Prima pagină > Chestii, socoteli > Zazi, cascadoru’

Zazi, cascadoru’

24/09/2009

HappyFunnyMan

Pentru variaţie, ca să nu mă plictisesc pasămite, acum sunt bonă pentru Mihai. Cum de pot să scriu totuşi, cu el pe cap?! Simplu, l-am plasat lu’ unchi-miu, care are casa lipită de a mea; sau viţăvercea!…
Tocmai mă întorc de-acolo, unde am fost în verificare, că nu prea te poţi bizui pe un om de o anumită
vârstă, care mai ai are, pe deasupra, şi „darul suptului” cum zice Creangă, şi acum are treabă să-şi golească butoaiele, că urmează să le umple cu vinu’ ăl nou, de anu’ ăsta. Complicat!… Mişulică al meu e prins într-o acţiune foarte solicitantă: „vânează” melcii din grădină şi-i înşiruie pe pervazul ferestrei, iar Zazi (nu râde, aşa îl cheamă!) are sarcina de a-i păzi să nu fugă.
Pe unchi-miu îl mai ştie lumea şi sub numele de „Cascadorul râsului”. De ce? Poate pentru că…
Se apucă el odată să cureţe ciotorna (jgheabul acela de la ştreaşina casei, în care se adună apele pluviale). Evident că foloseşte o scară de-aceea în formă de V. Îşi termină el treaba în zona în care lucra, şi -puturosu’- dă să păşească cu scara, aşa cum îi văzuse el pe zugravii de meserie. Bineînţeles că scara se cracănă de tot, şi omu’ dă cu posterioru’ de pământ de-au intrat vecinii în alertă de cutremur. Abia atunci începe să-şi explice de ce legau ăia, cu o sfoară, cei doi craci ai scării; aşa că, după ce se culege de pe jos, face şi el acelaşi lucru înţelept. După care se apucă s-o probeze în noua formă. Bineînţeles că nu-i iese nici de data asta, pentru că în cursul laboriosului act de păşire, scara buclucaşă şi-a lipit, pudică, picioarele, aşa că unchi-miu a aterizat din nou, de data asta fără amortizare şi de la o înălţime mai mare ca prima dată, că prinsese curaj şi se căţărase cu o treaptă mai sus…
Sau, poate pentru că…
… altă dată, se urcă el într-un păr înalt, să-l cureţe de uscături şi să-i dea o formă. Evident că foloseşte scara cu pricina şi de data asta. Ajunge, ca prin minune, întreg în vârful părului, dar, prins cu treaba, calcă pe o ramură mai fragilă şi o ia vitejeşte spre pamânt, agăţând, în trecere şi bidonul de vopsea verde cu care urma să bandajeze cioturile după ce le va fi tăiat crenguţele uscate. Şi, pentru ca dezastrul să fie complet, aterizează cu fundul în găleata în care arunca el vreascurile, unde îşi înţepeneşte fundul. Zazi e un tip scund şi îndesat, aşa că, dacă poţi, imagineză-ţi-l cu găleata aia-n cur (scuzaţi!),
fugind ca besmeticu’ prin curte şi urlând după mătuşă-mea: „Bică, cheamă Salvarea, că mi-am rupt picioarele!” Alt deranj n-avea omu’, că încă nu văzuse că era acoperit din cap până în picioare cu vopsea verde, motiv pentru care i-au trebuit două săptămâni de concediu medical, să se poată arăta din nou lumii sub o formă cât de cât decentă.

Ei, şi dacă nu te-am convins de ce fel de om e el, află că pe Zazi l-a călcat trenul. Adică a trecut… Stai că n-am început bine. Deci, mergea el, într-o dimineaţă, pe când nu se luminase bine de ziuă, spre gară, că era navetist. Şi, leneşu’ (că puturos l-am mai făcut o dată şi nu-mi plac repetiţiile), în loc s-o ia frumos prin pasaj, ca toată lumea, se apucă să traverseze calea ferată prin loc nepermis. Acuma, adormit el, da’ adormit şi mecanicul de locomotivă care nu l-a observat, aşa că s-a trezit culcat la pământ, între şine, cu trenul huruind deasupra lui. A stat el liniştit o vreme acolo, că nu prea avea de ales bag sama, da’ după un timp, se cam plictiseşte, aşa că îşi saltă puţintel ţeasta, să vadă dacă mai are mult de aşteptat. Tocmai la timp ca să-l lovească cupla ultimului vagon, drept în scăfârlie! Binenţeles că a leşinat instantaneu, da’ s-a trezit după o juma’ de oră, la spital, fără stiloul lui de aur şi ceasul lăsat moştenire de taică-sau. Bineînţeles că a doua dimineaţă, fluiera voios şi sărea ca cintezoiul peste liniile de cale ferată, că doar nu era să ocolească cale (scuze!) de 100 de metri, mai ales că aflase -pe propria-i piele- că o întâlnire face to face cu trenul nu-i mare scofală…

O să zici că iar pun de la mine. Ei, bine, mă jur pe ce vrei tu că, de data asta, nu. Unchi-miu e tipul ăla de om care coboară întotdeauna pe scara care duce la pod, cu burta înainte, nu cu faţa spre scară, aşa cum se procedează de obicei, aşa că nu-i de mirare că glisează de-a lungul ei, cu spinarea, cam o dată pe trimestru. Lucru de care aflam de la mătuşă-mea, pe când trăia, care ne suna, mai râzând, mai plângând, de fiecare dată ca să ne povestească, astfel încât bărbatu-miu îşi făcuse deja un reflex: când îi auzea vocea, întreba din prima: „Iar a căzut Zazi din pod?!” Acum, că biata de ea s-a dus într-un loc mai puţin palpitant decât propria-i casă, ne-a rămas nouă în grijă. Adică mie, mai bine spus, având în vedere cât stă soţioru’ pe-acasă. Am sarcina de a verifica zilnic dacă nu şi-a mai făcut niscaiva cucuie, dacă e cât de cât întreg (mă rog, chiar citav n-a fost el niciodată…) şi să raportez la „stâpânire”. Câteodată mai trişez, adică spun că totul e în regulă, numai pentru că-l aud de dincolo cum urlă la telefon (că l-a cam lăsat auzul de-un timp încoace) sau zdrăngăneşte diverse obiecte prin casă sau prin curte.

În mare însă, e bine. Atât de bine încât în iunie, anul ăsta, a mers singur până în Canada, la fi-su. Dar, despre asta, altă dată, că e mult de povestit şi n-am timp… că aud ceva rostogolindu-se prin curte, semn că s-a întors Mihai şi s-a apucat de treabă… pa!

Anunțuri
Categorii:Chestii, socoteli
  1. sebra
    24/09/2009 la 18:18

    =))daca dupa atatea busituri inca mai e pe picioare ,e bine

  2. melami
    24/09/2009 la 18:22

    E bine, desi are aproape 86 de ani!!!

  3. sebra
    24/09/2009 la 18:49

    si se urca pe scara la anii lui?…mie parca mi-e greu cateodata sa urc pe scari la bloc pana la etajul 2

  4. sebra
    24/09/2009 la 18:56

    unchiu’tau imi aminteste de bunica,are 92 de ani..si inca da cu sapa in gradina,dar daca o intrebi cum se simte zice „uff…ma mai dor mainile cateodata”

  5. 24/09/2009 la 20:18

    se simte ca sunteti rude

  6. 24/09/2009 la 20:47

    eu zic să-l faci paratrăsnet :-))
    parcă și-mi sună în cap melodia aia a lu’ Queen din ”Nemuritorul”

  7. melami
    24/09/2009 la 21:40

    Ai gene bune, atunci. Ai grijă de ele! Dă-le cu ulei de ricin etc. 😀

  8. melami
    24/09/2009 la 21:43

    Da, să-mi pice şi de pe casă! Lasă că cu podu’ s-a obişnuit deja. Are antrenament, ştie când să se răsucească, în aer, că să aterizeze cât de cât amortizat… 😀

  9. melami
    24/09/2009 la 21:48

    Daaa. De sânge, că eu îl pansez când se juleşte sau îşi mai retează un buric de deşt! În rest, mai mult cu bărbatu-miu, din partea mamei. 😀

  10. Florian
    25/09/2009 la 09:09

    E clar, folosirea anapoda a scărilor şi inerentele accidente sunt secretul longevităţii. Du-te fuguţa la OSIM şi înregistrează-l. In documentaţie şă incluzi şi accidentul de tren, că doar calea ferată e tot un fel de scară, chiar dacă-i culcată.

  11. Florian
    25/09/2009 la 09:18

    Off topic: Văd că ai ceasul potrivit pe ora Surinamului. Ai vreun drum pe acolo?

  12. melami
    25/09/2009 la 15:54

    😀

  13. melami
    25/09/2009 la 16:00

    Analitic, sintetic, şi mereu la obiect. Uite că nu m-am gândit să scot bani de pe spinarea lu’ Zazi, da’ nu-i o idee rea. Îl brevetez la „secretele longevităţii”, aşa cum spui, imediat lângă Ginseng şi Vinul tonic. Aştept propuneri de nume de marcă; ofer cotă-parte din câştig; rog seriozitate!

  14. Ben Gay
    25/09/2009 la 17:37

    Ce te faci daca ala micu o sa ii semene? Sa vezi acolo macel, daca isi combina puterile! :-))

  15. Florian
    25/09/2009 la 20:52

    @şlvc
    Vezi că a venit poştaşul.

  16. ce-apa.nova
    26/09/2009 la 07:12

    Să-ţi trăiască Hopa-Mitică, că-i un exemplu viu al faptului că stresul omoară mai repede decât accidentele casnice ! Încearcă şi la Guiness book cu el !

  17. melami
    26/09/2009 la 09:03

    Nu mă mai speria şi tu acuma, că şi-aşa-s gândită când îi văd că se înţeleg aşa de bine! 😀

  18. melami
    26/09/2009 la 09:10

    Mda, aş putea încerca, da’ mi-i teamă că-l fac ăia vedetă şi şi-o ia în cap: nu mai face tumbe decât contra cost şi cu camerele aţintite spre el. 😀

  19. 26/09/2009 la 14:57

    asta ma duce cu gandu bancu asta :cica o batranica mergea pe calea ferata. din spate vine un tren ‘fluierand’. la care batranica:
    – Fetele cuminti nu intorc capul dupa vagabonzi ! :))

  20. 26/09/2009 la 14:57

    erata: la bancul

  21. 26/09/2009 la 14:58

    fataaaa si cuuum?? cum adica andriuska?? :))=))

  22. melami
    26/09/2009 la 17:34

    M-am gândit la un nume rusesc pentru tine, şi ăsta mi-a venit în minte. ‘Geaba te mai răţoieşti, aşa să-ţi rămână numele! 😀

  23. 27/09/2009 la 09:29

    bine,fata,daca zici tu..melamiusko :))

  1. No trackbacks yet.
Comentariile sunt închise.
%d blogeri au apreciat asta: