Prima pagină > Diverse > De ce NU iubim, uneori, femeile? (2)

De ce NU iubim, uneori, femeile? (2)

02/10/2009

image_large.php

Devotata-devomama

O recunoşti încă de pe băncile şcolii; e fetiţa aia curăţică din primul rând, care soarbe cuvintele învăţătoarei/profesorilor şi şterge tabla în fiecare pauză. Nu-i prea deşteaptă, dar compensează prin conştinciozitate. Ajunsă adultă, se mărită repede şi, fie îl transformă pe bietul bărbat într-un neajutorat, fie într-un angajat-model, dintr-acela care dă pe acasă doar ca să-şi schimbe rufăria, după care pleacă la serviciu ca să facă ore suplimentare. Scapă doar când apar odraslele, momentul de glorie al soaţei, care-şi revarsă asupra lor întregul prinos de devotament. După ce mai cresc, şi încep să dea evidente semne de independenţă cum ar fi fuga de acasă sau notele iremediabil proaste de la şcoală, afecţiunea ei se transferă asupra celorlalte rude în viaţă, făcându-le să regrete că ramura aia a familiei nu s-a blocat cândva înaintea apariţiei ei pe lume. E nepoata/fiica/verişoara care nu-ţi uită niciodată zilele de naştere, şi se înfăţişează la eveniment neinvitată, dar cu un tort făcut de mânuţa ei şi o buiotă pentru apă caldă. E aia care te freacă pe spate când nu te doare, dar nu-ndrăzneşti s-o opreşti, că după aia te priveşte cu privirea aia de câine bătut, de te simţi apoi ca un mizerabil că i-ai stricat bucuria.

Până şi cafteala pe care o mai primeşte de la bărbat o consideră ca un semn de preţuire, de aceea, când intervine câte cineva să aplaneze conflictul, e luat la rost cu formula clasică: „Tu ce te bagi?! El mă bate, el mă-mpacă!”

E mai degrabă negjijentă cu aspectul ei, dar este curată şi cu unghiile tăiate din carne, de parcă ar fi, din clipă în clipă, gata să intre în sala de operaţii unde aşteptă, pe masă, Omenirea, pe care urmează s-o vindece de toate hibele.

Singura ei mâhnire: că nu e canonizată din timpul vieţii, dar trăieşte cu convingerea că beneficiarii devotamentului său vor îndrepta această omisiune în viitorul apropiat.

Păpuşica Da-da

Poate fi luată cu uşurinţă drept o anexă a soţului/şefului/amantului. Nu are idei personale şi, în general, e mulţumită că a găsit pe cineva să gândească în locul ei. Executantă perfectă a ordinelor sau sugestiilor celui idolatrizat, devine feroce când te iei de el din motive întemeiate sau nu. Doar în acele momente acţionează oarecum după capul ei, aşa că nu-i de mirare că, deşi între timp misunderstandigul sau ciorovăiala ta cu soţul/şeful/amantul a luat sfârşit, ea continuă să tă bălăcărească ori de câte ori te prinde. Când descoperă, în final, că nu mai are pentru cine lupta şi cui da dreptate, îl părăseşte fără regret pe fostul stăpân şi se-ndreaptă spre altul care dă semne că i-ar prii un sclav personal.

Din punct de vedere profesional, oricât de înaltă funcţie de conducere ar avea, se comportă tot ca un executant, instituind un regim de teroare printre angajaţi, pe care îi scaneză cu ochi critic, să-i depisteze şi anihileze pe toţi cârtitorii împotriva idolului ei.

Poate fi folosită fără grijă pe post de porta-voce, când vrei să-ţi expui mesajele fără a te umple de cacao în public.

La prima vedere, pare o persoană drăguţă şi atentă cu aspectul ei. Când reuşeşti însă să o calci pe bombeuri, observi că porţelanul aparent al obrajilor îi este fisurat, ochii-s de mărgea ieftină iar sufletul de zgripţuroaică stearpă.

La femme fatale

De mică i se spune că-i frumoasă, aşa că o fuşăreşte cu şcoala, atenţia fiindu-i îndreptată în mod obsesiv asupra perfecţionării trupeşti. Victimă a saloanelor de întreţinere fizică, ceea ce era iniţial cel puţin drăguţ se transformă în ceva ostentaitv şi jenant. Sânii ăia care, dacă i s-ar rotunji ademenitor sub mătasea bluzei, i-ar scoate din minţi pe bărbaţi, devin simple „balcoane”, „pepeni”, ţâţe sau mamele oferite pe tipsie oricui ar avea curiozitatea s-o privească. Şi curioşi există, har domnului…

Conversaţia ei e plată precum abdomenul modelelor pe care le admiră şi copiază, aşa că nu deranjează pe nimeni cu remarce cât de cât citabile decât ca perle din puţul gândirii.

Fără oglinjoară şi ruj intră în sevraj. Sau măcar într-o anxietate pe care încearcă să şi-o stăpânească oglindindu-se în orice suprafaţă lucioasă care-i iese în cale. E aia care se studiază în vitrinele care îi ies în cale, în oglinzile retrovizoare ale maşinilor, în învelitoarea nichelată a celularului. În orice, doar în ochii oamenilor din jur nu!

Se admiră neîncetat: când merge pe stradă, când dansează, când face dragoste, aşa că nu-i de mirare că iubiţii o părăsesc tot atât de repede cum au agăţat-o, orientându-se spre altele, mai puţin făţoase, dar cu care pot face echipă măcar în pat.

Când îmbătrâneşte, după o perioadă de zbateri aprige prin saloanele de spa, văzând că, totuşi, i-au luat-o „ştoarfele astea tinere” înainte, se transformă într-o bucătăreasă măiastră, viperă fără dinţi, păpuşică Da-da sau devotata-devomama, după cum îi e norocul…

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. daxinte
    02/10/2009 la 07:37

    🙂

  2. 02/10/2009 la 07:42

    Foarte tare :))) Frumoasa exprimare!
    Am avut si eu o incercare de a scrie despre femeie, insa eu spuneam si de ce le iubesc, nu numai de ce le urasc 😀

  3. melami
    02/10/2009 la 07:54

    Dragă, postarea mea e făcută tocmai din dragoste, că de-aia am şi spus „uneori”. Nu sunt feministă, dar ştiu câte rezerve de bunătate, frumuseţe şi dăruire există în noi, şi mi-e ciudă când văd că ne exploatăm doar unele valenţe. Când scriam cele de mai sus, mă gândeam la o glumă a lui Cristian Ţopescu. Comenta un X oarecare un concurs de sărituri de la trambulină. Tipul ăla evidenţia mai ales defectele performerilor decât calităţile. Mama lui, care urmărea şi ea emisiunea, îi zice la un moment dat: „Bun, acuma, la sfârşit, sper că sare şi domnul X, să ne arate cum trebuia s-o facă concurenţii!” Cam aşa şi eu… 🙂
    Chiar mă întrebam cum aş descri-o pe femeia ideală. Nu ştiu. Ştiu doar că ar fi departe de imaginea mea, care sunt imperfecţiunea întruchipată…

  4. sebra
    02/10/2009 la 07:59

    =))
    @slvc, trebuia sa inchei „cine se regaseste in vreo categoria din astea,sa faca un pas in spate!”

  5. melami
    02/10/2009 la 08:02

    Sincer, cred că cine s-ar regăsi în una din categoriile de mai sus, nu mi-ar citi blogul! 🙂 Mersi de vizită, sebruţo!

  6. sebra
    02/10/2009 la 08:05

    placerea e de partea mea 🙂

  7. 02/10/2009 la 08:28

    „Conversaţia ei e plată precum abdomenul modelelor” =))
    ce sa mai vorbesc fata,ai tehnica…bravo tie!

  8. melami
    02/10/2009 la 08:34

    Am învăţat-o de la cei mai buni. Adică: yo, Flo, M3bis, sebra, Cip, ce.apa.nova, N.A., chiar şi Julică… şi să mă scuze ceilalţi pe care nu i-am menţionat din cauza emoţiei. 🙂

  9. 02/10/2009 la 10:00

    Adecălea noi degeaba am învăţat atâta carte? Să fim tehnicieni?
    Sper să continui cu descrierile. Pentru că eu nu am reuşit să încadrez decât vreo 20% din personalul feminin cunoscut.

  10. melami
    02/10/2009 la 11:54

    Restul… suntem perfecte! 😀
    Am glumit, desigur, dar, asa cum anuntam inainte, voi continua studiul sociologic pe masura ce ma voi mai enerva. De ex., n-am cum sa le ratez pe matzaite, pe snoabe, ipocrite si pe nesimtzite. Dar toate la randul lor.

  11. Florian
    02/10/2009 la 12:58

    La femeia linguşitoare când ajungi cu studiul?

  12. Florian
    02/10/2009 la 13:03

    Cred că ţi-ai programat bloaga în aşa fel încât comentariile mele să fie aruncate undeva mai sus, printre celelalte, ca să ai scuza că nu le-ai observat. Nu ai auzit însă de perseverenţa mea diabolică.
    Şelevecea, atentie la comentariul numărul 6 (şase)!

  13. Florian
    02/10/2009 la 13:10

    E clar, sunt sabotat! Lasă-mi băi bloagă comentariile să intre după cel cu numărul 8! Sau scrie optul ăla culcat, ca să înţeleg că e vorba de plus infinit şi că dincolo de el nu mai poate să existe nimic.
    Reiau, încercând să păcălesc bloaga cu schimbarea numelui andrisantului: Melaminato, gineală la comentariul 6 (şase după cinci)!

  14. Florian
    02/10/2009 la 13:12

    Fir-ai al @#?~/>%&* de blog afurisit!

  15. penisdemasa
    02/10/2009 la 13:20

    nu te simți mai bine atunci când dai afară chestii pe care nu le poți suporta? ce psiholog, ce terapie…bologoterapia le bate la curulețul gol pe toate 😀 bravo pentru post! așa te vreau, îndrăcită!!!

  16. melami
    02/10/2009 la 14:15

    Hai, mey Flo, nu te ataca atata, c-am inteles-o si rasintzeles-o p-aia cu lingusitoarea! O bag, cum sa nu, ca tot nu iau nici o imprimanta pe chestia asta! Lol!

  17. yeonsaeng
    03/10/2009 la 07:35

    :)) ma lasi,fata? tu ai „tehnica” in sange,asa ca nu prea mai ai ce invata.cel putin NU DE LA MINE!
    hai,lasa modestia..

  18. melami
    03/10/2009 la 08:03

    Puişor, ce te oţărăşti aşa la mine?! 😀
    Învaţă să primeşti complimente, că poate ţi-or folosi cândva la ceva… ţine-le şi tu la rece până atunci! 🙂

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: