Premiile primăverii

Aşa cum v-am promis, azi, la ora 9.00, public premierea participanţilor la concurs. Suntem firmă serioasă, ce naiba!

Deci, cred că sunteţi de acord cu mine că premiul întâi îl merită Georgiana, cu explozia ei de culoare şi frumuseţe.

La fel de mult m-au impresionat şi următorii: Florian, Sir Dan, Ciprian (de fapt, Alexandra, că ale ei au fost pozele), Soră-mea, Vania, Cristian şi sebra cu copiii ei (ordinea este cea în care am primit fotografiile), drept pentru care primesc şi ei câte un premiu.

Iar premiul pentru originalitate îl ia kekee, care va primi din partea mea… un cactus. Cum până în Italia s-o alege praful şi pulberea de el, îl aştept să vină în România, ocazie cu care i-l voi înmâna.

După cum vedeţi, la mine e ca la Pierre de Coubertin: important e să participi!

Cum intraţi în posesia lor? Simplu! Aveţi cu toţii id-ul meu. Folosiţi-l ca să-mi transmiteţi adresa la care să vi-l trimit. Nu e neapărat nevoie să fie cea de acasă. Poate fi cea de la serviciu, o cutie poştală, post restant sau… adresa duşmanilor voştri!

Să aveţi o primăvară frumoasă!

Primăvara – 2

Locurile astea goale sunt păstrate pentru pozele făcute de unii dintre voi azi!

Primăvara – 1

Deocamdată nu spunem cine e autorul…

Puteţi comenta pe marginea lor!

Sa fie primavara!

Uite asa!

M-am saturat de politica, de disponibilizari, de masuri populiste si ineficiente, asa ca am decis sa ne ocupam de ceva mult mai serios si… productiv: de primavara ce sta sa ne ia pe sus! Va propun deci sa ne luam aparatele de fotografiat sau telefoanele mobile si sa iesim in gradina sau in parcuri. Ca sa fie mai atractiv totul, am decis sa dau si un premiu celor mai reusite poze, nu neaparat sub raport artistic sau tehnic, ci emotional. Asa ca nu voi publica criteriile dupa care voi judeca respectivele productii. Va trebui sa ma credeti pe cuvant ca voi premia cea mai inspirata fotografie. E preferabil sa fie facute de voi, dar pot intra in concurs si cele gasite pe internet. Ideea e sa ne patrundem de prospetimea acestui anotimp pe care l-am asteptat cu disperare atatea luni!

Premiul va fi un martisor-surpriza si va fi anuntat pe data de 1 martie, la ora 9.00.

Voi publica si eu cateva imagini primavaratice, doar pentru sustinerea ideii concursului.

Invit sa participe pe oricine doreste, dar neaparat pe urmatorii:

Alina, Blanche Neige, Cangurul, Ciprian, Cristian, Ema, kekee, Lady A, m3bis, Miju, sebra, Sir Dan, Tomatacuscufita, Vania.

Ghiocei – la final

Gata cu ghioceii. S-au făcut băieţi mari! Uite, ăştia sunt din cei obişnuiţi, pozaţi în grădina lui Zazi.

Ăştia în schimb, sunt vedetele mele! Ghioceii aduşi din Oltenia, de la marginea unei păduri, în drum spre Bratovoieşti. Au şi o denumire ştiinţifică. Blanche Neige mi-a furnizat-o. Galanthus nivalis Pusey Green Tip. Şi ştiţi cât costă o bucată din ăştia, în Marea Britanie? Ţineţi-vă bine! 3,5 Lire Sterline!

Ghiocei – 8

După cum se vede, prea tare n-a crescut faţă de ultima dată, aşa că o să-i lăsăm o ţâră în pace până s-or tufi! Atunci să vezi bucurie!

Până la momentul ăla eroic, vă rog să mă ajutaţi. Sunt într-un… să-i zicem, diferend cu un amic. Nu dezvălui cu cine, ca să nu vă influenţez. Vă rog doar atât: să spuneţi ce este tulumba aia roşie din imaginea de mai jos, de lângă triplu ştecher? Aia cu cablu şi găurele. Vă mulţumesc anticipat!

O să vă explic eu ce şi cum, după!

More LE:

Să vă explic.

M-am contrazis cu un tânăr domn asupra obiectului ăsta portocaliu închis spre roşu. El zice că e un simplu prelungitor, găurelele alea fiind doar decorative. Mie mi se pare că este excat ce am acasă, adică un prelungitor cu un cvadruştecher. Aşa că m-am dus în garaj să-l fotografiez, ca să-i rup gura amicului. Dar acolo, am găsit asta, aşa că voi reveni mai prin primăvară, după ce va face “peştişorul” ordine acolo.

Ghiocei -cred că 7

De departe, tot nişte arătări insignifiante par. Da, dar mai de-aproape… Ia priviţi aici! Primul ghiocel din grădina mea! E cam puber, dar o să-l vedeţi mai încolo cum se sumeţeşte!

Şi, în final, un pic de muzică! Vă invit la bal, unde Neluţu o să ne cânte la SACSOFON!

Wow, după ce scule au, ăştia or să fie mai ceva ca Queen (sic!) la vremea ei!

Ghiocei redivivus!

Se pare că totuşi sunt ghiocei împieliţaţii ăştia care mi-au provocat atâtea emoţii. Blanche Neige, care cam ştie topografia florilor din grădina mea (cineva trebuie să fie în temă totuş cu asta!), pune chezaş pentru ei, aşa că ia să vedem ce mai fac azi!

Ei, parcă s-au mai săltat niţel!

Hai să-i vedem mai de-aproape!

Iar în final, ca să nu vă fie bucuria deplină, o imagine cu Garcea, câinele atomic, imediat după ce a fost tuns.

Nu-i aşa că v-a sărit somnul?

Aşa şi trebuie, doar e vineri seara!

Ghiocei – ultimul episod

Mă văd nevoită să întrerup aici serialul despre ghiocei, pentru că am primit o veste proastă. Să-i mulţumiţi lui lulu!

S-ar părea că ghioceii mei nu sunt ce par a fi. Adică… ar cam fi narcise sau zambile, sau altă arătare de-asta verde ce creşte primăvara. N-ar fi nicio mirare, având în vedere antecedentele mele familale. Dacă vă amintiţi bine, şi unul dintre celebri de-acum unchi ai mei -de fapt ai peştişorului- seamănă ridichi şi-i iese salată. Mă rog…

Oricum, trebuie să recunoaşteţi că pentru nişte zambile, s-au comportat destul de bine. Aproape ca nişte ghiocei!

Şi-acum o să închid comentariile, că n-am chef să mă luaţi la mişto până oi da de afurisiţii ăia de ghiocei prin grădină! Mâine, că acum n-am baterii pentru lanternă. Şi mi-i că oi stârni câinii vecinilor dacă m-or vedea orbecăind prin grădină noaptea. Abia s-au obişnuit cu ciudăţeniile mele din timpul zilei…

Ghiocei – 4

Nu-s cu mult mai mari ca ieri, dar cresc voiniceşte, înfruntând frigul.

A-i urmări cum evoluează este aproape ca gestul lui Anjin-san (Shogun – James Clavell) de a privi cum creşte piatra.

Ca să ne treacă timpul mai repede, vă mai spun un banc. Nu-i nou, dar poate nu-l ştiţi.

Un cioban îşi păştea oile la marginea oraşului, în preajma aerodromului sportiv. Sprijinit în bâtă, se uita alene după un planor care avea o evoluţie cam ciudată. În cele din urmă, acesta sfârşeşte prin a se înfige într-un bloc, dărâmând antena parabolică de pe acoperiş. Evaluând el pagubele, îşi dă căciula mai pe o ureche şi remarcă scârbit:

-Ptiu! Ţară de căcat, atentate de căcat!