  6. melami
    14/11/2009 la 19:01

    Tu eşti mai deştept de atâta şi n-o să repeţi şablonul ăsta! Eu m-am împrietenit cu copiii mei, încercând să am aceleaşi preferinţe muzicale şi de altă natură cu ei, urmărind împreuna MTV-ul, ăla veritabil, englezesc, creindu-ne o bulă de lucruri comune ambelor generaţii… Mi-a fost greu la început, pentru că mi se părea o lume străină şi zgomotoasă asta a lor, dar între timp s-au mai potolit şi ei, şi au început să asculte, câteodată, liniştea… Nu-ţi fie teamă! La cum te ştiu, te văd mai degrabă făcând mici prostii în cârdăşie cu ei, decât admonestându-i cu rigiditate şi texte enervante. 🙂

  7. melami
    14/11/2009 la 19:25

    mifty // 14/11/2009 la 19:11 (modifică)

    Nu te speria, iubito,
    Chiar de spune lumea-ntreaga
    C-ai avea pe inserate
    Ochii de pisica neagra,
    Daca tu provoci dezastre,
    Doar dezastrul meu sa fii,
    Taie-mi calea viata toata,
    Si de zece ori pe ziiiiiii!!!! 😀

    melami // 14/11/2009 la 19:24 (modifică)

    Mircea Baniciu, sauroane!
    Să-mi zici pe unde te plimbi… =))

  8. 14/11/2009 la 19:29

    cred că trebuie să mai faci mici modificări pe-aici: toate posturile care au incluse fotografii mai au o clonă care are NUMAI fotografiile, fără texte…
    eu acolo postasem… ca să fie clar că de pisoiul negru e vorba!!! :)))
    şi să nu crezi că nu ştiam că e baniciu… mai ales că „pisica neagră” e una din preferatele mele :P…

  9. melami
    14/11/2009 la 19:32

    Ştiu, a rămas şi acolo, dar vreau să şterg postarea aia şi nu voiam să te „pierd”… Dar nu ştiu de ce-mi apare aşa! Măi, voi sunteţi „aitişti”, nu eu! Daţi-mi o soluţie. Şi ştiam că ştii că e Baniciu, că altfel nu ai fi redat cu aşa acurateţe refrenul! Măi! 😉

  10. 14/11/2009 la 19:40

    există pe lume şi versuri.ro, darlin’!!! 😛

  11. melami
    14/11/2009 la 19:54

    Sigur că există. Dar există acolo şi versuri de doi bani. Şi nu pe alea le-ai citat! Nu că astea ar fi din sonetele şecspiriene, dar au un iz vesel şi reconfortant. Şi mesaj anti-superstiţii! Deci, on topic! 😉

  12. 14/11/2009 la 21:13

    Toti avem mici superstitii. Poate ne-am obisnuit atat de mult cu ele incat s-au transformat in tabieturi. Ne place sa fim superstitiosi, mai ales daca reusim sa evitam un mare necaz fiindca dimineata am calcat cu masina pisicuta neagra, exact cand se pregatea sa traverseze. 😀

  13. melami
    14/11/2009 la 21:21

    Până la urmă, nu toate superstiţiile sunt aiurea. S-o luăm pe aia cu scara. Cică aduce ghinion să treci pe sub ea. Păi, cum nu?! Mai ales dacă o atingi şi ai ghinionul să-ţi cadă în cap individul căţărat pe ea, care îţi curăţă jgeaburile casei… 😉

  14. 14/11/2009 la 21:53

    Eeee, ai denaturat sensul superstitiei. In felul asta si masinile ne poarta ghinion, daca traversezi strada pe unde nu trebuie si le atingi capota. 😉

  15. melami
    14/11/2009 la 22:20

    Nu. Vreau să spun doar că superstiţiile au uneori un suport real. De exemplu, cea cu Vineri, 13, la creştini, vine de la Cina cea de taină, unde au fost 13 la masă, iar Iisus a fost răstignit după acea întrunire, într-o zi de vineri. Şi mai sunt o mulţime. Cea care îmi vine în minte acum este: să nu începi niciodată ceva într-o zi de sâmbătă. Atunci eşti de regulă obosit după o săptămână de lucru, şi nu te mai poţi concentra astfel încât să ai sorţi de izbândă. Ş.a.m.d.

  16. 15/11/2009 la 16:26

    Hai nu fi copilă. Te superi mătăluţă din orice?! 😦
    Eu mă cam simt cu musca pe căciulă că ţi-am zis că nu-mi place siteul ăla şi apoi a apărut reacţia omului. E regretabil că pui la suflet toate ce se scriu pe aici. Dacă eu te-am supărat, îţi cer scuze. Dacă te-a supărat altcineva, îţi cer eu scuze şi în numele lui… dar nu pleca, pliiz! Îmi pare rău că se termină aşa.

  17. melami
    15/11/2009 la 18:24

    Cipri, nu m-ai supărat. Nu-ţi fă probleme, ne vom întâlni pe DC, unde ai intervenţii din ce în ce mai pe placul meu! Aşa că pregăteşte-te să facem echipă şi acolo, Căpitane! 🙂

  18. 16/11/2009 la 17:53

    Nu te supara pe mine dar haios sfarsitul de zi norocoasa 😀 E demential dracusorul asta mic, parca mi-l vad pe-al meu peste ceva ani.. Aiurea! de fapt, de pe-acuma e asa.. Norocul lui ca ma-sa il apreciaza enorm (chit ca a imbatranit-o deja cu 30 de ani) si ca asa si-a dorit ea si ta-su copchil: activ si turbat! Uff, si ce si-a mai primit… exact ce si-a dorit si-n plus!

  19. 16/11/2009 la 17:55

    Da’ mie 13 intotdeauna mi-a purtat un ghinion fantastic oricat am incercat sa raman de open-minded si de nesuperstitioasa!

  20. melami
    16/11/2009 la 18:33

    Ma bucura mult vizita ta. Si intuitia ta feminina, vizavi de alt aspect…
    Sa-ti traiasca nazdravanul! Cred ca are pe cine mosteni! 😉 Mai bine asa, decat sa-l duci de mana pana s-o insura!

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: