Prin oraş, cu treabă

Ieri, între două locuri de muncă, o mică flendureală prin centru. Cum prin portmoneu îmi cam bătea vântul, mi-am zis că-i numa’ potrivit să intru puţin pe la St, să mai probez câte ceva, că oricum nu cumpăr nimic de acolo niciodată. Preţuri mari, modele bătrânicioase, materiale proaste. N-am încercat nici măcar o bluză, pentru că n-am găsit ceva să-mi atragă cât de cât atenţia. Dar apucasem să mă deschei la parpalac, iar când am ieşit, m-am îmbutonat cam pe neve. Şi am colindat aşa prin întregul centru, m-am întâlnit cu nişte prieteni, am vorbit, am râs şi ne-am fixat întâlniri improbabile, că timpul s-a comprimat, aşa cum au demonstrat savanţii… s-a comprimat doar în segmentul comunicării, nu şi al prostiilor pentru care ne facem întotdeauna vreme… Deci, ideea e că m-am întâlnit cu o groază de oameni care s-au comportat cât se poate de firesc cu mine. Bun. Dau să intru la bibliotecă, dar mă opresc cu ochii pironiţi în geamul uşii, în care se reflecta imaginea mea. „Ceva nu-i in regulă cu fotografia asta!” mi-am spus, ca în filmele poliţiste. M-am dumirit destul de repede: eram încheiată strâmb la haină, adică îmi atârna un colţ al pulpanei, ca la beţivi, iar sus gulerul îmi stătea într-o parte. Aşa că mi s-au iscat nişte întrebări:

1. Oi fi eu aşa de ciudată încât, văzându-mă „în colţuri” cum s-ar zice, oamenilor li s-a părut firesc să fie aşa?

2. A devenit moda asta atât de permisivă încât un defect de îmbrăcare să fie luat drept un design vestimentar haios?

3. Or fi oamenii atât de copleşiţi de problemele lor încât să nu mai aibă ochi şi pentru cei din jur?

4. Unde a dispărut tanti aia cumsecade care se apropia de tine discret şi-ţi şoptea, confidenţial: „Doamnă/domnişoară, vi s-a dus un fir la ciorap!”… ?

5. Aici nu mai am nici o întrebare, dar nu-mi plac numerele pare, aşa că lansez un îndemn. Bre, târ’mureşeni (cum zice primarele nost’), fiţi mai vigilenţi! Dacă pe lângă una închiotorată prost treceţi cu nepăsare, pasul următor va fi să nu-l băgaţi în seamă pe unul care umblă doar în cămaşă… De aici şi până la a-l ignora pe însuşi „Johny Walker” din postarea mea anterioară nu mai e decât un pas. O fi Târgu Mureşul capitala toleranţei, dar uneori şi o atitudine prea detaşată strică, ce naiba!