Prima pagină > Diverse > De ce NU iubim, uneori, femeile! (1)

De ce NU iubim, uneori, femeile! (1)

30/09/2009

femeieDa, sunt de multe ori misogină. Stai, nu sări, că m-am uitat şi-n DEX, şi stiu că substantivul şi adjectivul în cauză se referă la bărbaţii care nu se prea omoară de dragul femeilor, dar atât timp cât există şi forma lui feminină, voi abuza de ea. În plus, nu vreau să le las masculilor iluzia că doar ei ne pot critica, aşa că o s-o fac eu, pentru că mă scot din sărite anumite categorii de surate ale mele într-ale sexului slab. Deci, urăsc femeile gen…

Viperă-ştirbă-cu-corn

Nu ratează nici o ocazie să te servească, ori de cât ori se iveşte ocazia, cu o remarcă răutăcioasă, de genul „Vai, dragă, da’ ce rău arăţi azi! Ţi s-a întâmplat ceva? De ce ai faţa aşa de pătată?…”

De parcă ai fi pus-o să-ţi dai cu presupusa pe tema asta!

Te-ai întâlnit cu ea, ai văzut-o zâmbindu-ţi dulce şi ai uitat pe loc că data trecută ai fost tentată s-o strângi de gâtul ăla subţirel până când îşi va fi înghiţit vorbele cu care te otrăvise atunci. Nici măcar nu are scuza că sunteţi concurente la aceeaşi categorie, că atunci ai considera că are dreptul să se ia aşa din senin de viaţa ta. Nu îi poţi reproşa nici lipsa de interes vizavi de persoana ta, decât -poate – grija ei (grijania ei! mai bine zis) excesivă, care te duce cu gândul la bancul cu Dabija.

Te uiţi la ea, să vezi ce calităţi o recomandă să te ia de sus, şi nu prea vezi mare lucru: nu prea tânără, slăbănoagă, scuipând discret în timp ce vorbeşte, cu o faţă iritată şi uscată, cu răutatea colcăindu-i în ochi şi fierea scorojită pe buzele-i subţiri.

Îţi aminteşti atunci că femeia are o scuză, că i-a murit bărbatul în urmă cu câţiva ani, şi de atunci e mai mereu singură. Gândul te poartă apoi spre nefericitul care i-a stat alături, şi care probabil că a fost ţinta a mii de asemenea „drăgălăşenii”, aşa că nu-i de mirare că, astfel „încurajat”, a considerat că-i preferabil un cancer sănătos decât traiul alături de ea.

„Viperă cu corn”, înţelegi poate; dar de ce „ştirbă”?! Pentru că, în ciuda faptului că este dotată cu venin, muşcătura ei nu are forţa să te omoare, ci doar să te inflameze pentru o perioadă, până când uiţi de ea…

Măiastra bucătăreasă

Dacă ai apucat să-i lauzi -din politeţe- vreun fel de mâncare cu care te-a servit, ţine morţiş să-ţi dea reţeta completă, cu trimiteri la altele care i-au ieşit la fel de bine, de-a lăudat-o nu ştiu cine, persoană importantă; totul asezonat cu dezvăluirea micilor secrete care îi asigură marea reuşită.

Preoteasă a cratiţelor de inox şi a mirodeniilor, nu îndrăzneşti să-ţi dai cu presupusul nici măcar în privinţa unei banale omlete, că sigur afli că faci greşeli capitale în felul în care torni uleiul în tigaie sau direcţia de mişcare a telului în timp ce baţi ouăle. Jamie Oliver e doar un puşti zăpăcit care nu-i în stare să măsoare cum trebuie ingredientele necesare unor feluri alese iar bucătăria franceză-i un spanac.

De obicei, te fereşti să-i intri în bătaia tirului verbal, dar o poţi scoate din sărite zicându-i că maică-ta, care e recunoscută ca o bucătăreasă de mâna întâi, consideră că tarhonul jigneşte orice altă mâncare în afară de ciorba de fasole uscată.

Scapi de ea doar pretextând că trebuie să mergi la baie, că nu ştiu ce ai de te-au apucat crampele, da’ sigur nu-i de la mâncarea ei… După care te ntorci tiptil şi te alipeşti grupului de bărbaţi care discută despre fotbal, care nu te interesează nici cât destăinuirile ei gastronomice, dar măcar scapi de incursiunea în bucătărie cu care te-a îmbiat când i-ai lăudat bucatele, fi-ţi-ar gura a naibii să-ţi fie, că mai bine tăceai…

Între timp, ea a terminat de strâns masa şi de spălat vasele, şi acum te aşteaptă cu reţetarul pregătit, dar tu îi eviţi cu dibăcie privirea flămândă. La final, în ciuda ingratitudinii tale, îţi înmânează festiv o foaie de hârtie pe care a scris formula magică a ciupercilor umplute cu codiţe de cireşe marinate şi sos caramel. Fel de mâncare pe care te încumeţi să-l faci, la insistenţele soţului, respectând întru totul recomandările ei, da’ îţi iese pauză, din motiv că, în ciuda faptului că reţeta e lungă cât Epopeea lui Ghilgameş, a „uitat” să-ţi dea unele amănunte, adică pe alea esenţiale.

(va urma dac-oi mai avea chef sau când m-oi mai enerva)

Anunțuri
Categorii:Diverse
  1. penisdemasa
    30/09/2009 la 20:03

    chef o să ai tot timpul că te mănâncă și pe tine pixu de nu mai poți!!!
    să nu uiți de femeia kamikaze-ăia care e bătută de bărbacsu, calcă și spală tone de rufe, eventual mai muncește și pt soacră-sa…că e bătrână, dar se consolează că toate astea se întâmplă din dragoste și pentru că este iubită prea mult…

  2. melami
    30/09/2009 la 20:17

    O am în vârful tastelor, dacă pot zice aşa. Doar că poartă alt nume: Devotata-devomama. O mai am pe păpuşa Da-da şi pe la femme fatale. Eih, multe mă mai supără şi pe mine… 🙂 ca şi pe tine de altfel!

  3. penisdemasa
    30/09/2009 la 21:02

    dis iz dă rileișionșip ov ă biutiful bighinin, aș putea spune
    tu ești mult mai finuță decât mine, ca să nu zic mult mai mai nășică 😛

  4. melami
    30/09/2009 la 21:08

    Eeeei, de fapt, îs mult mai femeie decât tine, dacă pot zice aşa… Cu excepţia unor momente când îs la volan! 🙂

  5. 01/10/2009 la 14:09

    zici tu că ești mai femeie decât un misogin? am ceva dubii în privința asta 😛 …cât despre înjuratul la volan, nimic nu est mai sexi decât o femeie la volan, murdară în colțurile gurii de la înjurături gen ”du-te naibii cu paragladina de mașină”
    dacă vrei artă, uite aici: http://www.youtube.com/watch?v=eiWIzkEDx_Y&feature=PlayList&p=53E52D721C01B9CD&playnext=1&playnext_from=PL&index=49

  6. sebra
    01/10/2009 la 16:43

    mi-a spus o „mare directoare ” o data : „pe Dvoastra doamna(eu cica eram doamna) nu prea va plac femeile”,”nu-i nimic,ma plac barbatii” i-am zis si eu..nu stiu de ce mi-a zis asa

  7. melami
    01/10/2009 la 18:35

    E-te că nu ştia de mine. Eu te plac, deşi eşti femeie. Sau poate tocmai de-aia, că eşti Femeie, dragă Doamnă! 🙂

  8. penisdemasa
    01/10/2009 la 20:37

    păi probabil că nu comandase nicio femeie, la restaurantul unde era dânsa ospătăriță, sebra călită sau la cuptor în sânge

  9. melami
    01/10/2009 la 20:46

    🙂 pentru imaginaţie. Dar să ştii că e chiar o dulceaţă de Femeie, sebra noastră! Şi aspră la limbă, când e cazul!

  10. Florian
    02/10/2009 la 12:00

    Nu sunt de loc de acord, dar deloc, în privinţa tarhonului. Pe lângă folosirea lui ca adaos la ciorba de fasole uscată, mai există cunoscuta mâncare de pui cu tarhon, precum şi chifteluţele marinate cu tarhon. Asta ca să nu mai vorbim de sumedenie de reţete franţuzeşti în care tarhonul este indispensabil, precum şi unele reţete italiene de paste cu diferite adaosuri, printre care figurează si tarhonul.
    O să mă rezum însă la puiul cu tarhon şi la chifteluţele marinate cu tarhon, mai cunoscute pe plaiurile noastre. Iată reţetele după care se prepară:
    1. Pui cu tarhon: Se ia….. na, că sună telefonul. Revin mai târziu, pentru că precis vă interesează şi nu pot să vă las fără aceste delicioase reţete.

  11. vipera stirba
    04/11/2009 la 18:48

    desi eu te-am citit de-abia acum, okserv ca tu m-ai dibuit de mult :))

  12. melami
    04/11/2009 la 18:57

    Hai ca despre noi doua inca nu am scris, ca noi suntem perfecte! 😉
    Si totusi, daca te-ai revendica uneia din categoriile de mai sus -numai asa ca un exercitiu de imaginatie- care ai fi?

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: