Prima pagină > Diverse > Mă descurc, nu vă faceţi probleme!

Mă descurc, nu vă faceţi probleme!

09/10/2009

Pentru că partea aia din blogosferă care mă interesează, recte, voi, aţi aflat că plec la Praga pentru câteva zile, deşi-s încă răcită cobză,

-pentru că strigoiţa mi-a sugerat că m-aş descurca foarte bine pe-acolo dând-o pe nemţeşte, limbă din care cunosc doar Vas is das, Ih libe dih, Danke şoşon, ia, oberlicht, şnele şi Şpilhozen zi doici,

-pentru că mi-e recunoscută capacitatea de a conversa, la telefon, în engleză, cu pakistanezii, ciproţii şi londonezii picaţi în limbă după soră-mea, încă de pe timpul când mă scotea ea la înaintare ca s-o scap de pretendenţi,

o să vă povestesc cum m-am evidenţiat eu la Parlamentul din Budapesta.

Eram invitaţi la un schimb socio-cultural româno-maghiar. După ce am luat la pas şi Buda, şi Pesta, iată-ne în impunătoarea clădire în stil neogotic, căscând ochii pe pereţi şi la coroana lui Ştefan cel Sfânt, că îl au şi ei pe al lor, nu numai noi. Cireaşa de pe tort era întâlnirea cu şeful instituţiei, care era o femeie. O mai fi şi acum, că n-au trecut decât vreo doi ani. O blondă bărbătoasă, înfiptă, cu un defect la o mână, pe care şi-l masca cu o eşarfă.
La apariţia ei, delegaţia mureşeană s-a aliniat ca la inspecţie, iar drăguţa doamnă a început să dea mâna cu membrii ei, pe rând. Dat fiind că maghiara mea este precară, am vrut să mă dau mai la o parte, dar privirea severă a unuia dintre bodyguarzi m-am adus din nou de unde plecasem, adică la coada şirului. Femeia schimba câteva cuvinte cu fiecare, iar când a ajuns în dreptul meu, m-a întrebat ceva. De prisos să vă zic că habar n-aveam ce, şi nici n-a sărit vreunul să mă ajute, aşa că am zis că măcar s-o salut, dacă tot eram în „casa” ei. Mi-am adunat rămăşiţele de maghiară, am strâns-o zdravăn de mână, să vadă că şi nici româncele nu suntem de lepădat când e vorba să ne ţinem rangul, şi i-am zis, răsunător, privind-o în ochi:
A viszantlatasrlo!

Vă jur că era impecabil din punct de vedere fonetic! Şi cu dicţie. Cred că am impresionat-o, că am vazut-o cum mă priveşte cu o surpriză abia mascată. Ce să-i faci, când îmi dau silinţa, chiar îs bună.

Pleacă femeia în treaba ei, şi apare bărbatu-meu, uşor şocat. Ce să-mi fac, am efectul ăsta asupra lui câteodată, că de-aia mă iubeşte ca-n prima zi. În paranteză fie spus, el ştie perfect ungureşte, ca unul care a copilărit într-un cartier preponderent maghiar.

-No, ce zici? M-am descurcat? îi zic eu, mândră nevoie-mare.

-Mda. Depinde ce ai urmărit cu asta.

-Cum, ce! Să fiu politicoasă! I-am dat „Bună ziua!”

-Păi, asta e, că de fapt i-ai dat papucii.

-Nu-i adevărat, i-am zis „Bună ziua” şi atât!

Bărbaţii ăştia! Nu le convine să vadă că ne descurcăm şi fără ajutorul lor.

-I-ai spus exact „La revedere”! Şi destul de băţos, trebuie să recunosc. Cred că, de te-ar fi văzut Vadim, ar fi fost tare mândru de tine.

Deci, strigoiţo, dacă mă hotărăsc totuşi să optez pentru germană ca limbă de comunicare cu cehii, ce crezi, e bine dacă-i salut, dimineaţa, la intrarea în restaurant, cu Auf wiedersehen?!Budapesta

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. Florian
    09/10/2009 la 22:26

    Dacă alegi germana, cehii vor fericiţi vor fi dacă le vei spune privindu-i în ochi şi cu zâmbetul pe buze: Arschloch! Pentru cehoaice, formula de salut e mai simplă: Zicke! Da’ musai ochi în ochi şi zâmbindu-le cât mai larg.

  2. pdm
    09/10/2009 la 23:22

    moaică…te duci la Praga…am fost și eu acu doi ani și mi s-a părut ireală, mai ales noaptea. dacă mergi pe podul Charles și vezi un nene care cântă divin la pahare dă-i un bănuț și din partea mea.

  3. melami
    09/10/2009 la 23:25

    Mi le-am notat în carneţelul meu de expresii cu care captezi bunăvoinţa! O să le folosesc! Musai! 😀
    (Ăsta e un răspuns pentru Flo. Nu ştiu de ce mama-sărăciei apare ca un comentariu separat. Trebuie să dau la reparat blogul ăsta când mă-ntorc!)

  4. melami
    09/10/2009 la 23:25

    S-a notat, meştere! 😀

  5. Florian
    10/10/2009 la 00:48

    Aşa să faci negreşit. Să vezi cu ce permanent cool vii de acolo.

  6. 10/10/2009 la 12:16

    daca nu specificai faza aia, iti ziceam si eu ca i-ai zis un „La revedere!” de zile mari :))….esti geniala. :))

    Asta da convorbire :))….macar ai avut sange in tine :))

  7. Florian
    11/10/2009 la 00:52

    Bună seara, blog al iguanei. Am venit să mai şterg praful oleacă şi să mă odihnesc puţin, că-i tare plăcut aici la tine.

  8. Florian
    11/10/2009 la 14:46

    Bună ziua, bloago. Am mai trecut pe aici să deschid un pic geamurile, ca să găsească stăpân’ta aer curat când o veni.

  9. 11/10/2009 la 18:50

    Grijuliule :))

  10. Florian
    11/10/2009 la 19:41

    @zebruţa
    Nu mă omoară grija zebruţo, mă sfâşie dorul. Acum a mai plecat şi puişorul gălbior, de parcă nu-mi ajungea un singur of pe suflet. Cred că s-au vorbit amândouă să mă perpelească la foc mic.

  11. Florian
    12/10/2009 la 19:08

    Bună seara, bloago. Am venit să închid geamurile, că s-a aerisit destul şi stăpâna era răcită când a plecat, nu vreau s-o întoarcă boala din cauza mea.
    Dacă tot am venit, să-mi trag sufletul o ţâră şi să-ţi spun o vorbă, ca între cunoştinţe. Când a spus iguana că sunt un cadou m-am fâstâcit tot de emoţie, dar n-am putut să zic nimic, pentru că încurcase nişte mesaje şi a ieşit o dandana. Am bâiguit doar ceva în glumă, dar n-am putut să îi dau răspunsul care îmi stătea în suflet. Dacă puteam, i-aş fi spus că ea e cadoul, iar eu sunt cel care l-a primit.
    Ei, de-acu mă duc şi eu într-ale mele, ne-om mai vedea.

  12. Laura
    12/10/2009 la 20:27

    Acum că măgăruşul a făcut aici aşa comfortabil, ia să-mi dau şi eu cu părerea. Că vorba aia, după week-end-ul trecut am diplomă de special agent din echipa cucuruzului.
    Dragul măgăruş, se ocupă cu atâta dragoste, că uite, parcă îmi trece chiar şi gelozia ce iubiri infocate şi cadouri vă schimbaţi pe-aici.

    Deci, dacă îi iei cu “Auf Wiedersehen” s-ar putea să ai noroc, să dai peste unu’ cu simţul umorului şi să-ţi răspundă “Mir auch.” Asta nu inseamnă miiaauuu, ci “şi mie”. Adică şi lui îi este “de ajuns” şi asta chiar de dimineaţă, de la prima oră şi mai bine s-ar zvârcoli umpic în pat cu iubita acum. Se simte înţeles.
    Dacă dai de unu pe care tocmai l-a părăsit iubita, s-ar putea să-ţi răspundă “Echt? Sie sind ein Engel!” Adică v-a trebui să-i explici pe urmă de ce crezi că ea s-ar întoarce la el, când şi de ce l-a părăsit… Are nevoie de un umăr pe care să plângă.
    Dacă dai de unu’ care cum te-o văst, cum te-o ascunde-n primul colţişor şi… ştii tu, îţi va zâmbi aşa frumos, încât tu rămâi la « auf… » (asta prescurtat mai inseamnă şi hai!) Şi ăsta se simte înţeles imediat.
    No, dacă dai de unu’ care-i ţâfnos şi cu ifose va zice “Nie wieder”, adică “niciodată”. Şi tu îi laşi viroza ta, ii răspunzi la fel şi te întorci matale frumusel înapoi la măgăruş, la strigoiţă, la sebruţa şi la alţi sindicalişti care ţi-o dus doru’.

    Şi avand în vedere că stai patru zile, îti doresc ca în fiecare dimineaţă să dai de câte unu’ în această ordine (nu de nr. 3 în fiecare zi) 🙂

  13. 12/10/2009 la 21:09

    Bre,da’fata asta nu mai vine acasă? Că-mi lipseşte 😦

  14. Laura
    12/10/2009 la 21:23

    @ Florian

    Măgăruşule, da’ tu ai un vocabular chiar bogat în germană “du liebes eselchen” 🙂

  15. Florian
    12/10/2009 la 23:19

    @Laura
    Păi tu acum o înveţi toate astea, când aproape că s-a întors acasă?
    Auzi, dar eselchen ce pălăria lui Anatol înseamnă?

  16. Laura
    12/10/2009 la 23:22

    Păi cum te alint eu mereu? Ha?

  17. Laura
    13/10/2009 la 20:37

    io sper că n-ai dat peste vre-un ceh din ăla focos să te ţină lângă el… şi că mai dai şi pe-acasă… înainte să intre sindicatu’-n comă aloolică 😉

  18. Florian
    13/10/2009 la 20:53

    @Laura
    Da’ ce, crezi că ea-i mai brează decât noi? Le trage la măsea de zici Doamne ce-i asta.

  19. Laura
    13/10/2009 la 21:09

    @ Florian
    Păi atunci suntem prietene bune… hai selevenceauo
    Hopa-ţupa, hopa-ţupa,
    Dar’ar Domnu’ plină cupa!

  20. 14/10/2009 la 10:24

    bre, ce coincidenta. cum ai plecat, cum s-a racit vremea. da’ ca tot veni vorba, cat şpilhozen te plimbi matale?

  21. Florian
    14/10/2009 la 12:11

    @ioana
    Omul ştie când pleacă, nu şi când vine. Aşa şi cu şeleveceaua noastră, cine ştie cu ce zdrahon de cehălău s-a încurcat pe acolo şi rămâne cu el s-o violeze vreo două săptămâni.
    Si nici măcar n-ar fi prima dintre noi. Ciprian n-a făcut la fel cu sârboaica lui?

  22. Laura
    14/10/2009 la 20:17

    Eu sper că n-ai de gând să ne faci să te aşteptăm pâna lavarăcald, că acum de-abia a venit toamna… Şi mai sper să nu-ţi fi venit de hac viroza aia, că io ţi-am zis să te vaccinezi, da’ nu, că tu tăte cele le ştii mai bine… 😉

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: