Hair, ok!

19/10/2009

coafura-emo-feteDe felul meu, sunţ şatenă, cu vagi nuanţe roşcate. Când îmi bate soarele mai cu sârg în păr, arăt ca o vrednică Raşela, dar, în alte circumstanţe, părul meu este doar de un cuminte castaniu. Credeţi că un asemenea amănunt mă defineşte? Aţi ghicit: nu!

Eram studentă pe-atunci, şi bag sama că n-am prea avut ce face într-o duminică după amiază, aşa că, după ce mi-am făcut duşul, mi-am împletit câteva zeci de codiţe, cu care am rămas până a doua zi dimineaţa. Când le-am desfăcut şi am încercat să-mi strâng părul într-o coadă de cal, aşa cum obişnuiam. Pas de prinde căpiţa aia în elastic, aşa că arătam ca Gorgona. Nu că n-ar fi fost interesant, dar urma să plec la facultate şi nu mai aveam timp să mă spăl pe cap, aşa că am ieşit aşa din casă, cu capul în pământ. Bineînţeles că primul cu care aveam să dau ochii a fost logodnicul meu de pe atunci, actualul meu bărbat. Care a rămas ca trăznit la vederea arătării ăleia despletite.

-Scuză-mă, m-am prostit aseară şi uite… dau eu să-i spun, dar el mă ia pe după gât şi mă sărută pe tâmplă.

-Nu-ţi fă probleme. Arăţi foarte bine. Să te mai faci aşa. Semeni cu Diana Ross când era tânără.

Aici cam avea dreptate. Slabă tot ca aia, cu faţa închisă la culoare, că avusesem grijă să mă dau cu un fond de ten aproape ciocloatiu şi cu ruj sidefat. Ochioasă şi botoasă nu prea eram, dar astea se puteau aranja cu creionul dermatograf. Aşa că, la întoarcerea de la cursuri, m-am vopsit negru-abanos, ca să semăn cât mai mult cu modelul original.

Am defilat aşa prin oraş vreo câteva luni, după care m-am plicitsit, că veniseră altele la modă în domeniul artistic, aşa că m-am tuns periuţă şi m-am vopsit blondă. Adică portocalie la început, că asta era calitatea decoloranţilor de păr din timpul ăla. Portocaliu care urma să se transforme într-un galben-pai după ce mi s-au dus câteva rânduri de piele de pe cap din cauza perhidrolului şi a amoniacului. Arătam trăznet aşa. Colegii mei de extracţie magrebiană au început să mă bage în seamă mai mult ca până atunci, chestie care mi-a crescut considerabil stima de sine. Şi invidia colegelor.

Între timp, cum părul meu creştea ca din apă, dar continua să se subţieze, riscând să se transforme în pufuleţul unui pui de-o zi, mi-am zis că e cazul să revin la culoarea iniţială dacă nu vreau să ajung la perucă. Drept pentru care mi-am cumpărat un colorant natural (care cam mirosea a spanac, ce-i drept), că mă hotărâsem să renunţ la chimicale pentru un timp. Scria pe el „castaniu-roşcat”. Exact nuanţa mea! Bineînţeles că m-am vopsit acasă, că n-am înţeles niciodată de ce trebuie să dau o căruţă de bani uneia doar pentru că-mi întinde un maglavais pe păr, cu pensula. Dar a meritat economia de-o făcui! Din oglindă, mă privea tâmp o lighioană cu păr verde şi zbârlit, foarte asemănătoare cu primul meu avatar, dacă vi-l mai aduceţi aminte. Se pare că firele mele decolorate înghiţiseră doar clorofila din henna, ignorându-i cu desăvîrşire pe ceilalţi pigmenţi din pudra aia vegetală. Cine s-a vopsit cu aşa ceva pe păr, ştie că de culoarea aia nu mai poţi scăpa decât cu foarfeca, aşa că iată-mă din nou chilugă, de mă-ntrebau amicii dacă nu sufăr de vreo boală incurabilă de-a trebuit să mă tund aşa. Sufeream de una. Mintală! Că nu mă mai astâmpăra sfântu’!

Acum arăt cât de cât normal, aşa că degeaba încearcă câteodată soră-mea să mă convingă să încerc o nuanţă nouă sau măcar câteva şuviţe, că n-are nicio şansă cu mine. O privesc ca un veteran care şi-a trăit deja experienţele zguduitoare, şi pe care nu-l mai poţi tenta zicându-i că-l sui în căluşei, la bâlci, ca să simtă adrenalina pompându-i în artere. Am luat curcubeul de la cap la coadă şi invers, că şi indigo şi vineţiu mi-a fost părul, din cauza pioctaninei şi a violetului de genţiana cu care mi-l clăteam câteodată, de mi se scurgea pe haine dacă aveam ghinionul să mă prindă ploaia fără umbrelă. Numai cu albastru nu mi-a prea mers, că, deşi îi culoarea zodiei mele, nu se potriveşte cu tenul meu.

Femeile: nişte fiinţe chinuite şi neînţelese!

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. Laura
    19/10/2009 la 20:58

    Mai ales chinuite… asa cum ma simt eu acum… in ce-l priveste pe parul meu… pe el il doare-n pix… l-am lasat sa creasca si atat, are liniste…

  2. 19/10/2009 la 21:15

    Ce pocnetu’ înseamnă extracţie magrebiană?

  3. 19/10/2009 la 21:21

    Am suferit si eu o vreme de deficit de atentie si le innebuneam pe surori sa ma faca blond, o nuanta de blond, dar nu stiu cuvintele necesare sa va explic. Zi de zi de dimineata pana seara le trimiteam mesaje pe OTE sa vina mai repede acasa ca eu musai trebuie sa ma vopsesc in acea nuanta de blond si doar cu apa oxigenata nu mergea plus ca nu am incredere nici in mine sa fac asemenea experimente. Intr-o zi vine sor’mea nervoasa acasa cu vreo trei tipuri de vopsea blond si-mi zice ca a venit ziua. Noroc pe mine ca m-am intalnit in ziua aia cu un coleg, catzel de-al meu, tot cu parul rosu si cu suvite negre. Cand am vazut ce caraghios era m-am lepadat de mofturi din astea.
    Acum vreau sa-mi creasca parul cat mai repede ca a avut frizerul sambata o zi proasta si m-a tuns prea scurt. De necaz l-am tuns azi periuta pe tata.:)) Prea era in dispozitie de mistouri. Sarmanul, nu a vrut decat niste perciuni franjurati:))

  4. 19/10/2009 la 21:26

    Stiu ca maghrebienii sunt locuitori ai zonei nord africane (algera, maroc, tunisia). Presupun ca este o referire la pigmentul lor. Dar na , ce ma bag eu unde nu-mi fierbe oala. 😛

  5. 19/10/2009 la 21:36

    :)) dinastea nu am incercat….da nici nu m-ar tenta 😀

    in schimb am fost tuns in enspe mii de feluri, ba cu carare pe margine, ba cu carare pe mijloc, ba tepi, etc

    si fiind tuns cu carare pe margine(cand eram mic, ca acum nu mai suport piaptanul) obisnuiam sa imi las parul nepieptanat dupa baie, iar bretonul imi arata de parca era taiat cu sapa :d :))

    deci nu-i stres, ca se mai poarta traznai de genul, and btw cine te vrea, te vrea indiferent cum ai fi 😉 ….. sau asta sti mai bine decat mine :p

  6. melami
    19/10/2009 la 22:12

    Corect, Cipicao. Bila roşie!
    Ce zici, Maitre, ţi-era greu să intri pe goagăl… Nţţ, nţţţ! 🙂

  7. melami
    19/10/2009 la 22:21

    Sadicule! 🙂
    Lasă că nici io nu-s mai prejos de tine. Când era bărbatu-meu student, juca în trupa de teatru a facultăţii. „Răpirea Sabinelor”! Măi, şi sabina aia a lui era tocma’ cum îi plac lui muierile: trupeşă şi ochioasă. Eu asistam la repetiţii, cu OKS pe ei. Într-o zi îi spun, cu cel mai mieros glas din dotare: „Nu vrei să te tund, că ţi-au cam crescut pletele, şi dacă-ţi tai părul în preajma premierei, n-o să-ţi stea bine pe scenă, în seara cea mare?” Văzând el ce bine cunosc schemele astea de hairstylist, face imprudenţa să se lase pe mâna mea. L-am tuns gen castron, într-un timp când numai Crin Antonescu mai purta coafura aia. De prisos să-ţi zic că la faţa lui pătrăţoasă, arăta cumva ca o încrucişare între un paj furios şi un eunuc blond. I-am spulberat idila cu rubensiana! S-a cuplat aia imediat cu unul mai scund cu un cap ca ea, dar tuns la frizer. Şi eu am rămas cu el! Până în ziua de azi! 🙂

  8. melami
    19/10/2009 la 22:28

    Cred că erai dulce de tot, indiferent de felul în care-ţi stătea părul.Dar dacă totuşi te-ncearcă gândul să-ţi schimbi vreodată „lucul”, stau la doi paşi. Am şi maşină de tuns. O folosesc pe Zazi, şi nu se plânge. Drept îi că are nişte dipotrii cât fundul sticlei de „vişchi”… 😀

  9. 19/10/2009 la 22:51

    Aş răspunde, da’ n-am unde. Ce goagăl, bre? Credeţi că ăsta conoaşte diacitrice?

  10. pdm
    19/10/2009 la 23:15

    vezi că ai ceva pe mail 😀

  11. melami
    20/10/2009 la 11:04

    Vazut. Raspuns. Dezamagit, probabil! 🙂
    Ramas tot io, aceeasi!

  12. melami
    20/10/2009 la 11:09

    M3bisule!
    Te-ai dat pe acrituri?! De la ce ti s-a aplecat, pui mic? De la „moarea de varza”? 🙂
    (Vezi ca nici io nu mai am unde raspunde, ca ma limiteaza astia de la wordpress la numai cateva comentarii pe o intrare. O sa fac plangere la tribunalul international al blogarilor!)

  13. sinus
    20/10/2009 la 15:12

    Femeile: nişte fiinţe chinuite şi neînţelese!

    In concluzie sunt niste genii:D

  14. 20/10/2009 la 15:16

    =)) Asta da strategie

  15. melami
    20/10/2009 la 15:31

    Cu bătaie lungă!
    Şi acum, când mă vede cu foarfecele în mâini, mă întreabă cu ce-a mai greşit!:D

  16. melami
    20/10/2009 la 15:33

    Yesss!
    Vedeţi, băieţi, cine ştie cunoaşte! Asta suntem! Să mai zică cineva ceva! E demonstrat până şi trigonometric!
    😀

  17. 21/10/2009 la 16:09

    Buey, eu am cam observat ca inainte de o chestie importanta imi vine sa ma tund. Asa am facut cand am terminat liceul, m-am tuns scurt-scurt ca un penis de chinez mic mic mic si aratam ca dreaqu (io slab, supt la fatza, ditamai creeru’ in cap). Am mai facut asta inainte de un party pe care il asteptam de mult mult mult, numai ca atunci eram beat si am incercat sa ma tund singur si mi-am taiat bretonul din greseala, tot bretonul. Aaaaaa….. odata, mi-am cumparat o masina de tuns pe baterii, ma gandeam ca o sa economisesc o gramada de bani daca ma tund singur. In fine. Mi-am cumparat 4 baterii 777 d’alea da telecomanda si am inceput sa ma tund ( 4 in crestet, 2 in rest). Pe la jumatea operatiunii am ramas fara baterii. Iti dai seama ca a trebuit sa ies sa-mi cumpar de la chiosc. Mi-am pus o sapca in cap dar tot jenant a fost ca-mi ieseam suvite pe afara, slo.

  18. melami
    21/10/2009 la 19:36

    Măi, da’ n-ai avut şi tu sufletu’ să postezi nişte fotografii din perioada aia! Pun pariu că arătai mai ceva ca M.J. în Thriller! Auzi la el! Şapcă-n cap şi şuviţe slo! Eşti colosal. Am râs cu bulbuci! 😀 😀 😀
    Iar asta e de antologie! Ţi-o confisc, să n-avem vorbe! „io, slab, supt la fatza, ditamai creeru’ in cap”

  19. 23/10/2009 la 09:51

    Ideea era ca in liceu eram la fel de slab ca un etiopian on crack si aveam capu’ destul de mare datorita creerului din el, care ca si penisul este exagerat de mare.

    P/S: chiar aratam ca Mary J in Thriller, cum ti-ai dat seama ca sunt negru?

  20. 23/10/2009 la 14:47

    Da’ ala era negru? Nu m-am prins…
    Si apropos de al doilea amanunt anatomic al tau disproportionat de mare, vezi ca suspina pdm-u’ de doru’ tau, ieri! Aibi mila si-l alina, c-am investit in el si-l vreau in forma maxima! 😀

  21. 23/10/2009 la 15:29

    Vazui ca suspinati amandoi. Ma simt flatat ce sa zic. Dar cu pd-u tocmai am o sesiune de „asl/pls” prin sms/mms/plm. 🙂 AA has left the building…..

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: