Prima pagină > Diverse > Miss „Mi-s fostă MISA”! (3) (pamflet)

Miss „Mi-s fostă MISA”! (3) (pamflet)

06/11/2009

yoga 3-Nu putem exersa în doi? propun eu, timidă, văzând că abia apuc să ajung cu palmele la genunchi, darmite la glezne, ca ea…

-Cum? întreabă fătuca, parcă nevenindu-i să creadă că îndrăzneşte cineva să vorbească la ora ei.

-Adică să-mi pun eu buricul pe genunchii ei, de exemplu, zic arătându-i-o pe grăsăntoacă, şi ea, pe genunchiul meu. Adică buricul meu pe…

La chestia asta cred că s-au gândit şi alţii, altfel nu-mi explic de ce s-au despliat instantaneu şi au început să mă privească cu interes.

-Am înţeles. Nu se poate, zice ea. Vă rog să vă aşezaţi din nou în paschimottanasana; goliţi-vă mintea de orice gând şi urmăriţi circuitul energetic.

Mă conformez şi încep să mă opintesc în faţă. După vreo zece minute, le făcusem avansuri serioase gleznelor mele, aşa că mă ţineam cu mâinile de gambe, transpirând din greu şi tremurând discret, de la încordare. Cu energia însă, am dat de bai. Am pierdut-o undeva pe un crac al pantalonului; cred că s-a ascuns în spatele genunchiului drept, că n-o găsesc de nicio culoare, şi asta mă oftică la culme.

-Simţi ceva? îi şoptesc supraponderalei din spate.

-Da, o durere de şale de mă-ndoaie, răspunde ea tot sotto voce, după care începe să râdă.

Nu ştiu dacă aţi păţit vreodată aşa ceva: adică să fiţi într-o împrejurare unde ţinuta serioasă să fie obligatorie, iar pe tine să te încerce nişte pârdalnice hohote de râs. Oricâtă stăpânire de sine ai avea, sfârşeşti în icnete şi sughiţuri, cu senzaţie de sufocare dacă nu-ţi dai frâu liber. E mai rău ca atunci când eşti constipat şi îţi vine, în sfârşit, dar e buda ocupată. Aşa că ne-am apucat de râs, cu mâinile la gură, să nu atragem atenţia, dar simpla vedere a feţei ăleilalte, căreia începuseră să i se umfle venele pe tâmple de la atâta abţinere, m-a făcut să scap butonul sonorului la maximum.

-Văd că vă distraţi destul de bine, zice instructoarea lejer ofuscată.

Adică, încearcă ea să pară că nu-i aşa, că nu ar fi în spiritul unui adevărat yoghin să-şi scape boii în arătură, dar se vede de la o poştă că abia se abţine să nu ne scoată afară. Păi, nici nu prea poate, că am plătit pe o lună înainte, şi o aşteaptă Marele Guru cu mălaiul la Bucureşti. Şi nu merită să-şi strice iminenta stare de Nirvana doar din cauza a două zăpăcite care nu se lasă pătrunse de religiozitatea a ceea ce se petrece acolo.

Aşa că am trecut la a doua asana. Şi la a treia, a patra, pâna la exerciţiul final, adica shavasana. „Poziţia mortului” adică. Mrta, bre! No, acum aţi înţeles?… Ei, da, asta ne-a ieşit la toţi. Nu trebuia decât să ne intindem pe jos, să ne relaxăm pe rând grupele musculare şi să ne spălăm mintea de gânduri. Io cred că am igienizat-o cam tare, că m-am trezit sforăind uşor. Aşa de uşor că m-am auzit, dar, ştiind că nu am obiceiul ăsta, am deschis ochii şi am căutat-o din priviri pe „făptaşă”, care nu putea fi decât grăsunica. Nu era. Fata le dormea liniştită, cu capul într-o parte. Mai soileau vreo câţiva în fundul sălii, dar murmurul acela duios încetase, semn că-mi aparţinea. Bun, deci am aflat cu ocazia asta că şi sforăi! Numai lucruri plăcute: că am nisip între vertebre, că scot sunete ciudate când dorm… Am ajuns la concluzia că într-adevăr yoga te ajută să te cunoşti. Pentru că am mai aflat ceva jenant în legătura cu mine: eram grasă! Nu vă vine să credeti? Ei bine, eram, chiar dacă aveam doar 163 centimetri şi 55 de kile. Aşa arătam în poza pe care ne-o făcusem la sală, în costum de baie…

(va urma)

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. Andrei B.
    06/11/2009 la 14:17

    da poza … unde e … ca zici ca asa aratai da nu ne areti nimic 😀

  2. melami
    06/11/2009 la 18:48

    Ai chef de senzaţii tari? Nu mă provoca… 😀

  3. 06/11/2009 la 18:56

    poi normal ca te provoc ..ce numa io sa fac pe cipãndaiulu 😀

  4. melami
    06/11/2009 la 19:16

    Bine. O să-ţi arăt. Dar numai ţie! 😉
    Iată-mi-s!

  5. 06/11/2009 la 19:25

    wawwwwww superb ( aici zboara bancnotele deja) tulaiii extraordinar …magnific , ce sa mai zic cuvintele nu sunt de ajuns 😀

  6. Laura
    06/11/2009 la 20:14

    Unul din momentele penibile din viaţa mea a fost când m-a apucat sughiţul la un examen oral, de o trebuit să intru cu altă grupă că io hî… hî… hî
    Acum pot rade, atunci nu 😦

  7. melami
    06/11/2009 la 20:42

    Wellcome into the club! 🙂

  8. yeonsaeng
    06/11/2009 la 21:12

    aaabia astept continuarea 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: