Arhiva

Archive for August 2009

s-a dus naibii…

21/08/2009 16 comentarii

…ideea mea de a avea un blog pe care nu postează nimeni. azi mi-a trimis soră-mea un comentariu, ceea ce se cheamă că am deja un vizitator. dacă însă ţinem seama că ea face parte din familie, putem să considerăm că e de-a casei. de fapt, măcar pentru început, e mai mult un fel de consultant, aşa că…

n-am făcut mare lucru cu descoperirile mele într-ale blogăritului, pentru că:

1. n-am prea avut timp;

2. m-am blocat în nedumeririle mele de ieri.

aşa că, acum nu fac decâ să continui bâjbâirea…

vine ea mâine şi mă organizează o ţâră.

m-am plimbat prin alte bloguri, să văd cum şi ce, şi am ajuns în cele din urmă la unul cu „fail”-uri. adică o grămadă de poze şi videoclipuri cu gafe sau tâmpenii pe care le fac/spun/scriu oamenii. am stat acolo vreo două ore şi, pentru că multe din ele mi-au plăcut, le-am copiat, fără să fiu prea atentă unde. când să închid computerul, văd monitorul împestriţat de zeci de folder-e noi , că abia se mai vedea imaginea de fond pe sub ele. o să am ceva de lucru până şterg toate icon-urile alea, ‘mi-ar capul să-mi fie!

aseară m-am uitat prin vecini, adică prin blogurile care apar când deschid wordpress-ul. o drăguţică al cărui nume îmi scapă, vorbea de ceva subiect socio-politic, cred că ceva cu Elena Udrea, deci nu ştiu dacă „socio-politic” e chiar corect în cazul Duducăi (vai, ce rea sunt azi! :D), şi, din una în alta, m-am trezit vizitând blogul unuia „Şuţu” (unde am de gând să mai intru, că-mi place), apoi un altul, mai radical,” traficumasii” sau cam aşa ceva. cum de temele astea sunt sătulă, că tot de ele aud şi citesc oriunde mi-aş întoarce capul, m-am orientat spre ceva mai light: „Unde… futem”. asta e, am fost curioasă, aşa că am aflat! mare plictiseală şi în zona asta… bineînţeles că au intervenit în discuţie tot felul de ciudaţi, cu fixaţiile sau teribilismele lor, aşa că am plecat şi de acolo, uşor scârbită. nu-i vorba de pudibonderie, ci de igienă mentală la urma urmei.

în urmă cu ceva zile, am dat peste altul, apocaliptic. genul acela de blog unde intră toţi care au (sau cred că au) o idee cât de cât clară despre religie, conspiraţii mondiale şi… extratereştrii; de multe ori cât puţin din fiecare, dar în mod cert amestecate şi confuze de mama-focului. citindu-le, chiar dacă încerci să iei distanţă şi să-ţi păstrezi bunul simţ, de la un timp sesizezi că te atinge angoasa şi, oricât de mult îţi spui că frica asta este fără obiect, tot nu poţi scăpa de sentimentul că eşti în pragul a ceva necunoscut şi ameninţător, aşa că faci cale întoarsă şi încerci să-ţi speli mintea cu lucruri mai puţin solicitante.

aşa că ajung din nou la DC, un blog de blogări, cu numeroşi vizitatori, cu schimburi de replici sclipitoare, miştocăreşti, dar vii şi interesante. partea bună din toate acestea este că poţi juca orice rol vrei. eu am încercat vreo două, şi cred că mi-au reuşit destul de bine, pentru că am un oarecare antrenament de a mă pune în pielea altcuiva şi de a mă ccomporta ca atare. scriind toate acele replici deseori frivole, pe care am reuşit să le formulez doar după ce i-am studiat un timp şi le-am însuşit cât de cât limbajul, mă simţeam de vârsta lor, că în mintea lor oricum dădusem. dar e un bun exerciţiu de ping-pong al replicilor, lucru care, în viaţa reală, nu-mi prea reuşeşte.

nu-i cunosc pe niciunul dintre ei. doar câţiva au blog (pe care am intrat, bineînţeles), dar datele de acolo sunt vagi şi nesemnficative. oamenii ăştia se caracterizează mai mult prin comicul de limbaj şi situaţional decât prin confesiuni sau evocări de orice natură. de ex.:

-Arsulici: mucalit, băgăreţ, celibatar încă, ardelean, câteodată uşor antipatic. Completare, 8.11.2008. După o pauză de zâmbete care a durat câteva săptămâni, cauzată de un tir concentrat asupra lui -din simpatie cel puţin din partea mea, dar împănat cu răutăţi gratuite din cea a altora- m-am împrietenit cu el. E reconfortant şi antrenant în acelaşi timp să faci echipă cu „mâţa” asta portocalie şi maliţioasă. Şi oricum, mult mai plăcut decât să nu pot face referire la comentariile lui surprinzătoare, care mă fac să râd mai mereu. Citez doar unul: 4mall jubila că îi e plecată nevasta, şi că poate şi el comenta pe blog la o anumită postare; la care A: „Atunci de ce nu comentezi?”  Avea dreptate, omul doar se băgase în seamă, fără să facă referire la conţinut… 🙂

-4mall: seniorial, dominant, sarcastic, concis, uneori obtuz.

-Florian: plin de imaginaţie, flexibil, vorbăreţ, cu simţul umorului, orgolios (dar nu până la a ajunge la gesturi extreme şi injurii); bucureştean pare-mi-se.

-tahemet: maternă, jovială, uşor ubensiană, marşând însă un pic cam mult pe ideea cu care a câştigat una dintre ediţiile concursului cu premii în cărţi. bucureşteancă.

-yoanna: simpatică foc, mobilă, cu simţul măsurii şi umor sănătos. (după două luni de la descrierea asta, realizez că ea şi cu yeonsaeng sunt una şi aceeaşi personă!)

-ciprian: şugubăţ, agil, sensibil, romantic şi supărăcios, dar nu ca mâţa de Arsulici, cu o bună verbialitate şi mici perle voluntare sau in-.

-yeosaeng: cireaşa de pe tort, bucuria blogului, dulce de-ţi vine s-o ciupeşti de obrăjiori şi s-o pupi pe creştet!

-celelalte fete, la grămadă: fac eforturi de a le ţine piept băieţilor care au mai multă experienţă colocvială, ştiu mai multe bancuri, şi se pricep să le spună mai bine ca ele.

uite că, vorbind despre ei, mi s-a făcut dor să intru în atmosfera de cotcodăceală veselă de acolo, aşa că las naibii blogul ăsta abia conturat, şi dau fuga acolo, să mă bag în vorbă, să-mi dau cu părerea, că doar mi-s şi io blogăriţă de-acuma!

înainte de asta însă. o remarcă a soră-mii (cea care mi i-a recomandat): „Nu mai are nici un farmec să intru pe DC de când eşti şi tu acolo. Am impresia că mă duc la agăţat cu maică-mea”. a uitat mititica de vremurile nu de mult apuse, când mergea la discotecă şi se întâlnea acolo cu mine! da’ pentru aia tot intră, şi râde cu sughiţuri… sper că nu de mine!

Anunțuri

mă prostesc şi eu

20/08/2009 5 comentarii

vrei să fii trendy, blog-hează-te! o face toată lumea, aşa că de ce nu aş încerca şi eu să mă dau rotundă?!…

ce poate fi aşa de greu?! ah, să n-am trafic! las că am destul în cabinet. uite, o să fie unicul blog fără trafic, deşi voi trimite câteva invitaţii unor persoane care trebuie să ştie că am intrat şi eu în secolul 21.

deocamdată bâjbâi doar printre indicaţiile scrise în engleză, din care nu pricep mare lucru, aşa că voi face, probabil, o mulţime de greşeli, dar numai aşa pot învăţa…

da, văd că mi se contorizează cuvintele. chestia asta m-a deranjat întotdeauna. „Scrie un text de 21 000 de cuvinte!” mi s-a spus o dată. a fost suficient ca să-mi sece inspiraţia pentru o bună perioadă de timp. păi, dacă umblaţi cu de-astea, s-ar putea să mă blochez şi acum. mai bine nu mai privesc în josul paginii, şi-mi văd de-ale mele…

deci.

deci…

ei, fir-ar să fie! se-ntâmplă din nou! mi s-a golit mintea de orice idee demnă de-a fi consemnată.

aşa, am băut un pahar de apă şi m-am întors la computer, hotărâtă să uluiesc lumea cu panseurile mele.

„Cale: p”… asta ce-o mai însemna?! staţi aşa, să apăs pe el. nu răspund pentru urmări. uraţi-mi totuşi succes!

nu s-a întâmplat nimic. adică am văzut că s-a selectat ultimul rând scris, dar habar n-am ce va face computerul cu asta. probabil voi vedea mai târziu. poate că l-a lansat în spaţiu şi acum câţiva extratereştrii urecheaţi, ochioşi şi derutaţi încearcă să-mi descifreze mesajul. spor la treabă, verzuilor!

„Ciornă salvată la 5:49:53”, scrie în dreapta jos. care ciornă? care 5:49:53, că la ora aia eram pe-afară, încercând să-mi consolidez bronzul dobândit, cu o lună în urmă, la mare.

Dimitrie and Mihai

… la mare…

parcă a trecut un secol. îmi amintesc doar lumina aceea care părea că nu se mai sfârşeşte, pe care o simţeam şi noaptea pe retină, zgomotul valurilor, nisipul plin de chiştoace de ţigări, la care am mai adăugat şi eu câteva, că nu se făcea să-i las pe toţi nesimţiţii să-şi însemneze doar ei trecerea pe acolo, haitele de câini care ocupau , abuziv, puţinele locuri de sub umbrelele cu acoperiş de paie, bălăceala prelungită a prichideilor în apă, Mihai mai la mal, precaut, ţinându-se aproape de sexy-mămica lui, Dimitrie cât mai în larg, dacă se putea departe de orice persoană care i-ar fi încurcat socotelile, discuţiile relaxate, noaptea târziu, după adormirea zbânţuiţilor epuizaţi de serile de dat cu maşinuţele şi bărcile pneumatice prin satul de vacanţă, delfinariul… apropos, Max, vedeta, a murit la doar trei zile după ce l-am văzut evoluând… ca să vezi că şi starurile mor… delfinul nostru însă nu şi-a ales bine momentul; încă nu-l îngropaseră pe Mickael Jackson, că l-au ţinut ai lui mai mult de o săptămână neîngropat, pesemne să mai stoarcă câţiva firfirei pe seama lui… aşa că dispariţia simpaticului Max a fost tratată pe fugă, de către presă, între două ştiri cu babe violate şi un accident de circulaţie…

da. acum sunt anunţată că am de-a face cu o „ciornă salvată la 6:03:55” . ba vezi să nu! ceasul meu arată fix 21:03.13. ceva nu-i în regulă cu contorul ăstora. sau n-oi fi eu pe meridianul care trebuie… mai degrabă asta… gata, ignor de-acum şi anunţul ăsta, că mă confuzează total (dacă mai era cu putinţă).

mai stau vreu sfert de oră pe BLOGUL MEU (ah, ce bine sună!), că nu mă deranjează nimeni, apoi plec la aeroport să-l ridic pe soţul din dotare şi să-l aduc acasă.

parcă-l aud, înainte de culcare: „N-avem nimic de mâncare? Că n-am ciugulit mai nimic azi…”

se preface de minune că nu aude grohăitul porcuşorului pe care i l-a făcut cadou fii-sa, ca un apropos la rotunjumile lui, şi care păzeşte orice intrare în frigider, şi caută, şi caută… curios, când fac eu asta, am impresia că nu-i mai nimic comestibil acolo. când purcede însă el a cerceta, rezultatele sunt totdeauna peste aşteptări. numai ce-l văd cu câte un sandvici cât casa, pe care îl mănâncă precum romanii, adică tolănit pe-o parte, în pat, să am ce scutura şi bodogăni a doua zi…

hai că trebuie să plec acum, că mi-am amintit că maşina e pe… nu pe roşu, nici măcar pe negru, pur şi simplu nu cred că mai are benzină nici cât să mă târâsc cu ea până la prima benzinărie.

mai intru pe blogul meu, că mi-a plăcut să bat câmpii şi să nu mă oprească nimeni din aberat.

totuşi, încă o întrebare: ce-o fi ăla Permalink?!

Hello world!

15/08/2009 2 comentarii

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!