s-a dus naibii…
…ideea mea de a avea un blog pe care nu postează nimeni. azi mi-a trimis soră-mea un comentariu, ceea ce se cheamă că am deja un vizitator. dacă însă ţinem seama că ea face parte din familie, putem să considerăm că e de-a casei. de fapt, măcar pentru început, e mai mult un fel de consultant, aşa că…
n-am făcut mare lucru cu descoperirile mele într-ale blogăritului, pentru că:
1. n-am prea avut timp;
2. m-am blocat în nedumeririle mele de ieri.
aşa că, acum nu fac decâ să continui bâjbâirea…
vine ea mâine şi mă organizează o ţâră.
m-am plimbat prin alte bloguri, să văd cum şi ce, şi am ajuns în cele din urmă la unul cu “fail”-uri. adică o grămadă de poze şi videoclipuri cu gafe sau tâmpenii pe care le fac/spun/scriu oamenii. am stat acolo vreo două ore şi, pentru că multe din ele mi-au plăcut, le-am copiat, fără să fiu prea atentă unde. când să închid computerul, văd monitorul împestriţat de zeci de folder-e noi , că abia se mai vedea imaginea de fond pe sub ele. o să am ceva de lucru până şterg toate icon-urile alea, ‘mi-ar capul să-mi fie!
aseară m-am uitat prin vecini, adică prin blogurile care apar când deschid wordpress-ul. o drăguţică al cărui nume îmi scapă, vorbea de ceva subiect socio-politic, cred că ceva cu Elena Udrea, deci nu ştiu dacă “socio-politic” e chiar corect în cazul Duducăi (vai, ce rea sunt azi! 
), şi, din una în alta, m-am trezit vizitând blogul unuia “Şuţu” (unde am de gând să mai intru, că-mi place), apoi un altul, mai radical,” traficumasii” sau cam aşa ceva. cum de temele astea sunt sătulă, că tot de ele aud şi citesc oriunde mi-aş întoarce capul, m-am orientat spre ceva mai light: “Unde… futem”. asta e, am fost curioasă, aşa că am aflat! mare plictiseală şi în zona asta… bineînţeles că au intervenit în discuţie tot felul de ciudaţi, cu fixaţiile sau teribilismele lor, aşa că am plecat şi de acolo, uşor scârbită. nu-i vorba de pudibonderie, ci de igienă mentală la urma urmei.
în urmă cu ceva zile, am dat peste altul, apocaliptic. genul acela de blog unde intră toţi care au (sau cred că au) o idee cât de cât clară despre religie, conspiraţii mondiale şi… extratereştrii; de multe ori cât puţin din fiecare, dar în mod cert amestecate şi confuze de mama-focului. citindu-le, chiar dacă încerci să iei distanţă şi să-ţi păstrezi bunul simţ, de la un timp sesizezi că te atinge angoasa şi, oricât de mult îţi spui că frica asta este fără obiect, tot nu poţi scăpa de sentimentul că eşti în pragul a ceva necunoscut şi ameninţător, aşa că faci cale întoarsă şi încerci să-ţi speli mintea cu lucruri mai puţin solicitante.
aşa că ajung din nou la DC, un blog de blogări, cu numeroşi vizitatori, cu schimburi de replici sclipitoare, miştocăreşti, dar vii şi interesante. partea bună din toate acestea este că poţi juca orice rol vrei. eu am încercat vreo două, şi cred că mi-au reuşit destul de bine, pentru că am un oarecare antrenament de a mă pune în pielea altcuiva şi de a mă ccomporta ca atare. scriind toate acele replici deseori frivole, pe care am reuşit să le formulez doar după ce i-am studiat un timp şi le-am însuşit cât de cât limbajul, mă simţeam de vârsta lor, că în mintea lor oricum dădusem. dar e un bun exerciţiu de ping-pong al replicilor, lucru care, în viaţa reală, nu-mi prea reuşeşte.
nu-i cunosc pe niciunul dintre ei. doar câţiva au blog (pe care am intrat, bineînţeles), dar datele de acolo sunt vagi şi nesemnficative. oamenii ăştia se caracterizează mai mult prin comicul de limbaj şi situaţional decât prin confesiuni sau evocări de orice natură. de ex.:
-Arsulici: mucalit, băgăreţ, celibatar încă, ardelean, câteodată uşor antipatic. Completare, 8.11.2008. După o pauză de zâmbete care a durat câteva săptămâni, cauzată de un tir concentrat asupra lui -din simpatie cel puţin din partea mea, dar împănat cu răutăţi gratuite din cea a altora- m-am împrietenit cu el. E reconfortant şi antrenant în acelaşi timp să faci echipă cu “mâţa” asta portocalie şi maliţioasă. Şi oricum, mult mai plăcut decât să nu pot face referire la comentariile lui surprinzătoare, care mă fac să râd mai mereu. Citez doar unul: 4mall jubila că îi e plecată nevasta, şi că poate şi el comenta pe blog la o anumită postare; la care A: “Atunci de ce nu comentezi?” Avea dreptate, omul doar se băgase în seamă, fără să facă referire la conţinut… 
-4mall: seniorial, dominant, sarcastic, concis, uneori obtuz.
-Florian: plin de imaginaţie, flexibil, vorbăreţ, cu simţul umorului, orgolios (dar nu până la a ajunge la gesturi extreme şi injurii); bucureştean pare-mi-se.
-tahemet: maternă, jovială, uşor ubensiană, marşând însă un pic cam mult pe ideea cu care a câştigat una dintre ediţiile concursului cu premii în cărţi. bucureşteancă.
-yoanna: simpatică foc, mobilă, cu simţul măsurii şi umor sănătos. (după două luni de la descrierea asta, realizez că ea şi cu yeonsaeng sunt una şi aceeaşi personă!)
-ciprian: şugubăţ, agil, sensibil, romantic şi supărăcios, dar nu ca mâţa de Arsulici, cu o bună verbialitate şi mici perle voluntare sau in-.
-yeosaeng: cireaşa de pe tort, bucuria blogului, dulce de-ţi vine s-o ciupeşti de obrăjiori şi s-o pupi pe creştet!
-celelalte fete, la grămadă: fac eforturi de a le ţine piept băieţilor care au mai multă experienţă colocvială, ştiu mai multe bancuri, şi se pricep să le spună mai bine ca ele.
uite că, vorbind despre ei, mi s-a făcut dor să intru în atmosfera de cotcodăceală veselă de acolo, aşa că las naibii blogul ăsta abia conturat, şi dau fuga acolo, să mă bag în vorbă, să-mi dau cu părerea, că doar mi-s şi io blogăriţă de-acuma!
înainte de asta însă. o remarcă a soră-mii (cea care mi i-a recomandat): “Nu mai are nici un farmec să intru pe DC de când eşti şi tu acolo. Am impresia că mă duc la agăţat cu maică-mea”. a uitat mititica de vremurile nu de mult apuse, când mergea la discotecă şi se întâlnea acolo cu mine! da’ pentru aia tot intră, şi râde cu sughiţuri… sper că nu de mine!
Comentarii recente