Prima pagină > Medicale si nu prea! > Zâmbind. Vedere prin geam

Zâmbind. Vedere prin geam

12/11/2009

linoAzi, la prânz, la restaurantul Timpul. Simpozion medical, ca şi altă dată. Tema: inhibitorii canalelor de calciu. Prezentatorul: cu har şi drag de medicină; specie pe cale de dispariţie parcă…

Pauză de ţigară. Restaurantul, occidentalizat peste poate, nu are sector pentru fumători, aşa că ies afară, pe scările din faţă ale clădirii. În timp ce trag alene din ţigară, ochii îmi cad pe chipul unui bărbat, aflat în „cearda” din imediata apropiere, o anexă a restaurantului cu fiţe unde ne-am adunat noi doctorii. Profil impecabil, frunte înaltă, boltită numai cât să denote inteligenţă, nas de efigie romană, bărbie potrivită, pomeţi înalţi şi puternici. Zâmbet cald, mai mult al privirii decât al buzelor frumos conturate. Ochi negrii, sub sprâncenele bine desenate, castanii. Păr tuns periuţă, uşor grisonant la tâmple. Pe mâna stângă, verighetă sclipind în lumina blândă a încăperii. Umeri viguroşi, de fost sportiv care încă mai bate potecile munţilor ore în şir.

Stă de vorbă, gesticulând potolit, cu un cuplu de vârstă medie. La un moment dat, mă remarcă şi el. Cred şi eu! La felul în care-l fixez, ar fi imposibil să nu-mi simtă forţa privirii. Pare surprins, dar se repliază repede, şi mă întreabă mut, cu o fluturare interogativă a mâinilor, ce fac acolo. Îi răspund zâmbind, tot gestual, că sunt la o activitate profesională. Parcă jucăm mima. Convivii lui întorc capul şi mă privesc la rândul lor. Îi salut cu o uşoară plecare a frunţii şi un zâmbet. „Unde mergi de aici?”, mă „întreabă” apoi el. „Acasă”, îi răspund desenând conturul pătrat al unui imobil imaginar. „Vin şi eu când termina aici!” mă anunţă zâmbind, arătând spre comeseni. Strivesc ţigara în scrumiera de lângă uşă şi îl salut cu palma dreaptă pusă în dreptul inimii. Îşi lipeşte discret degetele de buze, apoi le coboară spre inimă şi se înclină uşor, ceremonios. E salutul nostru secret şi vechi… de dinainte de a ne căsători.

Anunțuri
  1. Laura
    12/11/2009 la 22:09

    Unde traiesc eu se poarta verighetele pe mana dreapta sau nu se poarta deloc sau se poarta la gat in lantisor, are si avarianta asta ceva 🙂

  2. 12/11/2009 la 22:39

    Melami,puteam să jur că-i vorba de soţul tău.
    Ne dezvălui acum şi o latură romantică.
    Frumos ai scris.

  3. 12/11/2009 la 23:16

    Foarte romantic.

    Acum presupun ca te-a cerut de sotie tot la un congres medical, in pauza de ciorba si ti-a scris pe un servetel dupa ce s-a sters la gura, sub logo : Vrei sa fii medicul meu de familie pana oi muri?
    Iar tu ai raspuns, pe acelasi servetel, dupa ce l-ai folosit de asemeni sa vezi daca ciorba nu ti-a risipit rujul, Da! :))

  4. melami
    13/11/2009 la 00:54

    Laura:
    Pe stanga, pe dreapta, oriunde, dar mai ales în suflet…
    sebra:
    Se vede că eşti măritată! Ţi s-a întâmplat vreodată să-l vezi cu ochi noi, după ani de zile în care l-ai perceput doar ca pe o parte din tine?!
    Ciprian
    O să mai creşti şi tu, puişor…

  5. 13/11/2009 la 08:07

    deci eram precisa inca de cand il descriai. chiar foarte frumos scris, sa stii ca te prind mai bine textele mai scurte 😀

  6. silavaracald
    13/11/2009 la 08:46

    Mersi, Ioana. Iti merge cursorul de dreapta acum? 😉

  7. 13/11/2009 la 10:35

    Da,Melami,mi s-a întamplat de multe ori.

  8. 14/11/2009 la 18:30

    … numai 2 soţi se pot înţelege aşa de uşor prin semne!!!
    felicitări!!!
    (să nu-mi spui că e chiar soţul tău în poză!!! :)))

  9. melami
    14/11/2009 la 18:32

    Ba da!
    Sunt sigura ca si la voi functioneaza limbajul semnelor…

  10. 14/11/2009 la 18:46

    sper din tot sufletul să nu te supăr, dar dacă nu spun, pocnesc: aşa un aer de ungur are!!!…

  11. melami
    14/11/2009 la 18:54

    Aşa a zis şi maică-mea la început! Dar nu este. Nici măcar 1%. Dar ai dreptate, oamenii din zona asta cam aşa arată! Că-s români sau unguri… Tot aşa cum oltenii sunt de obicei mai bruneţei etc.

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: