Prima pagină > Chestii, socoteli > Păpuşu, Zona mea Crepusculară

Păpuşu, Zona mea Crepusculară

05/10/2009

Poze-Ramet

Când te scarpini acolo unde nu te mănâncă, păţeşti ca mine. Adică, o dată pe săptămână, îţi laşi cabinetul elegant din buricul târgului şi te duci la dracu-n pustii să consulţi. Ce vrei, spiritul Florencei Nightingale ne bântuie încă!

De departe, nu-i aproape, vorba Maestrului, dar de civilizat, nici atât. Cum am ajuns eu pe coclauri, după ce m-am zbătut atâta să intru în oraş, doar Cel de Sus o ştie. Şi Bela-Belea, amica mea care m-a băgat în afacerea asta. Avea fata o obligaţie la unu’ ai cărui părinţi îs de-acolo, aveam şi eu una la ea, aşa că iată-ne pe amândouă înfruntând nămeţii, ploaia sau zăduful şi descinzând, ca nişte îngeri în halate albe, printre „băştinoşi”, cum zice cineva. Care băştinaşi par de pe altă lume, deşi nu-i despart de civilizaţie decât câteva vedre de apă şi o tonă de săpun.

Acolo, la Păpuş, am văzut eu cele mai murdare unghii din viaţa mea. Nu de-alea „înnobilate de ţărâna câmpului căruia îi smulg roadele spre îndestularea omenirii”, ci de-alea netăiate, cu jeg pe ele, sub ele şi în ele. Tot acolo am zărit şi cei mai antrenaţi păduchi, şi lindeni campioni la alpinism, dintr-aceia pe care nici o tornadă nu i-ar desprinde de pe firele de păr pe care se caţără mai ceva ca Spider-Man. De scabie nu zic decât atât: e neîntrecută în pictura pointilistă executată nu pe pânză, ci direct pe piele, ca tatuajele, cu mâncărimi în loc de durere.

În rest: babe expansive, moşi reumatici, copii cu urechi arse de soare, tineri sfioşi şi mămicuţe sexy-şi-cam-atât. Degete retezate cu toporul sau cu coasa, capete sparte, de la pragul de sus al crâşmei, că nă văd vreun alt motiv, răceli comune şi diaree cât cuprinde. Oamenii ăştia au stat fără medic câţiva ani, dar asta nu pare a-i fi împiedicat să trăiască, conform unei obişnuinţe îndelung exersate. După apariţia noastră acolo însă, s-a dat startul la faza locală a concursului „Ghici câte boli am?” Îi vezi concentrându-se, înainte de a intra în cabinet, nu cumva să le scape vreo hibă. Uneori se interesează despre ce şi cum e cazul, la cel proaspăt ieşit de la consultaţie, şi, prinzându-se care-i trendu’ într-ale bolilor, te servesc cu acelaşi simptome, de ai impresia că ai intrat într-o buclă a timpului din care nu te mai poate scoate decât Capitanul Jean-Luc Picard sau doctorul de nebuni.

Marţea îi văd eu, joia Bela-Belea. Pe aceeaşi. Care, după consultaţie, se adună din nou, de data asta la Biţă-cârciumaru’, unde încep a analiza şi compara prescripţiile noastre. „A tânără (asta-s io, cred că v-aţi prins!) o fo’ mai bună la colecistu’ meu decât ailantă…” „Ba nu, că mie mi-o plăcut mai mult hâţânoasa, când mi-o pipăit guşa!” „Taci, tu, că pe mine m-o ghicit, din prima, tinerica, că-s cu şelele!” „Că ierea şi greu, când te-o văzut ca secera.” Şi hihihi, şi hohoho, că viaţa-i scurtă şi leacurile scumpe.

Ce-oi căuta acolo, habar n-am! Probabil că mă atrage drumul, că-i lin şi deşirat printre dealuri, şi-mi pot lăsa caii putere în buiestru şi mintea pe pilot automat. Primul reper care mă anunţă că mă apropii de sat e Fluierici, cam la doi kilometri înainte de tabla indicatoare. Veşnic pe marginea drumului, fie iarnă, fie vară, scund şi buhăit, cu pielea închisă la culoare (nu bag mâna în foc că-i de vină doar genetica aici); de cum te zăreşte, începe să şuiere, umflându-şi obrajii mai ceva ca Louis Armstrong, şi-ţi face semn cu mâna stângă că poţi să treci, în timp ce cu dreapta îşi ţine echilibrul, pentru că în tot acest timp e ocupat să facă fandări, când pe un picior, când pe altul, ca un poliţist cu temeinice cursuri de coregrafie. Al doilea: balta din mijlocul aşezării, o suprafaţă verde, în care stau înfipte raţele satului, mereu în aceeaşi formaţie, cu labele înţepenite în stratul de mătasea-broaştei. Cred că, toamna, sătenii le recoltează ca pe grâne, cu coasa sau cu secera, că nu văd cum altfel le-ar putea scoate de-acolo. Al treilea: mulţimea din faţa dispensarului, care asistă, respectuoasă, la acrobaţia pe care trebuie s-o execuţi ca să duci înăuntru, cu un singur drum, dosarele medicale, reţetarul, registrul de consultaţii, sticla cu spirt medicinal, tensiometrul şi cutia cu vaccinuri, că nu mai îndrăzneşti să laşi nimic important acolo de când câţiva „autori neidentificaţi”, dar ştiuţi de tot satul, au spart punctul farmaceutic şi au dat iama în supozitoarele cu glicerină, deoarece cu tranchilizantele, psihotropele, sedativele, cardiotonicele, hipotensoarele, antiinflamatoarele şi antibioticele nu aveau nicio treabă.

Păpuşu. Ceasurile mele rele din fiecare marţi. Satul în care bate vântul dar nu se mişcă frunzele; locul în care ploaia cade aproape orizontal şi ninsoarea bate de jos în sus, într-un total dispreţ al legilor gravitaţiei; zona unde beţivii ocolesc prin şanţ şi pe imaş fiecare maşină care trece, în loc s-o ţină ţanţoşi pe mijlocul drumului, ca în alte părţi.

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. 05/10/2009 la 01:20

    Imi povestea cineva ,ca avea la sat „clinte” constante la luat de tensiune.Pe 2 oua.

  2. melami
    05/10/2009 la 09:03

    Şi eu ştiu pe cineva care lua tensiunea cam aşa: chema, din sala de aşteptare, câte 3 odată, îi aşeza unul lângă altul şi-i punea la treabă. Primului îi punea manşeta tensiometrului, celui de-am doilea îi dădea să ţină manometrul iar pe cel de-al treilea îl punea să dea „la pompă”, sub atenta lui îndrumare: „Aşa, umflă, neică! Gata, ho că mi-l strici, şi te pun să-mi iei altu’! Acuma desfă şurubelu’ ăla… încet, că scăpăm maxima. Bun!” … după care le comunica la tustrei ce valori au. Diferite de la caz la caz, evident.

  3. pepe
    05/10/2009 la 13:02

    SLVC, cred ca tu te-ai scarpinat rau, da’ rau de tot frate. Hihihihihihihihihi…
    Dar ti-am zis tu ai inima buna, asa ca nu-s probleme. Hohohohohohohoho!

  4. 05/10/2009 la 13:03

    Un doctor de ăsta de care zici tu mi-a luat şi mie tensiunea odată. M-am rugat de el juma’ de ceas, după aia, să mi-o dea înapoi.

  5. melami
    05/10/2009 la 14:17

    O fi avut si el vreo obligatie la cineva, si i-a picat tocmai bine tensiunea aia a ta! 🙂

  6. melami
    05/10/2009 la 14:19

    Hehehehe! 🙂

  7. Laura
    05/10/2009 la 14:45

    Tulai slvc… ma sperii… si io mi-s plapanda :))
    Dar pentru tine: tot respectul! Nu oricine poate face asta.

    Mie mi-e frica si de vaccinul ala antigripa, pe care trebe sa mi-l fac in curand…

  8. 05/10/2009 la 15:58

    @Laura,crezi ca daca-mi faceam vaccinul nu ma imbolnaveam?
    sau mai bine s-o intreb pe slvc :))

  9. melami
    05/10/2009 la 16:24

    Scuze, dar nu cred ca esti mai plapanda ca mine! 54-55 de kile, cu tot cu ambalaj, la 1,63m. 🙂 Dar nu in asta sta puterea noastra, nu? Tineti-l pe Flo departe de postarea asta, ca iar sare cu vorba grea la mine!

  10. melami
    05/10/2009 la 16:33

    Daca m-ai intrebat, iti raspund. Nu sunt chiar de parerea celor care demonstreaza ca vaccinurile sunt o eroare medicala, dar cred ca imunitatea pe care ti-o confera e una de scurta durata si artificiala suta la suta. De altfel, s-a constatat ca persoanele mai varstnice, care au trecut prin gripe asemanatoare acestei H1N1, adica majoritatea, sunt mult mai putin expuse la a face gripa porcina ca altii.
    Daca ati sti pe ce fel de celule se prepara aceste vaccinuri, poate ca nu ati mai sari imediat sa le faceti. Si-apoi, lipseste proba timpului, adica nu se prea stie cum ne vor afecta peste ani. Si se mai pune si problema daca se nimeresc exact tulpinile de virusi care vor circula in sezonul care incepe… de pilda, anul trecut, au fost total pe langa.
    Ei, dar opriti-ma odata!…

  11. penisdemasa
    05/10/2009 la 18:42

    ce poți să-mi spui despre ”bolile de stocaj lizozomal”? 😛 ești doftor, deci…
    ai aproape greutatea ideală pentru înălțimea ta 😛 deci…
    și mai ești și filantroapă deci…
    centrare pentru flo, nu te superi, nu?

  12. Laura
    05/10/2009 la 19:53

    Da, io-mi învârt nasul umpic mai sus de 1,63 şi nici eu nu prea car cu mine kilele că-s prea leneşă pentru asta… vezi pe iubitul măgăruş l-am ţinut departe… deocamdată, da’ cred că vine el în curând… ştii tu, nu vreau să-l necăjesc prea mult.

    Mie mi-a folosit vaccinul ăla pâna acum: de câţiva ani îl fac regulat şi nu m-am mai înbolnăvit de gripă şi nici răcită n-am prea fost… acum poate o fi doar psihologie… dacă crezi atunci (scuzati cacofonia)… nu ştiu… că eu nu mă prea pricep la doftorii. Singurele doftorii ce le am în casă-s aspirina, vinul, cognacul, câte un lichior…

  13. Florian
    05/10/2009 la 19:53

    Eşti grozavă, melaminato. Ajunsă cu capul pe butuc, când călăul ar ridica securea tu ai fi în stare să scoţi limba la el. Iar stilul haios în care-ţi povesteşti belele mă face să regret că nu-s doctor de ţară, în vreo văgăună uitată de lume.

  14. Laura
    05/10/2009 la 19:58

    Băi fir-ar să fie cum vorbesc de tine cum apari. Magie sau ce-i asta?

  15. melami
    05/10/2009 la 20:16

    Nu mă supăr! Chiar aş vrea să te văd într-un duet verbal cu Kingu’, împotriva cotcodăcitoarelor. Să vezi ce ţi-ar mai sări găinuşele în cap, că atunci când suntem atacate, dăm cu clonţu’ la unison! 😀

  16. melami
    05/10/2009 la 20:17

    Hai cu mine la Păpuşu! Cred că ai fi singurul care i-ar putea pune pe fugă pe ăia! 😀

  17. Florian
    05/10/2009 la 21:41

    Chiar în halul ăsta arăt?

  18. melami
    05/10/2009 la 22:17

    Nu, măi, în halul ăsta eşti de debordant! Tu ştii că ca aspect, nu te bate nime-n lumea asta! =))

  19. penisdemasa
    05/10/2009 la 22:43

    discuție între o pisis și un pisi:
    -mărrrrrrlauuuuuu ți-o dauuuuuuuu!!!
    -mârrrrrrlauuuuuu nu vrrrreauuuuu!!!
    -ba io tot și-o vârrrrrrrrrrrrrrr!!!
    nu e valabil și pentru măgari, din păcate…

  20. melami
    05/10/2009 la 22:58

    Mersi, Giusz, eşti un dulce! 😀

  21. melami
    05/10/2009 la 23:02

    Da’ ştii, la urma urmei, măgaru-i şi el om (cum zice sor-mea despre Garcea, canişul familiei)!… Ca şi motanul! 🙂

  22. 05/10/2009 la 22:56

    satul ala iti va dobandii toata experienta necesara :)asa ceva nu vei mai gasi in lumea asta :))
    spor la munca in continuare :)….si zi-le la babe ca uneori si „tranchilizantul” mai e o solutie pt sele :))

  23. 06/10/2009 la 07:36

    ms ms :”>

  24. 06/10/2009 la 07:38

    app….vezi ca ai tastatura in romana setata pe romana :)) (vezi Giusy)

    dar se intelege :)) tastatura mamii ei :))

  25. melami
    06/10/2009 la 08:42

    Stiu. De-aia nu prea am scuze, Giusici! 😀

  1. 19/01/2010 la 20:59
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: