Înapoi în coteţ!

Întâi de toate, un anunţ!

Începând cu sâmbătă, 6.03.2010, mă mut!

De fapt, mă întorc acasă, fiindcă, deşi sunt o vajnică mâţă, locul meu de obârşie e coteţul cotcodacilor sindicalişti.

Staţi să vă povestesc, că nu mă pot abţine!

La îndemnul soră-mii, m-am băgat şi eu în seamă pe un blog mai puţin convenţional: dailycotcodac.ro. Cum în scris nu prea am inhibiţii, am reuşit repede să mă acomodez cu adunătura aia de trăzniţi. Şi să-mi fac prieteni. Mă rog, şi inamici, dar pe ăştia îi trecem cu vederea. Acuma, cum să vă zic, cei care au umblat pe acolo, ştiu că era un loc destul de… primitiv, adică fără de nici unele aproape. Drept pentru care, ăi de se pricep (M3bis, mifty şi Flo) au început să facă ciocul mare: că vor editare, că ce bine le-ar prinde nişte emoticoane şi avataruri, că expedierea premiilor trenează, că Tiranul (ăsta-i Julius, capul răutăţilor de acolo) nu prea apleacă urechea la doleanţele noastre, că vrem spectacol cu cipăndeilii, că-l vrem pe doctorul Şendroiu în echipa de redacţie, şi câte şi mai câte, că nu ne durea gura să cerem. La început, Ăl Mare (adică tot de Julică e vorba) s-a ţinut căpos. După care, se întâmplă să îi pice site-ul pentru câteva ore bune. Zgârieri de cornee, oftică maximă că scade în Zelist. Tetrisul nostru, machiavelic, lasă să se înţeleagă că asta a fost o acţiune de protest a comentatorilor, chestie care-l cam pune pe gânduri pe ochearist. Dar ne dă şi nouă idei. Acuma nu-mi mai amintesc exact a cui a fost iniţiativa (cine ştie, poate mă ajută!), dar am sfârşit prin a ne organiza sub formă de sindicat al comentatorilor de pe DC. Ca la orice început de acest fel, a urmat o efervescenţă greu de imaginat. Tiranul a fost nevoit să ne recunoască existenţa şi să ne îndeplinească cererile. Rând pe rând, că nici lumea nu a fost făcută într-o zi. Cert e că acum avem cam tot ce am cerut. Mai mult de atât: când ne plictisim, sau când are cineva o ideea mai trăznită, o punem în practică imediat. Ultima ispravă: ameninţarea cu greva tăcerii din partea puicuţelor de pe DC dacă cocoşeii nu se vor apuca să cucurige, de Mărţişor, elogios la adresa lor. Acţiune care s-a derulat zilele astea, măgăreaţa picând tot pe bietul Eftimie, ca fiind unul deja obişnuit cu hachiţele femeieşti, el fiind o ţâră însurat, ceea ce-i dorim şi lui Julius cât de curând, că dacă nu se grăbeşte, după aia l-or însura babele.

No, hai că am lungit-o ca la balamuc! S-o luăm cu bref: sătui să tot stăm în gazdă pe platforme mai mult sau mai puţin ospitaliere, la ideea lui kekee, am pus mână de la mână (eu, el, Flo şi Laura) şi am cumpărat un domeniu: cotcodacii.ro. Bineînţeles că cu (scuze!) munca a fost, ca de obicei, M3 bis! El a strâns banii, el a făcut demersurile necesare şi tot el a transferat vechiul blog la adresa nouă. Noi, pe margine, cu aprecierile critice, ca de obicei. Cum, necum, uite că avem casa noastră. Din care, tetrisul s-a oferit să ne dea câte o parte spre folosinţă. Drept pentru care m-am gândit să revin la prima mea iubire, adică la ograda sindicalistă, şi să mă mut cu căţel şi cu purcel aici: http://silavaracald.cotcodacii.ro.

De fapt, asta voiam să vă zic de la bun început, dar m-am luat cu vorba.

Iar acum, o foto-ghicitoare!

Poate să-mi spună şi mie cineva ce reprezintă poza asta?