Prima pagină > Diverse > Febra Pragăi şi a mea febră!

Febra Pragăi şi a mea febră!

15/10/2009

mapdata

poze_Praga_0hotelDeci, aici am fost! Poze personale, ceva mai încolo, fiindcă, bineînţeles, cablul de descărcare îl am dat cu împrumut. Dar nu vă faceţi iluzii, că nu vă iert. 😀 Trebuie să participaţi şi voi la suferinţa mea dacă-mi sunteţi prieteni! 😀

Răcită bocnă, sub antibiotice, drumul la ducere a fost un vis. La propriu, pentru că l-am dormitat pe de-a-ntregul, aşa că nu mă-ntrebaţi de rute şi alte alea. Ştiu doar că zăceam în colţul meu, cuminte, cu şalul tras peste ochi, că meningele meu era uşor iritat şi nu suporta lumina. Se pare că am dormit o noapte în Gyor. Aşa mi s-a spus. Mi s-au arătat şi poze cu o figură cvasi-drogată, căreia îi căzuse căciuliţa pe ochi dar nu prea părea să-i pese.

La Praga însă m-am simţit bine. Era o vântoasă de trebuia să umblăm legaţi cu fularele unul de altul că să nu ne trezim risipiţi în cele patru puncte cardinale ale oraşului. Ăilalţi trei, nişte mofturoşi: că cică le e frig, că le-a intrat ploaia până-n chiloţi. Ce frig, dom le, că pe mine mă treceau toate sudorile! E drept că aveam propria microcentrală, că sub 38 nu mi-a scăzut febra, decât când s-a plictisit. Apăi, de tratat, io m-am trata atâta cât am putut, că atunci când sunt bolnavă, nu prea pot înghiţi medicamente. Când sunt sănătoasă, da! Da’ să-i vedeţi pe cei trei companioni ai mei ce se mai înfundau, preventiv, cu Oscilococcinum, panadoale şi strepsilsuri, ca să n-o ia de la mine! Eu ce să le fac dacă au insistat să vin, deşi i-am avertizat că n-aş fi chiar în cea mai bună formă.

Deci, Praga este un oraş frumos, colorat, curat şi vesel. Mai mult n-ai ce să-i ceri, că ţi-ar da. Trebuie văzut pe îndelete, cu piciorul şi cu un ficat bun; pentru cârnaţi fripţi, bere, absint şi sliboviţă. Iar Podul Carol, care face legătura cu oraşul vechi, nu este doar un loc de promenadă, ci o adevărată instituţie. Aici am văzut eu o chestie care m-a făcut să-mi reconsider poziţia faţă de boală, că tot flirtam eu cu ea de câteva zile… Mi-a atras atenţia un grup de tineri care se apropiau din sensul opus. În mijlocul lor era un îngeraş de băiat, cu păr cârlionţat şi blond, care se spărgea de râs şi voie bună. Motivul: tipul care îi împingea scaunul cu rotile în care era, şi care era şi el cu gura până la urechi, îl ridicase doar pe două roţi şi făcea un fel de slalom, cu accelerări şi decelerări bruşte, care se pare că le făceau plăcere. I-am depăşit şi, curioasă, am întors capul după ei. Şi am încremenit. Băiatul care manevra scaunul pe rotile avea, în loc de picioare, două proteze metalice, care se zăreau când vântul îi sufla pantalonii şi-i ridica de pe glezne. Băieţii ăştia mutilaţi purtau cu ei atâta bucurie şi poftă de viaţă, că dintrodată amărâta mea de gripă mi s-a părut un moft de doi lei, aşa că am luat-o voiniceşte la pas şi am bătut uliţele vechiului oraş de parcă n-aveam nici pe dracu. De pozat nu i-am pozat, pentru că există anumite limite când e vorba de aşa ceva, deşi ceva îmi spune că nu s-ar fi supărat.

A doua zi, la Karlovy Vary (Karlsbad). Staţiune celebră pentru apele ei termale şi minerale, frecventată de lumea bună interbelică, dar şi de acum. Ca de obicei, ploaie care făcea inutilă orice umbrelă, aşa că am fost nevoită să mă înfăşor cu o folie de plastic, care m-a transformat într-o adevărată velă, numai bună de împins spre Ohre, râul care travesează staţiunea. Noroc că m-a ancorat la timp unicul bărbat din grup, că altfel cred că ajungeam în România pe cale maritimă, nu terestră. Gurile rele zic că a fost un tertip ca să-l acaparez, dar ar fi trebuit să mă vedeţi ce graţios glisam eu spre apa adâncă şi neagră ca să fiţi de acord cu mine că nu erau decât bârfe.

Ţelul nostru a fost să ajungem la Colonade, dar cu toate eforturile noastre, n-am reuşit nici măcar să ne apropiem de ele, aşa că le văd şi eu odată cu voi, pe Google Map.

Img0632 The Mill Colonnade, Karlove Vary, Czech Republik  The MiimageskarlovyCe să vă mai spun? Să nu mergeţi niciodată în excursie cu două gagici ahtiate după shopping? Cred că o ştiaţi deja, dar când o trăieşti, e o adevărată încercare. Să intri, după ele, în zeci de magazine şi să le urmăreşti cum încearcă pantofi, cizme, espadrile, cercei, paltoane, blănuri, pălării, pulovere, bluze, fuste, pantaloni, eşarfe etc, şi în tot acest timp să ştii că n-au în buzunar decât bani de trei beri, drumul cu metroul şi o intare în muzeu, este deasupra puterii mele de înţelegere.

Al doilea lucru: să n-ai încredere niciodată într-un tip care pleacă în excursie bizuindu-se doar pe GPS. Şi ăla actualizat acum doi ani! De prisos să spun că drumul spre Karlovy Vary a fost, pentru noi, mai lung cu 50 de kilometri, iar revenirea în România a fost, dacă era văzută din satelit, ca traseul de întoarcere a unui beţiv, la domiciliu, într-o noapte ploioasă, cu felinarele de pe stâlpi stinse.

Şi încă un sfat, for free: nu amestecaţi berea cu absintul! Că păţiţi ca puştoaica aia care şi-a dat ochii peste cap în holul restaurantului, sub privirile placide ale bodyguardului şi ale turiştilor aflaţi în trecere pe acolo. Tot româncele mai inimoase. Am luat-o la palme, am stropit-o cu apă, i-am luat pulsul, am ridicat-o în picioare, am pus-o pe direcţie şi i-am dat drumul spre lumea largă. Din care s-a întors cu repeziciunea fulgerului, a trecut pe lângă noi părând că nu ne mai recunoaşte, şi s-a întors la masa ei, unde a mai comandat un rând de „carcalete”. Hotărâtă fată!

Deocamdată doar atât. Voi reveni doar cu câteva poze, dar nu ştiu când, aşa că, până atunci, cam asta a fost.

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. 15/10/2009 la 12:42

    Cand am vazut pozele, am ghicit fara sa citesc din articol ca ASTA nu e Romania 😀

  2. melami
    15/10/2009 la 13:00

    Măi, să ştii că aşa e! Nici n-are cum. Ar trebui să ne curgă altfel de sânge prin artere, să avem un cult pentru tot ce există în jurul nostru şi să mai treacă vreo câteva sute de ani până atunci.
    Bine ai revenit, “dom’ doctor”! Te vizitez şi eu după ce mă dezmeticesc. 🙂

  3. 15/10/2009 la 13:59

    Vezi ce s-a intamplat daca ai intrat la mine pa sloblog? Te imbolnavisi da aceeasi boala care face sex anal cu mine de 2 saptamani. Muahahaha, take care.

  4. melami
    15/10/2009 la 14:48

    Uiţi că m-am îmbolnăvit cam o dată cu tine?! Ia reciteşte tu comentariile! Cred că am luat-o amândoi de la pdm! Iar a mea a făcut sex total cu mine, de-aia mă şi vindec mai repede. Lasă că trec pe la tine mai după amiază, să-ţi aduc nişte absint pentru gargară! Te scoală şi din morţi! 🙂

  5. Florian
    15/10/2009 la 18:40

    Bine ai revenit acasă, melamiau. In lipsa ta ţi-am dezinfectat zdravăn bloaga, cu vodcă şi coniac. Am încercat să aduc şi nişte 4mall, dar n-a fost chip să dau de el.
    Până scapi de tulpina de virus primită cadou de la cehălăul ăla despre care văd că nu scoţi o vorbă, pune-ţi şi tu o mască de tifon când vii pe aici, sau pune anunţ de carantină la intrare.

  6. melami
    15/10/2009 la 19:07

    L-aţi dezinfectat cam zdravăn. L-am simţit de la graniţă!

  7. Florian
    15/10/2009 la 19:28

    De la graniţă cred că ai simţit mirosul din taverna Sindicatului. Asta de aici nu bate dincolo de Carpaţi, dar până acolo a pârjolit tot ce i-a ieşit în cale, mai ceva ca programul de ieşire din criză.

  8. 15/10/2009 la 19:44

    misto experienta cehia :))

    legat de baietii aia 2, cand vezi asa ceva, realizezi ca noi oamenii carora raceala ni se pare o problema majora suntem niste inchipuiti. Exista zeci si sute de oameni care au probleme mult mult mai mari decat astea. astea sunt infime, si culmea tot noi ne plangem. Ei saracii tac si indura uneori chinuri groaznice si nu schiteaza nici cel mai mic gest de tristete. Zambest si rad, cu pofta frate ca asta e tot ce mai pot lua din viata 🙂
    Pacat ca numa vazand ne aducem aminte de unele lucruri 🙂

  9. Laura
    15/10/2009 la 19:44

    E asa frumos să faci o baie într-un bazin de apă termală minerală când afară plouă… şi tu să stai în apă şi să simţi picăturile pe faţă… da’ nu slvc, trebuie să aibă exact atunci viroză şi să n-o lase ăia-n bazin… nu luai şi tu o guriţă de coniac, să veti ce-ţi trecea… 🙂

    Primele doua sfaturi îs tare bune… la al treilea trebuie să mă mai gândesc 😉

  10. melami
    15/10/2009 la 19:58

    Ai sesizat corect, G-ule! Asta voiam şi eu să spun! 🙂

  11. melami
    15/10/2009 la 20:00

    Bag sama că, după ce aţi intrat în contact cu mine, exact asta aţi făcut: v-aţi imunizat împotriva gripei, de am simţit mirosul trascăului de la graniţă! Lasă c-a trecut perioada de incubaţie şi a început aia de dezintoxicare, aşa că treci la salon, cu pijămăluţă curată şi apă plată! 🙂

  12. 15/10/2009 la 20:17

    Bun venit! 🙂

  13. melami
    15/10/2009 la 20:20

    Mersi, sebruto! Văd că numai prostii aţi făcut în lipsa mea. V-aţi îmbătat în sediu, aţi buşit guvernul… Nu vă poate lăsa omul singuri nici un moment! Nţţ, nţţ! Data viitoare vă încolonez şi vă duc cu mine!

  14. 15/10/2009 la 20:30

    Mai fată,eu n-am băut bre!Laura le trosneşte mereu.Iar guvernul?Buşit,buşit..da…

  15. pepe
    15/10/2009 la 21:34

    Ce mistoo…. cred ca la anu’ imi fac un drum acolo. Deocamdata, am programat Parisul in decembrie. Sa nu mai rada lumea de mine ca am vazut ce n-a vazut Parisu’.Pai da’ ca uamenii ie rai, si n-are suflet.
    Ai beut Bekerova ?
    Iti ia boala ca cu mana. Sau nu-ti mai pasa de ea.

  16. melami
    15/10/2009 la 22:35

    N-am băut, bre, că io-s cu aia nonalcoholic, şi se uitau la mine chiorâş când le ceream aşa ceva. Tot aşa cum te privesc francezii cand te văd facând spriţ, aşa că ai grijă, în decembrie! Parisul! Eeei! Ăla da oraş…

  17. 15/10/2009 la 23:24

    Şi eu sunt nonantialcoolic şi nu mă mai plâng. Şi ce o tot arzi cu franţujii? Ai luat boala asta de la Julică?

  18. melami
    15/10/2009 la 23:46

    Da, am luat-o, dar pe invers. Eu chiar apreciez multe chestii la ei. Armagnacul, spre exemplu, că eu doar la bere prefer varianta nealcoolică, la celelalte, nonanti-, ca tine, Maestre Mazarin! 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: