Prima pagină > Chestii, socoteli > Zazi şi Pisu-pis

Zazi şi Pisu-pis


pisu

Nu ştiu cum s-a întâmplat, da’ într-un timp, numărul lui de telefon diferea doar cu o cifră de cel al informaţiilor CFR. S-a rugat el degeaba la poştă să i-l schimbe, că ăia o tot tărăgănau cu răspunsul, aşa că devenea -pe timp ce trecea- din ce în ce mai nervos, mai ales când era trezit noaptea. De regulă, le răspunde ţâfnos, cum i-i felu’, da’ odată s-a nimerit ca solicitantul să-l întrebe ceva de un tren al cărui rută o cunoştea, el fiind navetist vechi; în loc să se oţărască la el, ca de obicei, i-a dat toate informaţiile cerute. Abia când a închis telefonul a realizat pe ce mină de aur pusese mâna, aşa că a început să-şi ia menirea în serios. Suna unu’ şi întreba de trenul Paşcani-Iaşi, el îl îndruma mai ceva ca un dispecer supercalificat. Voia una să afle ce legătură are, la Tecuci, cu trenul Bucureşti-Suceava, o îndruma cu extremă bunăvoinţă. Ba, de la un timp, adopta chiar şi vocea aceea nazală, uşor cântată, profesionistă, cum auzise el că foloseşte tipa aia care face anunţurile în megafonul gării. Uneori consulta „Mersul Trenurilor”, alteori le spunea din memorie, iar când nu ştia, făcea presupuneri sau inventa de-a dreptul. Se pensionase şi îşi găsise omu’ ocupaţie. Cum el nu face nimic doar pe jumătate sau de mântuială, începuse să doarmă cu telefonul tras lângă pat, ca să fie prompt şi operativ, să n-aştepte lumea ca-n gară!

Până într-o zi, când a primit un telefon de la poştă, prin care era anunţat că i s-a rezolvat favorabil cererea făcută în urmă cu aproape un an, şi i se comunica noul lui număr de telefon. Degeaba a protestat el că nu mai era nevoie, că femeia i-a închis scurt, fără nici o explicaţie. Deh, aşa ştiu CFR-ul şi Telefoanele să-şi recompenseze voluntarii!

Cu frate-său, Luci, zis şi Pisu-pis, a făcut-o şi mai de oaie. Ăştia doi nu seamănă nici strop, deşi-s făcuţi de aceeaşi mamă, aproape în acelaşi timp, că-s gemeni bivitelini. Pe cât îi Zazi de vioi şi inventiv, pe atâta-i de posac frate-su. Şi serios. Tată chinuit a trei copiii, unu’ mai zurbagiu ca altu’, şi soţ gelozit de Sia, nevastă-sa (deşi motivul e un adevărat mister pentru toată lumea, individu’ fiind un ochelarist uscăţiv, care mănâncă cu pălăria pe cap). Bietul de el, era să şi-o ia pe cocoaşă de la consoartă, când, pe adresa lor, a sosit o scrisoare de la una Bibiluţ, care îl anunţa că în iarnă li se va naşte copilul făcut „din dragoste curată, şi nu din obligaţie, ca ăilalţi trei, turnaţi de cufurita aia”. Ce scandal a fost atunci în familie! Abia i-au oprit rudele să se despartă. Atunci am fost eu pentru prima dată mândră de bărbatu-meu, singurul care s-a prins, studiind documentul care circula prin familie, din mână în mână (sub formă de copie xerox, că originalul era păstrat de Sia ca probă de divorţ), că autorul era Zazi. La începutul scrisorii, omu’ se chinuise să-şi schimbe scrisul, dar spre sfârşit i-a obosit vigilenţa, aşa că a dat-o pe scrisul lui binecunoscut, de unde şi demascarea, urmată de împăcarea celor doi soţi. Pisu-pis (că aşa-l alintase „Bibiluţ” în scrisoare, şi aşa i-a rămas numele) s-a împăcat cu el abia după vreo trei ani, la un parastas, după ce s-au afumat lejer şi au intrat în vorbă, conform unei vechi obişnuinţe, uitând că-s certaţi. Când s-au trezit a doua zi, cu o mahmureală de flăcăi începători în ale băutului, era prea târziu: oficial erau din nou în relaţii bune, că-i văzuse tot neamu’ cum chicotiseră şi-şi dăduseră ghionţi în ziua precedentă.

V-am zis că Zazi a trecut oceanul, să vadă cum s-a instalat fi-su în Canada. L-am pregătit ca pentru o expediţie pe alt tărâm, l-am ajutat la bagaje, l-am dus la aeroport. Aşteptând să fie anunţată îmbarcarea, lui bărbatu-meu îi vine în minte că unchi-su habar n-are de vreo limbă străină, şi urma să facă o călătorie de 14 ore, înconjurat de străini. Se apucă atunci să încropească o listă de întrebări absolut indispensabile, în româneşte, pe care Pisu-pis, prezent şi el moţ ca să-i facă cu mâna din aerogară, se oferă să i-o traducă în engleză, pentru că se apucase de vreo doi ani să înveţe „engleza fără profesor” şi ştia cum să le scrie fonetic. Deci, cu lista în buzunar, şi reuşind să treacă, de data asta, cu brio, proba scării, iată-l pe unchiu’ trimiţându-ne bezele din uşa avionului.

A stat în Canada vreme de o lună şi ceva, perioadă în care a reuşit, printre altele, să se piardă prin cartierul lui fi-su şi să fie adus cu poliţia acasă, cu sirenă şi girofar, ca infractorii. Apoi s-a întors în România, bine mersi, bronzat şi cu un aer occidental, că-l îmbrăcase canadianu’ cu blugi şi tricou inscripţionat (că cine ştie cu ce sechele rămăsese şi el din copilărie, de la tac’su, şi a venit, se pare, vremea răzbunării); ţi se împrestriţau ochii doar când îl vedeai.

-No, te-ai descurcat pe-acolo, cu lista mea? îl întreabă frate-su, cu o licărire neobişnuită în ochi; de la emoţia revederii, pare-mi-se.

-Da, măi, da’ habar n-aveam că ăia folosesc aşa metode… Cred că ne-au îmbătat ca să nu avem griji cu zboru’.

-Cum adică v-au îmbătat? mă bag eu în vorbă.

-Da, copilă, că indiferent ce le cereai, ei tot un pahar de vin îţi aduceau.

-Cum naiba?! mă scap eu, uitând că vorbesc cu două persoane vârstnice şi decente. Poate n-ai cerut matale ce trebuia…

-Baaa da, că am folosit lista lu Pis.. pardon, lu’ Luci.

-Ia dă s-o văd şi io, îi zic, observând că posacu’ de fra-su se uita cam insistent în pământ şi i se zbateau muşchii fălcilor.

Atunci, Zazi îmi întinde lista aia mototolită de atâta purtat prin buzunare, şi-mi cad ochii pe următoarele:

„Daţi-mi, vă rog, un pahar de apă = Giv mi, pliz, ă glas ăv uain.

Ajutaţi-mă, vă rog, să-mi las spătarul scaunului = Help mi, pliz, uiz ă glas ăv reduain.

Aveţi cumva un antinevralgic, că am o durere de cap? = Du iu hev a glas ăv draiuain, bicoz ai hev a hedec?”…

Şi tot aşa, până la sfârşit. Pisu-pis nu l-a iertat nici măcar la întrebarea „Unde e toaleta?”

Bietul Zazi…

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. Florian
    27/09/2009 la 10:01

    Ai nişte unchi pe cinste, păcat numa’ că nu-s tripleţi.
    Imi plac istorioarele tale, dar mi-i că în curând s-or găta. Ca să mai ai subiecte, cred că ar trebui să vadă şi ei cât de mult îi faci de ocară îi lauzi pe blog. Sunt sigur că pe urmă ai avea ce povesti despre farsele cu care te-au răsplătit. Cel puţin în Pisu pis îmi pun toată nădejdea.

  2. 27/09/2009 la 14:38

    ce bâzăială ar fi fost dacă îl vedeai pe zazi la tv, răpit de teroriști, cum cere ă glas of uain :-))

  3. sebra
    27/09/2009 la 19:16

    si-a luat-o unchiu’zazi original =))

  4. melami
    28/09/2009 la 05:52

    Păi, dacă intră ăştia pe blog, fac dezastru mai mare decât „sendicatul”! Deocamdată îi ţin departe!

  5. melami
    28/09/2009 la 05:54

    Era credibil, cred, având în vedere că ăştia-s mai degrabă abstinenţi, prin religie!

  6. melami
    28/09/2009 la 06:06

    Şi-a mai luat-o el şi de altă dată. Chiar fizic! Era în grădină, la pus straturi. Îl ajutau un amic şi o sticlă de vin. De partea cealaltă a gardului, frate-su (că-s şi vecini) făcea acelaşi lucru, cu meticulozitate şi fără „ajutoare”.
    -Io-te la ăsta cum aliniază arpagicu’! Cu şubleru’! zice Zazi amicului şi încep amândoi să râdă cu spasme.
    Doar că veselia lui a fost de scurtă durată pentru că a simţit deodată o arsură groaznică pe spinare. Şi nu părea că-i de la soare, ci de la coada greblei lu Pisu-pis.
    -Asta-i o tangentă pe cocoaşă, a precizat Luci, întorcându-se apoi, răcorit, la treaba lui.

  7. Florian
    28/09/2009 la 11:15

    😀

  1. 27/09/2009 la 06:24
  2. 16/11/2009 la 13:09

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: